ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6250/2005

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Condamnatul G.G. a formulat, la 2

septembrie 2005, contestație în anulare împotriva deciziei penale nr. 1428 din

20 martie 2003 a Curții Supreme de Justiție prin care s-a respins, ca nefondat,

recursul acestuia împotriva deciziei penale nr. 540 din 27 noiembrie 2002 a

Curții de Apel Ploiești.

În contestația sa condamnatul

susține că este nevinovat, n-a comis fapta pentru care este condamnat că în

procesul penal nu s-a ținut seama de principiul prezumției de nevinovăție și că

în cauză nu există probe care să susțină condamnarea sa.

Contestația în anulare formulată de

condamnat este inadmisibilă în principiu.

Potrivit art. 386 C. proc. pen.,

împotriva hotărârii penale definitive se poate face contestație în anulare în 4

cazuri expres și limitativ prevăzute de lege i-ar conferi prevederilor art. 388

C. proc. pen., contestația în anulare pentru motivele arătate la art. 386 lit.

a) – c) poate fi înlăturată de către persoana împotriva căruia se face

executarea cel mai târziu în 10 zile de la începerea executării, iar în cazul

contestației pentru situația când împotriva unei persoane s-au pronunțat două

hotărâri definitive pentru aceeași faptă se poate introduce oricând. Din

examinarea contestației condamnatului rezultă că acesta nu invocă această

ultimă situație prin urmare termenul de introducere a contestației sale era 10

zile de la începerea executării.

Or punerea în executare a hotărârii

de condamnare definitivă s-a făcut prin mandatul de executare nr. 535 din 4

aprilie 2003 al Tribunalului Dîmbovița.

Prin urmare condamnatul a formulat

contestație în anulare mult peste termenul de 10 zile prevăzut de lege (2

septembrie 2005).

Potrivit art. 391 C. proc. pen.,

pentru admiterea în principiu a contestației în anulare instanța este obligată

să examineze dacă aceasta este făcută în termenul prevăzut  de lege, cerință

care în cauză nu este realizată.

Așa fiind, Curtea va respinge, ca

inadmisibilă, în principiu contestația în anulare formulată de G.G. pe care–l

va obliga la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, în

principiu, contestația în anulare formulată de contestatorul G.G. împotriva

deciziei penale nr. 1428 din 20 martie 2003 a Curții Supreme de Justiție.

Obligă contestatorul la plata sumei

de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 40

RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 4

noiembrie 2005.