ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1100/2006

Asupra contestației în anulare de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta SC F.M. SA Grecia, a chemat în judecată pe pârâta B.C.I.Ț. SA, solicitând ca în baza sentinței ce se va pronunța să fie obligată să transfere depozitul în sumă de 25.000.000 dolari S.U.A. și a dobânzilor aferente, din contul emitent la B.C.I.Ț. SA București, în cel deschis la sucursala Ploiești, să plătească daune cominatorii de 100.000 dolari S.U.A. pe zi de întârziere până la efectuarea transferului și să fie obligată la cheltuieli de judecată. În motivarea acțiunii reclamanta a susținut că pentru majorarea capitalului social al C.N.M. P. SA, a transferat telegrafic în contul B.C.I.Ț.

SA suma de 25.000.000 dolari S.U.A., sumă pentru care banca a emis o atestare, însă, întrucât majorarea capitalului social nu s-a mai produs, a ordonat pârâtei transferul sumelor de bani, la sucursala din Ploiești, ordin ignorat de aceasta. Tribunalul Brașov, investit prin strămutarea pricinii cu soluționarea acțiunii, după parcurgerea unui ciclu procesual, în fond după casare prin sentința nr. 269 din 22 ianuarie 2004 a respins acțiunea reclamantei obligând-o la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 361.063.543 lei. Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că F.M.T., la data de 22 iunie 1993 a solicitat deschiderea unui cont bancar în valută, la B.C.I.Ț., cont curent al persoanei fizice, în nume propriu și nu în calitate de reprezentant al unei alte persoane fizice sau juridice.

La aceeași dată, titularul contului împuternicește pe S.K. să dispună de sumele de bani aflate în cont pentru plăți. La rândul său acesta împuternicește în data de 14 septembrie 1993 pe F.M.T. să efectueze toate actele de administrare, conservare și dispoziție în numele și pentru mandant. Reclamanta a efectuat operațiuni de transfer ale unor sume de bani prin emiterea ordinelor de plată către societatea B.C.I.Ț. beneficiar fiind F.M.T., iar fondurile bănești la dispoziția acestuia și a primit o atestare a băncii la data de 30 iunie 1993, prin care se confirmă executarea ordinelor de plată efectuate de ordonatorul extern SC F.M. SA Grecia, fără însă a face dovada dreptului său de a dispune de sumele de bani depuse în contul persoanei fizice.

Apelul promovat de reclamantă a fost respins de Curtea de Apel Brașov, prin decizia nr. 151 din 2 iunie 2004. În motivarea soluției, instanța de control judiciar a reținut că F.M.T. a solicitat deschiderea unui cont personal în valută care menționa împuternicirea lui S.K. să dispună de sumele din cont, fără însă ca acesta să depună specimen de semnătură, cont alimentat prin transferuri bancare care aveau beneficiari pe titularul contului și împuternicitul acestuia și a cărui natură era cont de disponibilități în valută, nicidecum cont blocat de afectațiune specială. Reclamanta nu a dat dispoziție pentru deschiderea unui cont cu doi titulari ci a depus bani într-un cont deja deschis, iar banca s-a conformat dispozițiilor ordonatorului extern înregistrând sumele într-un cont personal al unei persoane fizice.

Dispozițiile date de F.M.T., titular de cont au fost executate, astfel încât actul emis de bancă, denumit atestare nu face altceva decât să certifice operațiunile executate de bancă. Lipsa mențiunilor din ordinele de transfer că acestea s-au realizat pentru majorarea capitalului C.N.M. P. SA, sau a altor specificații privind beneficiarul sumelor nu schimbă natura contului deschis de persoana fizică. Faptul că reclamanta nu este titulara contului sau împuternicită a contului se datorează propriei culpe, iar sub acest aspect ea nu are nici un drept de dispoziție cu privire la sumele depuse. S-a mai reținut că nici împrejurarea că titularul contului a dispus de sumele de bani cu sau fără acceptul împuternicitului nu poate angaja răspunderea băncii, în condițiile în care ea a respectat dispozițiile titularului, destinația dată de titular fiind o chestiune care interesează partenerii afacerii, nu banca.

Împotriva deciziei, instanța de apel a declarat recurs reclamanta, criticile vizând aspecte de nelegalitate și netemeinicie fiind invocate dispozițiile art. 304 pct. 7, 8, 9 și 10 C. proc. civ. Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, prin decizia nr. 2659 din 19 aprilie 2005 a respins recursul ca nefondat. Pentru a se pronunța astfel, instanța de recurs a înlăturat criticile formulate reținând că ordonând transferul sumelor de bani în contul deschis de F.M.T., beneficiari fiind titularul contului și S.K., reclamanta nu a specificat în nici un înscris destinația specială a sumelor transferate pentru ca banca să caracterizeze contul drept un cont blocat de afectațiune specială.

De asemenea s-a apreciat că nu se poate crea convingerea complicității băncii la manoperele considerate frauduloase, săvârșite de titularul contului în condițiile în care cererea pentru deschiderea unui cont personal în valută nu poartă avizele formale cerute de art. 7 din Normele interne B.C.I.Ț. din 1993, dar efectele acesteia, adoptate de părți s-au produs. Pe de altă parte, S.K., în respectarea raporturilor de certitudine, siguranță și încredere dintre comercianți, a confirmat prin procura specială din 1 iunie 1993, dar și prin adresa din 14 septembrie 1993, acțiunile mandatarului său F.M.T., creându-se astfel aparența că de dispozițiile date de titularul contului erau înștiințate persoanele interesate.

S-a înlăturat și susținerea potrivit căreia depunerea sumelor de bani în vederea constituirii unei societăți comerciale, motivat de faptul că banca nu a primit nici o dispoziție în acest sens, pentru a aplica normele prevăzute de art. 2 lit. c) din regulament. Pentru a fi considerat cont blocat până la obținerea dovezii de înregistrare la registrul comerțului, cererea pentru deschiderea contului trebuia să aibă o mențiune specială dispusă de titular. De altfel, titularul de cont indiferent dacă a împuternicit sau nu o altă persoană pentru a efectua operațiuni de cont este ordonatorul contului, așa încât indiferent dacă procurile generale date reciproc de beneficiarii sumelor transferate erau sau nu informe, banca se supunea dispoziției titularului, condiții în care nu se poate reține că instanțele au creat confuzii privind titularul de cont și ordonator sau transferul dobânzilor și lichidării contului.

S-au înlăturat susținerile care culpabilizează societatea bancară, cât timp caracterizarea contului este acela de disponibilități în valută și nu cont blocat de afectațiune specială. S-a apreciat că hotărârea instanței de apel nu poate fi criticată nici sub aspectul lipsei motivării sau contradicțiilor din considerentele ei, atâta timp cât raportul juridic născut între bancă și reclamantă s-a limitat la operațiunile de transfer ale sumelor de bani, într-o modalitate riscantă, acceptată, într-un cont de disponibilități în valută a unei persoane fizice care avea puteri depline asupra contului său. Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare reclamanta SC F.M. SA invocând ca temei legal dispozițiile art. 318 C. proc.

civ. Astfel se susține că instanța de recurs nu a examinat motivul de recurs cu referire la art. 304 pct. 10, omisiunea cercetării acestuia fiind evidentă în contextul în care în decizie nu există nici o referire la motivul de recurs ca atare și nici la înscrisurile despre care SC F.M. SA a susținut că nu au fost analizate de către instanța de apel. În acest sens a enumerat faxul din 3 mai 1993, prin care M.T. solicita ca dl. F.M.T. să fie numit reprezentant comun al T.F.P., faxul din 17 iunie 1993 prin care B.C.I.Ț. comunica SC F.M. SA că după primirea sumei de 25 milioane dolari S.U.A. va emite un certificat de depozit pentru contractul F.P., faxul C.N.M. P. SA din 23 august 1993, prin care directorul general al acestei societăți arăta că hotărârea pronunțată de către instanță a invalidat numai majorarea de capital, nu contractul în sine, cu propunerea de a folosi cele 25 milioane dolari S.U.A.

în alte scopuri, corespondența din perioada ianuarie-februarie 1996. În măsura în care instanța de recurs ar fi examinat aceste înscrisuri ar fi constatat că raporturile juridice dintre părți nu se reduc la o cerere informă de deschidere a contului și vor fi clarificate aspectele legate de destinația fondurilor transferate. De asemenea contestatoarea susține că instanța de recurs a omis să cerceteze și alte două motive de recurs cu referire la pct. 8 și 9 al art. 304 C. proc. civ., neputând fi identificate în expunerea argumentelor ce au condus la soluția pronunțată. Se referă expres la încălcarea de către B.C.I.Ț. a dreptului subiectiv al SC F.M. SA de a dispune de suma de 25.000.000 dolari S.U.A., în ce măsură mandatele pe care pârâta le-a depus îndeplinesc condițiile de formă și de fond în raport de dispozițiile legii comerciale și civile.

Contestația în anulare formulată nu este fondată. Contestația în anulare specială poate fi exercitată atunci când instanța respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare. Omisiunea există numai atunci când realmente instanța de recurs nu a discutat motivul de modificare sau de casare în hotărârea sa, nu și atunci când procedând la sistematizarea motivelor, întrucât între acestea există o legătură logică, le-a examinat împreună, dispensându-se să răspundă punct cu punct tuturor motivelor formulate. Textul se referă expres la motive de modificare sau de casare, nu la argumente care, oricât de larg ar fi dezvoltate, ele sunt totdeauna subsumate motivelor.

Pentru a fi admisibilă contestația în anulare, instanța trebuie să nu fi examinat acel motiv. Dacă l-a examinat, dar nu și l-a însușit art. 318, teza a doua C. proc. civ. nu este aplicabil. În speță, instanța de recurs a motivat hotărârea coroborând toate probele din dosar pentru a răspunde problemelor de drept esențiale în soluționarea cauzei reținând că: - nu există o dovadă din care să rezulte blocarea contului B.C.I.Ț.; - titularul de cont indiferent dacă a împuternicit sau nu o altă persoană pentru a efectua operațiuni de cont, este ordonatorul contului, încât banca se supunea dispozițiilor titularului; - caracterizarea contului este aceea de disponibilități în valută și nu un cont blocat de afectațiune specială astfel încât B.C.I.Ț.

nu are nici o culpă, societatea bancară îndeplinind doar dispozițiile date de titularul contului; - între F.M. și B.C.I.Ț. nu a existat un raport contractual de drept bancar astfel încât F.M. nefiind clientul băncii nu justifică cererea de transfer a sumei de 25.000.000 dolari S.U.A. dintr-un cont al cărui titular nu este și care de altfel nu mai exista. De reținut că instanța nu este obligată să menționeze în cuprinsul hotărârii fiecare înscris, instanța de recurs grupând motivele invocate, analizându-le în mod unitar a pronunțat o hotărâre unitară care a sintetizat, așa cum s-a arătat, toate problemele de drept invocate. Ori, contestatoarea se plânge de modul în care au fost apreciate probele și s-au stabilit raporturile între părți, ceea ce ar însemna să i se deschidă dreptul de a provoca rejudecarea căii de atac.

În aceste condiții constatând că în speță nu sunt îndeplinite condițiile art. 318 C. proc. civ. și văzând și art. 274 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea SC F.M. SA, împotriva deciziei nr. 2659 din 19 aprilie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială. Obligă contestatoarea la plata sumei de 10.000 RON cheltuieli de judecată către intimata B.C.I.Ț. SA București. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 16 martie 2006.