ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5963/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 16 iunie 2004, pronunțată în camera de consiliu în dosarul nr. 36585-36596/2004, Judecătoria Brașov, Biroul de carte funciară a admis cererea formulată de B.T. cu privire la imobilul înscris în C.F. nr. 30035 a localității Brașov, sub A 5, tpo.2989/1/4, proprietatea lui I.L. și alții, dispunându-se dezmembrarea imobilului în mai multe loturi. Împotriva acestei încheieri I.L. a declarat apel. Curtea de apel Brașov, prin decizia civilă nr. 42/2005 a soluționat acest apel, pe care l-a respins, reținând că nu exista nici o piedică la întabulare. Împotriva acestei decizii I.L. a declarat recursul de față, prin care a susținut că în mod greșit s-a încuviințat întabularea, în lipsa unor măsurători adecvate ale suprafețelor ce au revenit părților în urma hotărârii de partaj.

La termenul din 6 iulie 2005, în temeiul art. 306 alin. (2) C. proc. civ. Înalta Curte a invocat din oficiu motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ. Potrivit acestui text, casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea s-a dat cu încălcarea competenței altei instanțe. Motivul invocat din oficiu este întemeiat, ca atare recursul se va admite, cu consecința casării deciziei și a trimiterii dosarului, conform art. 312 alin. (6) C. proc. civ. la instanța competentă, Tribunalul Brașov, pentru judecarea căii de atac, având în vedere următoarele argumente. Potrivit art. 159 pct. 2 C. proc. civ., necompetența este de ordine publică când pricina este de competența unei instanțe de alt grad.

Iar conform art. 2 pct. 2 C. proc. civ. astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 65/2004, tribunalele judecă ca instanțe de apel , apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorii în primă instanță în orice alte cazuri prevăzute expres de lege. Or, legea specială, Legea nr. 7/1996 a cadastrului și a publicității imobiliare, prevede în art. 52 alin. (2) astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 499/2004 privind aprobarea O.U.G. nr. 41/2004 că î ncheierea de înscriere sau de respingere poate fi atacată cu plângere, în termen de 15 zile de la comunicare, la instanța competentă din circumscripția în care se află imobilul. Până la reorganizarea birourilor de carte funciară, rezultă că potrivit acestei norme tranzitorii, plângerea poate fi calificată ca fiind apel, de competența instanței ierarhic superioare celei care a pronunțat hotărârea.

Intenția legiuitorului de a reveni la firescul ierarhiei căilor de atac, dinaintea apariției O.U.G. nr. 58/2003, rezultă și din dispozițiile Legii nr. 219/2005 privind aprobarea O.U.G. nr. 138/2000 pentru modificarea și completarea Codului de procedură civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de petenta I.L. împotriva deciziei nr. 42 din 18 ianuarie 2005 a Curții de Apel Brașov, secția civilă, pe care o casează și trimite cauza spre competentă soluționare a apelului la Tribunalul Brașov. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 iulie 2005.