ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2912/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul A.O. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului București, modificarea hotărârii nr. 12639/12122 din 25 mai 2004, emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i recunoască și să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 27 iunie 1940 - 15 iunie 1945. În motivarea acțiunii a arătat că pârâta i-a recunoscut calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, pentru perioada 15 martie 1944 - 6 martie 1945, dar nu a avut în vedere înscrisurile prezentate pentru dovedirea persecuțiilor din motive etnice la care a fost supusă familia sa, cu începere de la data de 28 iunie 1940. Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 2791 din 17 noiembrie 2004, a respins, ca nefondată, acțiunea.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că cererea reclamantului, vizând perioadele 28 iunie - 6 septembrie 1940 și 6 martie - 15 iunie 1945, excede reglementării cuprinse în Legea nr. 189/2000, iar cât privește acordarea drepturilor pentru întreaga perioadă, de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, această solicitare nu a fost dovedită. A mai reținut că în mod corect a stabilit pârâta, că sunt întrunite condițiile prevăzute de Legea nr. 189/2000, numai pentru perioada 15 martie 1944 - 6 martie 1945, în care reclamantul s-a refugiat, din motive etnice, din localitatea de domiciliu, comuna Nemirovca, județul Soroca - Basarabia.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, reclamantul A.O., considerând-o netemeinică și nelegală și a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și în fond, admiterea acțiunii și stabilirea calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000, pentru perioada 28 iunie 1940 - 24 august 1945. Recursul este nefondat. Potrivit dispozițiilor art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de drepturile conferite de acest act normativ, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la data de 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice, fiind strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu.

Prin H.G. nr. 127/2002 au fost asimilate persoanelor strămutate, și cele refugiate. Dovada încadrării în situațiile prevăzute în O.G. nr. 105/1999, aprobată și modificată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, se poate face, potrivit art. 4 din H.G. nr. 127/2002, cu acte oficiale eliberate de organele competente sau, în lipsa actelor oficiale, prin declarație cu martori. În cauză, din declarațiile autentificate ale martorilor A.A.

și N.M., rezultă că reclamantul s-a refugiat din localitatea de domiciliu, comuna Nemirovca, județul Soroca (Basarabia), în România, împreună cu fratele său, A.I., la începutul lunii martie 1944. Așa fiind, în mod corect instanța de fond a apreciat că reclamantul îndeplinește condițiile legale pentru a beneficia de prevederile Legii nr. 189/2000, pentru perioada 15 martie 1944 - 6 martie 1945 și că înscrisurile prezentate de acesta, cu privire la persecuțiile suferite de membrii familiei sale, cu începere din anul 1940, nu prezintă relevanță în aplicarea Legii nr. 189/2000, de drepturile prevăzute de acest act normativ beneficiind numai categoriile de persoane prevăzute expres în art. 1 al legii.

În consecință, pentru considerentele arătate, recursul urmează a fi respins ca nefondat, motivele de recurs depuse în ședință, la data de 10 mai 2005, nemaiputând fi analizate, fiind formulate peste termenul legal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul A.O. împotriva sentinței civile nr. 2791 din 17 noiembrie 2004 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 mai 2005.