ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6250/2005

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Condamnatul G.G. a formulat, la 2 septembrie 2005, contestație în anulare împotriva deciziei penale nr. 1428 din 20 martie 2003 a Curții Supreme de Justiție prin care s-a respins, ca nefondat, recursul acestuia împotriva deciziei penale nr. 540 din 27 noiembrie 2002 a Curții de Apel Ploiești. În contestația sa condamnatul susține că este nevinovat, n-a comis fapta pentru care este condamnat că în procesul penal nu s-a ținut seama de principiul prezumției de nevinovăție și că în cauză nu există probe care să susțină condamnarea sa. Contestația în anulare formulată de condamnat este inadmisibilă în principiu. Potrivit art. 386 C. proc.

pen., împotriva hotărârii penale definitive se poate face contestație în anulare în 4 cazuri expres și limitativ prevăzute de lege i-ar conferi prevederilor art. 388 C. proc. pen., contestația în anulare pentru motivele arătate la art. 386 lit. a) – c) poate fi înlăturată de către persoana împotriva căruia se face executarea cel mai târziu în 10 zile de la începerea executării, iar în cazul contestației pentru situația când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă se poate introduce oricând. Din examinarea contestației condamnatului rezultă că acesta nu invocă această ultimă situație prin urmare termenul de introducere a contestației sale era 10 zile de la începerea executării.

Or punerea în executare a hotărârii de condamnare definitivă s-a făcut prin mandatul de executare nr. 535 din 4 aprilie 2003 al Tribunalului Dîmbovița. Prin urmare condamnatul a formulat contestație în anulare mult peste termenul de 10 zile prevăzut de lege (2 septembrie 2005). Potrivit art. 391 C. proc. pen., pentru admiterea în principiu a contestației în anulare instanța este obligată să examineze dacă aceasta este făcută în termenul prevăzut de lege, cerință care în cauză nu este realizată. Așa fiind, Curtea va respinge, ca inadmisibilă, în principiu contestația în anulare formulată de G.G. pe care–l va obliga la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, în principiu, contestația în anulare formulată de contestatorul G.G. împotriva deciziei penale nr. 1428 din 20 martie 2003 a Curții Supreme de Justiție. Obligă contestatorul la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 40 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 4 noiembrie 2005.