ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5817/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 10 decembrie 2004, reclamanta SC U.T.B. SA Brașov a chemat în judecată pe pârâta C.N.A.S. București, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se admită acțiunea și să se constate inexistența creanței pârâtei, în sumă de 5.464.487.702 lei, reprezentând dobânzi penalități, majorări și penalități de întârziere, calculate la creanțele bugetare, datorate pârâtei la data de 31 decembrie 2001. Cererea a fost adresată inițial Tribunalului Brașov, care și-a declinat competența de soluționare în favoarea Curții de Apel Brașov. Soluția Tribunalului Brașov a fost atacată cu recurs, care a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr. 461/R din 26 octombrie 2004, a Curții de Apel Brașov.

Precizându-și acțiunea, reclamanta a arătat că solicită ca instanța să constate inexistența unei creanțe cuprinse în ordinul comun emis în baza Legii nr. 137/2002, creanță ce constă în dobânzi și penalități de orice fel și care s-a stins prin efectul legii. Reclamanta a arătat că a făcut obiectul procedurilor de privatizare prevăzute de Legea nr. 137/2002 și, potrivit art. 18 din legea menționată, societățile comerciale supuse procedurii de privatizare beneficiază de înlesniri la plata creanțelor bugetare. Societățile comerciale care beneficiază de scutire parțială a obligațiilor bugetare, restante la 31 decembrie 2001, urma să se stabilească un grafic de plată eșalonată a datoriilor, sens în care trebuiau să se emită ordine.

C.A.S. Brașov a emis certificatul de obligații către bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate nr. 3383 din 21 martie 2002, din care rezultă că dobânzile, majorările și penalitățile calculate la obligațiile bugetare restante la data de 31 decembrie 2001, erau în sumă de 5.464.487.702 lei. Prin sentința nr. 46/F din 12 aprilie 2005, Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată și precizată de reclamanta SC U.T.B. SA Brașov, în contradictoriu cu pârâta C.N.A.S. Pentru a pronunța o asemenea hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele: Reclamanta SC U.T.B. SA s-a privatizat în condițiile Legii nr. 137/2002. La data de 10 iulie 2002, reclamanta a încheiat contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. CBV/17 din 18 septembrie 2002, iar transferul dreptului de proprietate s-a făcut la 7 octombrie 2002. Prin Ordinul comun nr. 32 din 23 aprilie 2003, semnat de A.P.A.P.S.

și C.N.A.S. i s-au acordat reclamantei SC U.T.B. SA Brașov, înlesniri la plata obligațiilor la bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate. Potrivit acestui ordin comun s-a eșalonat la plată pe perioada de 5 ani, cu perioada de grație de 6 luni, cuprinsă în graficul de eșalonare, o sumă de 12.240.042.839 lei, sumă compusă din contribuții angajator, contribuții asigurat, dobânzi aferente, penalități de întârziere și penalități stopaj la sursă. La art. 1 pct. 2 din ordinul comun se prevede că „se amână la plată până la ultimul termen de plată din eșalonările acordate conform cu alin. (1.1), în vederea scutirii, suma de 5.401.790.297 lei, reprezentând dobânzi și penalități de întârziere aferente contribuției datorate de angajatori aferente obligațiilor la bugetul Fondului unic național de asigurări sociale de sănătate, datorate la 31 decembrie 2001, actualizate și rămase neachitate la data transferului de proprietate - 7 octombrie 2002”.

Tot în acest ordin comun se arată că fac obiectul înlesnirilor la plată, sumele cuprinse în certificatul de obligații către bugetul Fondului național nr. 3383 din 21 martie 2003, eliberat de C.A.S. Brașov. Conform clauzelor exprese cuprinse în acest ordin, rezultă că înlesnirile la plată acordate în beneficiul reclamantei sunt anulate, în cazul în care aceasta nu-și îndeplinește obligațiile și că, contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni se desființează din vina cumpărătorului, pentru acest motiv. Din analiza art. 18 din Legea nr. 137/2002, instanța de fond a reținut că se scutesc la plata majorărilor și penalitățile de întârziere aferente obligațiilor bugetare, dar în acest sens trebuie observat că scutirea la plată a acestor majorări și penalități operează efectiv doar după ce societatea comercială datornică a respectat acele grafice de eșalonare, achitând la scadență sumele stabilite prin graficul la ordinul comun.

Faptul că în art. 18 se arată că se scutesc la plată penalitățile, dobânzile și majorările aferente creanței bugetare calculate și restante la 31 decembrie 2001, nu înseamnă că această scutire operează independent de vreo obligație ce trebuie executată de partea în favoarea căreia s-a făcut eșalonarea la plată a obligațiilor bugetare, deoarece eșalonarea la plată pe perioadă de 5 ani, cu o perioadă de grație de 6 luni, s-a făcut tocmai prin încheierea ordinului comun, iar potrivit art. 18 alin. (6) rezultă că înlesnirile la plată prevăzute în alin. (1), (2) și (3) din acest articol își pierd valabilitatea, în cazul în care societatea comercială nu își execută obligațiile bugetare curente ale fiecărui an fiscal, cu termene scadente începând cu întâi a lunii următoare a intrării în vigoare a Legii nr. 137/2002.

Instanța a constatat că reclamanta nu a făcut dovada că a achitat la termene scadente sau la sfârșitul anului fiscal, aceste obligații, conform graficului de eșalonare, ba mai mult, nici nu a pomenit de vreo plată efectuată către bugetul de asigurări sociale, deși contractul de vânzare-cumpărare s-a încheiat în 18 septembrie 2002, transferul dreptului de proprietate s-a făcut în 7 octombrie 2002, iar ordinul comun a fost semnat în 23 aprilie 2003. Câtă vreme nu s-a făcut nici o dovadă a respectării întocmai a termenelor de achitare a datoriei sale, nu se pune problema existenței unei scutiri efective la plata dobânzilor, majorărilor și penalităților cuprinse în certificatul de obligații către bugetul de asigurări sociale de sănătate nr. 3383 din 21 martie 2003, în sumă de 5.464.487.702 lei și cu atât mai mult, că această scutire ar opera efectiv conform clauzei cuprinse la art. 1 pct. 1.2.

Faptul prevăzut expres la art. 2 din Legea nr. 191/2004, în sensul că sumele ce reprezintă dobânzi și penalități aferente obligațiilor bugetare, cuprinse în ordinele comune de acordare a înlesnirilor la plată, „sunt scutite de plată”, nu contravine dispozițiilor art. 18 din Legea nr. 137/2002 și nici art. 249 și 252 din H.G. nr. 577/2002, deoarece toate aceste texte de lege trebuie interpretate în strânsă legătură și în sensul că art. 2 din Legea nr. 191/2004, de scutire la plata acestor datorii, își produce efectele juridice, în condițiile prevăzute de ordinul comun, de acordare a înlesnirilor la plată.

Instanța de fond a apreciat că în cauză, Ordinul comun nr. 32 din 23 aprilie 2003, de înlesnire la plată în favoarea reclamantei, și-a pierdut valabilitatea, întrucât reclamanta se află în una din situațiile prevăzute de art. 2 pct. 2.1 - 2.4 din ordinul menționat, aceasta neîndeplinindu-și obligațiile cuprinse în grafic și nerespectând clauzele din ordinul comun, ceea ce atrage anularea înlesnirilor acordate de A.P.A.P.S. și C.N.A.S. București. S-a concluzionat că atâta timp, cât reclamanta nu a făcut nici o dovadă că a respectat clauzele cuprinse la art. 2 și 3, că a achitat ratele din debitul restant, înlesnirea la plată nu este valabilă. Împotriva sentinței pronunțate de Curtea de Apel Brașov a declarat recurs, reclamanta SC U.T.B.

SA Brașov. Motivele recursului declarat sunt următoarele: - se ridică excepția necompetenței materiale a instanței de fond, considerându-se că instanța competentă ar fi tribunalul, și nu curtea de apel; - acțiunea formulată nu este una în contencios administrativ, ci una prin care se pretinde constatarea stingerii unei datorii prin efectul legii; - aprecierea instanței de fond, potrivit căreia reclamanta este îndreptățită la scutirea de plata sumelor de bani reprezentând dobânzi și penalități de orice fel, dar condiționat de plata eșalonată a debitelor bugetare, este greșită, neregăsindu-se în lege; - recurenta a achitat debitele bugetare, potrivit ordinului comun, până la momentul sesizării instanței de judecată.

Examinându-se sentința atacată, în raport cu criticile formulate, cu probele administrate în cauză, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, se constată că recursul este fondat, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare: Potrivit dispozițiilor art. 18 alin. (2) din Legea nr. 137/2002, societățile comerciale cu capital majoritar de stat aflate în proces de privatizare beneficiază de înlesniri de plată cu privire la obligațiile bugetare restante datorate Fondului de asigurări sociale de sănătate, după cum urmează: a) eșalonarea la plată a obligațiilor bugetare restante reprezentând contribuția la Fondul de asigurări sociale de sănătate, pe o perioadă de 5 ani, cu o perioadă de grație de 6 luni, cuprinsă în perioada de eșalonare; b) scutirea la plată a majorărilor de întârziere și a penalităților aferente obligațiilor prevăzute la lit. a). Potrivit alin. (3) al aceluiași articol de lege, stabilirea graficului de eșalonare la plată și precizarea sumelor reprezentând majorări de întârziere și penalități pentru obligațiile prevăzute la alin. (2), se face prin ordin al președintelui C.N.A.S.

Înlesnirile menționate își pierd valabilitatea, în situația în care s-a realizat transferul dreptului de proprietate asupra acțiunilor, precum și în situația în care societatea comercială nu își achită obligațiile bugetare curente ale fiecărui an fiscal, cu termene scadente începând cu data de întâi a lunii următoare intrării în vigoare a legii menționate. Legea nr. 137/2002 mai prevede că în cazul în care societatea comercială nu achită la scadență obligațiile bugetare, poate efectua plata acestora în cel mult 90 de zile, împreună cu majorările de întârziere și penalitățile de întârziere aferente, dar nu mai târziu de data de 20 decembrie a fiecărui an fiscal. În cauză, se observă că, deși recurenta susține în motivele de recurs că face dovada plății debitelor bugetare „întocmai și la timp, potrivit ordinului comun, până la momentul sesizării instanței de judecată”, aceste aspecte nu au fost clarificate de instanța de fond.

Ordinul comun nr. 32/200/2003 al A.P.A.P.S. și al C.N.A.S., prevede la art. 2 pct. 2.3, că înlesnirile la plată își pierd valabilitatea, dacă societatea comercială nu respectă condițiile și termenele în care s-au aprobat înlesnirile, precum și graficele întocmite. Totodată, se prevede că această situație atrage anularea înlesnirilor, începerea sau continuarea după caza a executării silite pentru întreaga sumă neplătită și obligația de plată a dobânzilor și penalităților de întârziere, calculate de la data la care termenele și/sau condițiile nu au fost respectate. Pentru a putea analiza în ce măsură reclamanta îndeplinea condițiile legale, spre a beneficia de înlesnirile și scutirile de plată prevăzute de lege, era necesar să fie analizate în concret, atât efectuarea plăților către bugetul asigurărilor sociale, cât și respectarea graficului de eșalonare stabilit prin Ordinul comun nr. 32/2003.

Clasificarea acestor aspecte ar fi permis analizarea susținerilor părților referitoare la acțiunea dedusă judecății. Urmează a se dispune casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei,spre rejudecare, aceleiași instanțe

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de SC U.T.B. Brașov împotriva sentinței nr. 46/F din 12 aprilie 2005 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 decembrie 2005.