ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3380/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamanta SC A.D.D. SRL l-a chemat

în judecată pe fostul administrator M.F.C. și a solicitat ca prin sentința care

se va pronunța să se perfecteze actele de predare-primire a activului și

pasivului societății cu motivarea că la retragerea din societate nu a încheiat

nici un act de predare-primire a inventarului societății, chitanțiere, filă

C.E.C. și alte documente, necesare pentru continuarea activității. A mai

solicitat și obligarea acestuia la perfectarea actelor deoarece întâmpină

greutăți în privința înregistrării periodice a activității.

Tribunalul Cluj, prin sentința nr.

121 din 24 februarie 2004, a respins, ca nefondată, acțiunea cu motivarea că în

calitatea sa de administrator pârâtul a predat fila C.E.C. societății M. SA

pentru a garanta contravaloarea ambalajelor, că chitanțierul nu rezultă că se

afla în posesia fostului administrator și că suma de 56.893.245 lei reprezintă

sume de încasat de la clienți, obligația de recuperare fiind de atributul

societății.

Sentința a fost confirmată de Curtea

de Apel Craiova care, prin decizia nr. 304 din 9 iulie 2004, a respins, ca

nefondat, apelul reclamantei SC A.D.D. SRL Tg. Jiu. Curtea a apreciat față de

probele dosarului că la retragerea din societate intimatul pârât potrivit

procesului verbal a procedat la predarea-preluarea gestiunii soldurilor

balanței de verificare întocmite la 31 august 2002, că fila C.E.C. a fost

lăsată cu titlu de garanție societății SC M. SA Galați în calitate de

administrator al societății reclamante, că chitanțierul a fost ridicat de un

angajat al societății și că acest document contabil nu putea să fie în posesia

pârâtului pentru că acesta în calitate de administrator nu se ocupa cu

încasarea sumelor de bani de la beneficiari.

Cu privire la debite și instanța de

apel, ca și instanța de fond, a reținut că intimatul nu mai poate angaja din

punct de vedere juridic societatea întrucât nu mai este administratorul

societății.

Împotriva deciziei pronunțată în

apel a declarat recurs, reclamanta SC A.D.D. SRL Tg. Jiu cu respectarea

termenelor prevăzute de art. 301 și art. 303 C. proc. civ., pentru motivele

prevăzute de art. 304 alin. (9) și (10) C. proc. civ.

În argumentarea primei critici,

recurenta a susținut că instanța nu a ținut cont de prevederile actului

constitutiv din data de 3 aprilie 2002 prin care administratorii și-au asumat o

răspundere personală pentru orice daună pricinuită societății, că prin

soluțiile pronunțate instanțele l-au scutit pe intimat de orice penalizări cât

și de obligația de a preda documentele solicitate prin acțiune.

A doua critică privește faptul că nu

a fost angajată răspunderea intimatului dar rezultă că acesta a lăsat garanție

la o altă societate fila C.E.C. Pentru clarificarea situației de fapt

recurentul a considerat că instanța avea obligația să dispună expertiză contabilă

care să stabilească activul și pasivul societății și răspunderea care le revine

celor doi administratori.

În temeiul motivelor invocate,

recurenta a solicitat casarea hotărârilor pronunțate în cauză și trimiterea

cauzei pentru rejudecare.

Recursul este nefondat.

Potrivit art. 304 alin. (1) C. proc.

civ., modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motive

de nelegalitate, ori recurenta deși invocă pct. 9 și 10 din articolul citat în

realitate nu a invocat motive de nelegalitate.

Astfel, deși se invocă încălcarea și

aplicarea greșită a legii, motiv prevăzut de art. 304 alin. (9) C. proc. civ.,

din argumentele prezentate la pct. 1 din motivele de recurs rezultă că se

invocă nerespectarea clauzelor contractului referitoare la răspunderea administratorilor.

Mai mult acest motiv nu a fost invocat în apel așa încât nu s-ar putea omisso

medio să fie analizat pentru prima dată în recurs întrucât societatea recurentă

a beneficiat de o cale de atac devolutivă.

Prin cel de-al doilea motiv s-a invocat

art. 304 alin. (10) C. proc. civ., potrivit căruia se poate cere modificarea

hotărârii atacate când instanța nu s-a pronunțat asupra unui mijloc de apărare

sau asupra unei dovezi administrate care erau hotărâtoare pentru dezlegarea

pricinii. Din expunerea argumentelor se poate constata că nu a fost evocată

nici o probă sau mijloc de apărare pe care instanța să nu le fi examinat astfel

că și această critică este nefondată.

Asupra probei cu expertiză contabilă

la care se referă recurenta pentru determinarea activului și pasivului

societății și a răspunderii administratorilor, susținerea nu poate fi reținută

întrucât obiectul pricinii nu îl constituie determinarea activului și pasivului

societății și nici răspunderea administratorilor.

Mai mult instanța nu are obligația

să dispună o probă dacă aceasta nu are legătură cu obiectul cererii și dacă nu

a fost cerută de partea interesată, întrucât principiul disponibilității

operează și în procesul comercial.

În consecință, potrivit art. 312 C.

proc. civ., recursul va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de reclamanta SC A.D.D. SRL Tg. Jiu împotriva deciziei nr. 304 din 9

iulie 2004 a Curții de Apel Craiova, secția comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 3 iunie 2005.