ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3189/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Iași, prin sentința penală nr. 531 din 30 iunie 2004, condamnă pe inculpatul G.P. la 2 ani și 6 luni de închisoare, pentru infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183, cu aplicarea art. 74 lit. a) și c), art. 76 lit. b) și art. 71 C. pen. Din durata pedepsei este dedusă detenția preventivă a inculpatului, de la 18 iunie 2002 până la 27 februarie 2003. Inculpatul este obligat să plătească: a) 70.000.000 lei despăgubiri, părții civile A.D.C.; b) 1.850.381 lei, C.A.S. Iași; c) 29,50 dolari S.U.A., S.J.A. Iași; d) 6.000.000 lei cheltuieli judiciare statului. Pentru a hotărî astfel, instanța reține, în esență, că, în ziua de 15 iunie 2002, inculpatul are o altercație cu numitul C.L.G., pe care îl lovește, cu pumnul în față.

În urma acestei lovituri, victima se prăbușește, lovindu-se cu capul de sol. Traumatismul, suferit de victimă, duce la decesul acesteia, la 16 iunie 2002. Inculpatul și partea civilă declară apel. Inculpatul susține că: a) nu s-a stabilit, cu certitudine, dacă victima a decedat în urma leziunilor produse în momentul prăbușirii și lovirii de sol, sau din alte cauze, cum ar fi boli preexistente, insuficientele îngrijiri medicale etc.; b) nu s-a stabilit dacă victima a căzut pentru că ar fi fost lovită sau pentru că s-a dezechilibrat. Partea civilă și-a retras apelul. Curtea de Apel Iași, prin decizia penală nr. 73 din 15 februarie 2003, ia act că partea civilă își retrage apelul și respinge, ca nefondat, apelul inculpatului, pe care îl obligă la 600.000 lei cheltuieli judiciare statului.

Instanța motivează că tribunalul a reținut corect situația de fapt, pe care a calificat-o corespunzător. Prin recursul de față, inculpatul critică decizia, cerând, în principal, restituirea cauzei procurorului, în vederea completării urmăririi penale, iar în subsidiar, achitarea de orice penalitate, deoarece victima nu a decedat din cauza lui. Într-un subsidiar îndepărtat, cere reducerea pedepsei. Recursul este nefondat. Este cert stabilit că inculpatul a avut o altercație cu victima, pe care a lovit-o cu pumnul în obraz. În urma acestei lovituri, victima s-a prăbușit, lovindu-se cu capul de sol. Actul medico-legal de necropsie conchide, de asemenea, fără dubiu, că moartea, violentă, a victimei s-a datorat traumatismului cranio-cerebral, consecutiv hematomului subdural, contuziei de trunchi cerebral și comei.

Cu adresa nr. 3730 din 20 octombrie 2003, I.M.L. Iași comunică, că între traumatismul cranio-cerebral și decesul victimei există o legătură, directă și necondiționată, de cauzalitate. Că victima s-a prăbușit în urma loviturii de pumn aplicată de inculpat, rezultă din declarațiile martorilor oculari C.A.D., P.G. și R.M. De altfel, însuși inculpatul confirmă că a „împins” victima, care a căzut. De la locul unde s-a prăbușit, victima a fost dusă, cu căruța, acasă, apoi la dispensar, iar de aici, la Spitalul de Neurologie – Iași, unde a fost operată. Cu toate îngrijirile acordate, a survenit decesul. Martorul P.G. precizează că, după ce s-a prăbușit, în urma loviturii aplicate de către inculpat, victimei „i-a curs sânge din nas”.

Este, deci, evident că moartea victimei s-a datorat hematomului subdural, consecutiv traumatismului cranio-cerebral produs prin căderea cauzată de lovitura aplicată de către inculpat. Urmărirea penală este completă, ca și cercetarea judecătorească. Încadrarea juridică este corectă, iar pedeapsa aplicată este just individualizată și nu sunt temeiuri pentru o nouă reducere a acesteia. Din oficiu, nu se constată motive de casare, care să fie luate în considerare. Așa fiind, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., hotărârea atacată va fi menținută, prin respingerea recursului, conform dispozitivului deciziei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.P. împotriva deciziei penale nr. 73 din 15 februarie 2005 a Curții de Apel Iași, secția penală. Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.200.000 lei. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 20 mai 2005.