ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1100/2006

Asupra contestației în anulare de

față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamanta SC F.M. SA Grecia, a

chemat în judecată pe pârâta B.C.I.Ț. SA, solicitând ca în baza sentinței ce se

va pronunța să fie obligată să transfere depozitul în sumă de 25.000.000 dolari

S.U.A. și a dobânzilor aferente, din contul emitent la B.C.I.Ț. SA București,

în cel deschis la sucursala Ploiești, să plătească daune cominatorii de 100.000

dolari S.U.A. pe zi de întârziere până la efectuarea transferului și să fie

obligată la cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii reclamanta a

susținut că pentru majorarea capitalului social al C.N.M. P. SA, a transferat

telegrafic în contul B.C.I.Ț. SA suma de 25.000.000 dolari S.U.A., sumă pentru

care banca a emis o atestare, însă, întrucât majorarea capitalului social nu

s-a mai produs, a ordonat pârâtei transferul sumelor de bani, la sucursala din

Ploiești, ordin ignorat de aceasta.

Tribunalul Brașov, investit prin

strămutarea pricinii cu soluționarea acțiunii, după parcurgerea unui ciclu

procesual, în fond după casare prin sentința nr. 269 din 22 ianuarie 2004 a

respins acțiunea reclamantei obligând-o la plata cheltuielilor de judecată în

sumă de 361.063.543 lei.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de fond a reținut că F.M.T., la data de 22 iunie 1993 a solicitat

deschiderea unui cont bancar în valută, la B.C.I.Ț., cont curent al persoanei

fizice, în nume propriu și nu în calitate de reprezentant al unei alte persoane

fizice sau juridice. La aceeași dată, titularul contului împuternicește pe S.K.

să dispună de sumele de bani aflate în cont pentru plăți. La rândul său acesta

împuternicește în data de 14 septembrie 1993 pe F.M.T. să efectueze toate

actele de administrare, conservare și dispoziție în numele și pentru mandant.

Reclamanta a efectuat operațiuni de

transfer ale unor sume de bani prin emiterea ordinelor de plată către

societatea B.C.I.Ț. beneficiar fiind F.M.T., iar fondurile bănești la

dispoziția acestuia și a primit o atestare a băncii la data de 30 iunie 1993,

prin care se confirmă executarea ordinelor de plată efectuate de ordonatorul

extern SC F.M. SA Grecia, fără însă a face dovada dreptului său de a dispune de

sumele de bani depuse în contul persoanei fizice.

Apelul promovat de reclamantă a fost

respins de Curtea de Apel Brașov, prin decizia nr. 151 din 2 iunie 2004.

În motivarea soluției, instanța de

control judiciar a reținut că F.M.T. a solicitat deschiderea unui cont personal

în valută care menționa împuternicirea lui S.K. să dispună de sumele din cont,

fără însă ca acesta să depună specimen de semnătură, cont alimentat prin

transferuri bancare care aveau beneficiari pe titularul contului și

împuternicitul acestuia și a cărui natură era cont de disponibilități în

valută, nicidecum cont blocat de afectațiune specială. Reclamanta nu a dat

dispoziție pentru deschiderea unui cont cu doi titulari ci a depus bani într-un

cont deja deschis, iar banca s-a conformat dispozițiilor ordonatorului extern

înregistrând sumele într-un cont personal al unei persoane fizice. Dispozițiile

date de F.M.T., titular de cont au fost executate, astfel încât actul emis de

bancă, denumit atestare nu face altceva decât să certifice operațiunile

executate de bancă. Lipsa mențiunilor din ordinele de transfer că acestea s-au

realizat pentru majorarea capitalului C.N.M. P. SA, sau a altor specificații

privind beneficiarul sumelor nu schimbă natura contului deschis de persoana

fizică.

Faptul că reclamanta nu este

titulara contului sau împuternicită a contului se datorează propriei culpe, iar

sub acest aspect ea nu are nici un drept de dispoziție cu privire la sumele

depuse.

S-a mai reținut că nici împrejurarea

că titularul contului a dispus de sumele de bani cu sau fără acceptul

împuternicitului nu poate angaja răspunderea băncii, în condițiile în care ea a

respectat dispozițiile titularului, destinația dată de titular fiind o

chestiune care interesează partenerii afacerii, nu banca.

Împotriva deciziei, instanța de apel

a declarat recurs reclamanta, criticile vizând aspecte de nelegalitate și

netemeinicie fiind invocate dispozițiile art. 304 pct. 7, 8, 9 și 10 C. proc.

civ.

Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția comercială, prin decizia nr. 2659 din 19 aprilie 2005 a respins recursul

ca nefondat.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de recurs a înlăturat criticile formulate reținând că ordonând transferul

sumelor de bani în contul deschis de F.M.T., beneficiari fiind titularul

contului și S.K., reclamanta nu a specificat în nici un înscris destinația

specială a sumelor transferate pentru ca banca să caracterizeze contul drept un

cont blocat de afectațiune specială.

De asemenea s-a apreciat că nu se

poate crea convingerea complicității băncii la manoperele considerate

frauduloase, săvârșite de titularul contului în condițiile în care cererea

pentru deschiderea unui cont personal în valută nu poartă avizele formale

cerute de art. 7 din Normele interne B.C.I.Ț. din 1993, dar efectele acesteia,

adoptate de părți s-au produs.

Pe de altă parte, S.K., în

respectarea raporturilor de certitudine, siguranță și încredere dintre

comercianți, a confirmat prin procura specială din 1 iunie 1993, dar și prin

adresa din 14 septembrie 1993, acțiunile mandatarului său F.M.T., creându-se

astfel aparența că de dispozițiile date de titularul contului erau înștiințate

persoanele interesate.

S-a înlăturat și susținerea potrivit

căreia depunerea sumelor de bani în vederea constituirii unei societăți

comerciale, motivat de faptul că banca nu a primit nici o dispoziție în acest

sens, pentru a aplica normele prevăzute de art. 2 lit. c) din regulament.

Pentru a fi considerat cont blocat până la obținerea dovezii de înregistrare la

registrul comerțului, cererea pentru deschiderea contului trebuia să aibă o

mențiune specială dispusă de titular.

De altfel, titularul de cont

indiferent dacă a împuternicit sau nu o altă persoană pentru a efectua

operațiuni de cont este ordonatorul contului, așa încât indiferent dacă

procurile generale date reciproc de beneficiarii sumelor transferate erau sau

nu informe, banca se supunea dispoziției titularului, condiții în care nu se

poate reține că instanțele au creat confuzii privind titularul de cont și

ordonator sau transferul dobânzilor și lichidării contului.

S-au înlăturat susținerile care

culpabilizează societatea bancară, cât timp caracterizarea contului este acela

de disponibilități în valută și nu cont blocat de afectațiune specială.

S-a apreciat că hotărârea instanței

de apel nu poate fi criticată nici sub aspectul lipsei motivării sau

contradicțiilor din considerentele ei, atâta timp cât raportul juridic născut

între bancă și reclamantă s-a limitat la operațiunile de transfer ale sumelor

de bani, într-o modalitate riscantă, acceptată, într-un cont de disponibilități

în valută a unei persoane fizice care avea puteri depline asupra contului său.

Împotriva acestei decizii a formulat

contestație în anulare reclamanta SC F.M. SA invocând ca temei legal

dispozițiile art. 318 C. proc. civ.

Astfel se susține că instanța de

recurs nu a examinat motivul de recurs cu referire la art. 304 pct. 10,

omisiunea cercetării acestuia fiind evidentă în contextul în care în decizie nu

există nici o referire la motivul de recurs ca atare și nici la înscrisurile

despre care SC F.M. SA a susținut că nu au fost analizate de către instanța de

apel.

În acest sens a enumerat faxul din 3

mai 1993, prin care M.T. solicita ca dl. F.M.T. să fie numit reprezentant comun

al T.F.P., faxul din 17 iunie 1993 prin care B.C.I.Ț. comunica SC F.M. SA că

după primirea sumei de 25 milioane dolari S.U.A. va emite un certificat de

depozit pentru contractul F.P., faxul C.N.M. P. SA din 23 august 1993, prin

care directorul general al acestei societăți arăta că hotărârea pronunțată de

către instanță a invalidat numai majorarea de capital, nu contractul în sine,

cu propunerea de a folosi cele 25 milioane dolari S.U.A. în alte scopuri,

corespondența din perioada ianuarie-februarie 1996.

În măsura în care instanța de recurs

ar fi examinat aceste înscrisuri ar fi constatat că raporturile juridice dintre

părți nu se reduc la o cerere informă de deschidere a contului și vor fi

clarificate aspectele legate de destinația fondurilor transferate.

De asemenea contestatoarea susține

că instanța de recurs a omis să cerceteze și alte două motive de recurs cu

referire la pct. 8 și 9 al art. 304 C. proc. civ., neputând fi identificate în

expunerea argumentelor ce au condus la soluția pronunțată.

Se referă expres la încălcarea de

către B.C.I.Ț. a dreptului subiectiv al SC F.M. SA de a dispune de suma de

25.000.000 dolari S.U.A., în ce măsură mandatele pe care pârâta le-a depus

îndeplinesc condițiile de formă și de fond în raport de dispozițiile legii

comerciale și civile.

Contestația în anulare formulată nu

este fondată.

Contestația în anulare specială

poate fi exercitată atunci când instanța respingând recursul sau admițându-l

numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de

modificare sau de casare.

Omisiunea există numai atunci când

realmente instanța de recurs nu a discutat motivul de modificare sau de casare

în hotărârea sa, nu și atunci când procedând la sistematizarea motivelor,

întrucât între acestea există o legătură logică, le-a examinat împreună,

dispensându-se să răspundă punct cu punct tuturor motivelor formulate.

Textul se referă expres la motive de

modificare sau de casare, nu la argumente care, oricât de larg ar fi

dezvoltate, ele sunt totdeauna subsumate motivelor.

Pentru a fi admisibilă contestația

în anulare, instanța trebuie să nu fi examinat acel motiv. Dacă l-a examinat,

dar nu și l-a însușit art. 318, teza a doua C. proc. civ. nu este aplicabil.

În speță, instanța de recurs a

motivat hotărârea coroborând toate probele din dosar pentru a răspunde

problemelor de drept esențiale în soluționarea cauzei reținând că:

- nu există o dovadă din care să

rezulte blocarea contului B.C.I.Ț.;

- titularul de cont indiferent dacă

a împuternicit sau nu o altă persoană pentru a efectua operațiuni de cont, este

ordonatorul contului, încât banca se supunea dispozițiilor titularului;

- caracterizarea contului este aceea

de disponibilități în valută și nu un cont blocat de afectațiune specială

astfel încât B.C.I.Ț. nu are nici o culpă, societatea bancară îndeplinind doar

dispozițiile date de titularul contului;

- între F.M. și B.C.I.Ț. nu a

existat un raport contractual de drept bancar astfel încât F.M. nefiind

clientul băncii nu justifică cererea de transfer a sumei de 25.000.000 dolari S.U.A.

dintr-un cont al cărui titular nu este și care de altfel nu mai exista.

De reținut că instanța nu este

obligată să menționeze în cuprinsul hotărârii fiecare înscris, instanța de

recurs grupând motivele invocate, analizându-le în mod unitar a pronunțat o

hotărâre unitară care a sintetizat, așa cum s-a arătat, toate problemele de

drept invocate.

Ori, contestatoarea se plânge de

modul în care au fost apreciate probele și s-au stabilit raporturile între

părți, ceea ce ar însemna să i se deschidă dreptul de a provoca rejudecarea

căii de atac.

În aceste condiții constatând că în

speță nu sunt îndeplinite condițiile art. 318 C. proc. civ. și văzând și art. 274

C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare

formulată de contestatoarea SC F.M. SA, împotriva deciziei nr. 2659 din 19

aprilie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială.

Obligă contestatoarea la plata sumei

de 10.000 RON cheltuieli de judecată către intimata B.C.I.Ț. SA București.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 16 martie 2006.