ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5566/2005

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5566/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea introductivă

înregistrată la data de 19 decembrie 2003 la Tribunalul Galați, reclamantul P.I.E.

a solicitat în contradictoriu cu pârâții B.M. și SC F.C. SRL Galați, să se

constate nulitatea absolută a contractelor de închiriere încheiate de pârâți la

data de 13 mai 2003 și respectiv 10 iunie 2003, privind închirierea a două

autoturisme proprietatea reclamantului în vederea desfășurării activității de

transport călători în regim de taxi.

Reclamantul a invocat ca motiv de

nulitate absolută lipsa consimțământului său la închiriere, cele două contracte

fiind încheiate în calitate de locator de pârâtul B.M. cu depășirea mandatului

acordat de către reclamant conform procurii autentificate sub nr. 3343/ A1 din 9

august 2002.

Pârâții au formulat cerere

reconvențională solicitând rezilierea convenției intitulată „contract”

încheiată între părți la data de 1 august 2002, referitoare la colaborarea pe

care părțile au stabilit-o pentru desfășurarea de activități comerciale în

domeniul pescuitului și taximetriei și, pe cale de consecință desființarea

tuturor actelor subsecvente încheiate de părți în vederea realizării

convenției, cu obligarea reclamantului la plata cheltuielilor efectuate în baza

înțelegerii stabilite, în sumă de 128.028.459 lei.

Tribunalul Galați, secția

comercială, prin sentința civilă nr. 868 din data de 11 iunie 2004 a admis

acțiunea introductivă și a constatat nulitatea absolută a contractului de

închiriere din 13 mai 2003 și din 10 iunie 2003.

Totodată tribunalul a admis cererea

reconvențională formulată de pârâtul B.M. și a reziliat convenția „contract”

din data de 1 august 2002, cu desființarea actelor subsecvente întocmite în

vederea realizării convenției.

Reclamantul a fost obligat să

plătească pârâtului B.M., suma de 128.028.459 lei.

Cererea reconvențională formulată de

pârâta SC F.C. SRL a fost respinsă pentru lipsa calității procesuale active a

acesteia.

Tribunalul a reținut în

considerentele hotărârii că pârâtul B.M. nu a avut mandat din partea

reclamantului să închirieze cele două autoturisme proprietatea acestuia,

contractele fiind lovite de nulitate absolută urmare lipsei consimțământului

reclamantei la închirierea lor.

Referitor la cererea reconvențională

formulată de pârâtul B.M., instanța a reținut că urmare rezilierii convenției

și a actelor subsecvente reclamantul va suporta cheltuielile făcute în baza

convenției în sumă de 128.028.459 lei.

Împotriva acestei sentințe au

declarat apel atât reclamantul cât și pârâții.

Curtea de Apel Galați, secția

comercială și de contencios administrativ, prin decizia civilă nr. 198 din data

de 29 noiembrie 2004 anulează ca netimbrate apelurile declarate de pârâți și

admite apelul declarat de reclamant schimbă în parte sentința fondului în

sensul că obligă pârâtul B.M. să restituie reclamantului cărțile de identitate

ale autoturismelor proprietatea acestuia, polițele de asigurare și facturile de

cumpărare.

Celelalte dispoziții ale sentinței

au fost menținute.

Instanța de control judiciar a

reținut în considerentele deciziei că prima instanță a omis să se pronunțe pe

capetele de cerere din acțiunea introductivă completată având ca obiect

obligarea pârâtului B.M. la restituirea către reclamant a cărților de

identitate, polițe de asigurare și contracte de vânzare-cumpărare pentru cele

două autoturisme, cereri întemeiate în raport de situația de fapt și de drept

reținută.

Criticile referitoare la admiterea

cererii reconvenționale au fost înlăturate, instanța constatând că pârâtul a

făcut dovada contribuției sale la dobândirea celor două autoturisme cu suma

solicitată și acordată, iar rezilierea convenției din 1 august 2002 impunea ca

o consecință legală repunerea părților în situația anterioară, respectiv

restituirea sumelor plătite de pârât în contul autoturismelor.

În contra acestei decizii

reclamantul a declarat, în termen legal, recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304

pct. 9 C. proc. civ., criticile formulate vizând soluția adoptată pe cererea

reconvențională formulată de pârâtul B.M., în sensul obligării reclamantului

recurent la plata sumei de 128.028.459 lei cu titlu de cheltuieli efectuate în

baza convenției din data de 1 august 2002 și a actelor anterioare acesteia.

Solicitând admiterea recursului,

modificarea în parte a deciziei atacate, în sensul respingerii cererii

reconvenționale formulată de pârâtul B.M., recurentul a susținut următoarele:

- convenția încheiată la 1 august

2002 cu intimatul pârât B.M. și-a încetat valabilitatea în septembrie 2003,

când pârâtul nu a mai plătit ratele la B.R.D. în contul autoturismului, conform

celor convenite;

- desființarea actelor subsecvente

convenției, respectiv a celor două contracte de închiriere este lipsă de temei

legal, în condițiile în care referitor la contractele de închiriere s-a

constatat nulitatea absolută;

- suma de 128.028.459 lei la care a

fost obligat nu este dovedită cu probele administrate, iar instanța nu a explicitat

rațiunile pentru care a dispus obligarea sa la restituirea acestor cheltuieli

pretins efectuate de intimatul pârât.

Recursul este nefondat pentru

considerentele ce urmează.

modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de

nelegalitate expres și limitativ prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., hotărârea este dată cu

încălcarea legii, în dezvoltarea criticilor invocă în principal o serie de

aspecte de netemeinicie, pe situații de fapt reținute de instanță, care scapă

controlului de legalitate în contextul legislativ actual.

legii în speță, referitor la rezilierea convenției intitulată „Contract”

încheiată de părți la 1 august 2002 și obligarea recurentului la plata de

cheltuieli în cuantumul stabilit de instanța de fond și menținut de instanța de

apel, Curtea constată că soluția adoptată s-a luat cu respectarea dispozițiilor

art. 969 C. civ., potrivit cărora convențiile dintre părți au putere de lege și

trebuie aplicate întocmai și a dispozițiilor art. 1021 C. civ., care dă dreptul

părții dintr-un contract sinalagmatic să ceară rezilierea contractului cu daune

interese dacă cealaltă parte nu-și execută obligațiile.

În cauză, părțile au încheiat la 1

august 2002 un contract, recurentul în calitate de proprietar al

autoturismului, iar intimatul B.M. beneficiar al autoturismului în scopul

efectuării serviciului de taximetrie, stabilind drepturi și obligații precise,

în sarcina amândurora, contract în care recurentul recunoaște contribuția

intimatului cu suma de 28.500.000 lei la constituirea avansului pentru achiziționarea

autoturismului și îi predă vehiculul pentru derularea activității convenite.

În măsura în care recurentul în

septembrie 2003 și-a reluat în posesie autoturismul, conduita sa contravine

obligației asumate prin contract, de a pune la dispoziție autoturismul pentru

realizarea activității de taximetrie, pârâtul fiind îndreptățit să ceară

rezilierea convenției cu restituirea sumelor plătite în contul autoturismului

și pentru derularea activității de taximetrie, cheltuieli dovedite cu

înscrisurile depuse în fața primei instanțe și următoarele dosar fond.

Prin urmare, judecătorii fondului și

ai apelului, din perspectiva caracterului devolutiv al acestei căi de atac, au

stabilit în mod corect voința reală a părților la încheierea convenției și au

dispus rezilierea constatând îndeplinite cerințele art. 1021 C. civ.

cheltuielilor la care recurentul a fost obligat, aceasta constituie o chestiune

de netemeinicie și nu de nelegalitate pentru a face obiectul controlului

casației, distinct de faptul că sumele solicitate au fost dovedite de intimat

cu înscrisurile depuse la dosar.

din 1 februarie 2002, încheiate de intimatul B.M. în numele recurentului, în

vederea derulării activității de taximetrie, constituie consecința legală a

rezilierii convenției, pe de o parte, iar pe de altă parte, deși este criticată

de recurent, măsura este în deplină concordanță cu poziția și susținerile sale

din prezenta cauză, în condițiile în care retrăgându-și autoturismele din

activitatea de taximetrie nu mai are nici un interes ca bunurile sale să fie

grevate de contractele încheiate în vederea derulării activității de taximetrie

convenită cu intimatul.

Așa fiind, Înalta Curte în temeiul art.

312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamantul P.I.E., împotriva deciziei nr. 198 din 29 noiembrie 2004,

pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția comercială, ca nefondat.

I

revocabilă

.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 18 noiembrie 2005.