ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1701/2006
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1701/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin decizia nr. 284 din 17
februarie 2004 a Curții de Apel Suceava, secția civilă, au fost respinse ca
nefondate apelul declarat de Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice,
D.G.F.P. Botoșani dar și cererea de aderare la apel formulată de reclamanții
D.Ș.A., D.Z.I., D.G. și D.R.M.B. privind sentința nr. 222 din 12 mai 2003 a
Tribunalului Botoșani, sentință potrivit căreia s-a admis acțiunea
reclamanților și a fost obligat pârâtul să emită pe numele reclamanților titluri
în valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare în limita
sumei de 2.336.106.856 lei, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea hotărârii sale, Curtea
de apel a reținut, printre altele, că evaluarea imobilelor în cauză s-a făcut
potrivit raportului de expertiză în funcție de indicele de inflație până la 31
ianuarie 2003, iar după această dată, reclamanții n-au depus dovezi privind
calculul și suma rezultată după această dată.
Împotriva susnumitei decizii au
declarat recurs reclamanții care au invocat în drept art. 304 pct. 8 C. proc.
civ., în funcție de care arată că s-a interpretat greșit actul juridic dedus
judecății, omiterea pronunțării explicite asupra cererii auxiliare privind
cheltuielile de judecată dar și ignorarea dispozițiilor art. 129 pct. 4 C.
proc. civ. ce impuneau o mai atentă cercetare judecătorească a cauzei astfel că
prin superficialitatea instanței au fost privați de un proces echitabil.
În expunerea pe larg a motivelor,
recurenții arată că prin cererea de aderare au solicitat instanței să impună
pârâtului să facă el însuși actualizarea după indicele de inflație, astfel că
sunt dificultăți de evaluare reală.
Or, susțin aceiași recurenți, ei nu
erau ținuți să facă probe, iar instanța, ea însăși, trebuia să procedeze la actualizarea
sumei.
Consideră că față de cererea cu care
a fost investită instanța și ceea ce a avut în vedere instanța este o
discrepanță evidentă.
Deliberând, Înalta Curte de Casație
și Justiție va respinge recursul pentru următoarele rațiuni:
Soluționarea cererii de aderare la
apel s-a făcut cu respectarea condițiilor prevăzute de lege în art. 293 C.
proc. civ.
Față de criticile deduse judecății
în apel, instanța s-a pronunțat în limita în care a fost sesizată, nefiind în
situația, admisă de părți, a ipotezei prevăzută de art. 294 alin. (2) C. proc.
civ. pentru simplul fapt că la acel moment nu s-a precizat dar nici nu s-a
demonstrat câtimea sumei rezultate ca urmare a aplicării indicelui de inflație
pentru perioada ulterioară, altul decât cel stabilit prin raportul de
expertiză.
Așa-zisa discrepanță, ca o
consecință a diferenței dintre valoarea stabilită și cea rezultată din
coeficientul de actualizare, n-a fost concretizată nici măcar în recurs, pentru
a fi apreciată ca atare.
De aceea, se are în vedere că
instanța de apel s-a pronunțat în limita în care a fost sesizată, iar criticile
au fost reținute în măsura în care au fost susținute de probe, sub aspectul
chestiunilor de fond.
În același timp, instanța de apel nu
s-a pronunțat asupra cheltuielilor de judecată pentru simplul fapt că ele nu
s-au pretins expres, potrivit consemnărilor din practicaua hotărârii.
Totodată s-a ținut cont că au fost
respectate regulile procedurale, în raport de care rolul activ al judecătorului
manifestat implicit în condiția prevăzută de art. 129 alin. (4) C. proc. civ.
nu putea să se substituie voinței părților de a-și administra probele, cu atât
mai mult cu cât reclamanții au beneficiat de asistență juridică din partea
avocatului la redactarea cererilor în apel, unde se consemnează că reclamanții
se bazează pe dovezile existente și care vor fi depuse; iar, sub acest ultim
aspect n-au fost făcute ulterior probe noi.
Ca atare, nu subzistă nici una din
condițiile art. 304 pct. 5, 8 și 9 C. proc. civ. și drept consecință se va
respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul
declarat de reclamanții D.Ș.A., D.Z.I., D.G. și D.R.M.B. împotriva deciziei nr.
284 din 17 februarie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 februarie 2006.