ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3380/2005
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3380/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta SC A.D.D. SRL l-a chemat în judecată pe fostul administrator M.F.C. și a solicitat ca prin sentința care se va pronunța să se perfecteze actele de predare-primire a activului și pasivului societății cu motivarea că la retragerea din societate nu a încheiat nici un act de predare-primire a inventarului societății, chitanțiere, filă C.E.C. și alte documente, necesare pentru continuarea activității. A mai solicitat și obligarea acestuia la perfectarea actelor deoarece întâmpină greutăți în privința înregistrării periodice a activității. Tribunalul Cluj, prin sentința nr. 121 din 24 februarie 2004, a respins, ca nefondată, acțiunea cu motivarea că în calitatea sa de administrator pârâtul a predat fila C.E.C.
societății M. SA pentru a garanta contravaloarea ambalajelor, că chitanțierul nu rezultă că se afla în posesia fostului administrator și că suma de 56.893.245 lei reprezintă sume de încasat de la clienți, obligația de recuperare fiind de atributul societății. Sentința a fost confirmată de Curtea de Apel Craiova care, prin decizia nr. 304 din 9 iulie 2004, a respins, ca nefondat, apelul reclamantei SC A.D.D. SRL Tg. Jiu. Curtea a apreciat față de probele dosarului că la retragerea din societate intimatul pârât potrivit procesului verbal a procedat la predarea-preluarea gestiunii soldurilor balanței de verificare întocmite la 31 august 2002, că fila C.E.C.
a fost lăsată cu titlu de garanție societății SC M. SA Galați în calitate de administrator al societății reclamante, că chitanțierul a fost ridicat de un angajat al societății și că acest document contabil nu putea să fie în posesia pârâtului pentru că acesta în calitate de administrator nu se ocupa cu încasarea sumelor de bani de la beneficiari. Cu privire la debite și instanța de apel, ca și instanța de fond, a reținut că intimatul nu mai poate angaja din punct de vedere juridic societatea întrucât nu mai este administratorul societății. Împotriva deciziei pronunțată în apel a declarat recurs, reclamanta SC A.D.D. SRL Tg. Jiu cu respectarea termenelor prevăzute de art. 301 și art. 303 C. proc.
civ., pentru motivele prevăzute de art. 304 alin. (9) și (10) C. proc. civ. În argumentarea primei critici, recurenta a susținut că instanța nu a ținut cont de prevederile actului constitutiv din data de 3 aprilie 2002 prin care administratorii și-au asumat o răspundere personală pentru orice daună pricinuită societății, că prin soluțiile pronunțate instanțele l-au scutit pe intimat de orice penalizări cât și de obligația de a preda documentele solicitate prin acțiune. A doua critică privește faptul că nu a fost angajată răspunderea intimatului dar rezultă că acesta a lăsat garanție la o altă societate fila C.E.C. Pentru clarificarea situației de fapt recurentul a considerat că instanța avea obligația să dispună expertiză contabilă care să stabilească activul și pasivul societății și răspunderea care le revine celor doi administratori.
În temeiul motivelor invocate, recurenta a solicitat casarea hotărârilor pronunțate în cauză și trimiterea cauzei pentru rejudecare. Recursul este nefondat. Potrivit art. 304 alin. (1) C. proc. civ., modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate, ori recurenta deși invocă pct. 9 și 10 din articolul citat în realitate nu a invocat motive de nelegalitate. Astfel, deși se invocă încălcarea și aplicarea greșită a legii, motiv prevăzut de art. 304 alin. (9) C. proc. civ., din argumentele prezentate la pct. 1 din motivele de recurs rezultă că se invocă nerespectarea clauzelor contractului referitoare la răspunderea administratorilor. Mai mult acest motiv nu a fost invocat în apel așa încât nu s-ar putea omisso medio să fie analizat pentru prima dată în recurs întrucât societatea recurentă a beneficiat de o cale de atac devolutivă.
Prin cel de-al doilea motiv s-a invocat art. 304 alin. (10) C. proc. civ., potrivit căruia se poate cere modificarea hotărârii atacate când instanța nu s-a pronunțat asupra unui mijloc de apărare sau asupra unei dovezi administrate care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii. Din expunerea argumentelor se poate constata că nu a fost evocată nici o probă sau mijloc de apărare pe care instanța să nu le fi examinat astfel că și această critică este nefondată. Asupra probei cu expertiză contabilă la care se referă recurenta pentru determinarea activului și pasivului societății și a răspunderii administratorilor, susținerea nu poate fi reținută întrucât obiectul pricinii nu îl constituie determinarea activului și pasivului societății și nici răspunderea administratorilor.
Mai mult instanța nu are obligația să dispună o probă dacă aceasta nu are legătură cu obiectul cererii și dacă nu a fost cerută de partea interesată, întrucât principiul disponibilității operează și în procesul comercial. În consecință, potrivit art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC A.D.D. SRL Tg. Jiu împotriva deciziei nr. 304 din 9 iulie 2004 a Curții de Apel Craiova, secția comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 iunie 2005.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.