ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6252/2005

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 133 din 6

iunie 2005 a Tribunalului Alba s-a respins contestația la executare formulată

de condamnatul N.G., în executarea pedepsei de 8 ani și 6 luni închisoare și 2

ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru

infracțiunea de tentativă de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art.

174 și art. 175 alin. (1) lit. c) și i), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

Pentru a pronunța această sentință,

prima instanță a reținut că deducerea sancțiunii contravenționale nu poate fi

aplicată în cazul de față, neavând nici o legătură cu infracțiunea pentru care

petentul a fost condamnat, în speță, nefiind aplicabile dispozițiile art. 461 C.

proc. pen.

Apelul, prin care condamnatul a

solicitat instanței deducerea a 8 mandate de executare a închisorii

contravenționale, din pedeapsa aplicată, a fost respins, ca nefondat, de către

Curtea de Apel Alba – Iulia, secția penală, prin decizia nr. 250/ A din 6

septembrie 2005.

Împotriva acestei din urmă decizii,

în termen legal, a declarat recurs inculpatul, susținând că, în mod nelegal,

aflându-se în penitenciar, a fost pus să execute închisoarea contravențională

din cele 8 mandate, deși aceasta fusese transformată în muncă, în folosul

comunității.

Că, în această situație, se impune

scăderea perioadei executate ca închisoare contravențională, din durata avută

de executat, în penal.

Recursul este nefondat.

Examinarea cauzei deduse de recurent

judecății, pe baza unor relații obținute în apel, de la Penitenciarul Aiud

arată că într-adevăr, acesta a executat până la apariția legii de grațiere 5

sancțiuni contravenționale, alte 3 sancțiuni rezultate din 3 mandate de

închisoare contravențională, fiind anulate.

Că, respectivele sancțiuni

contravenționale executate, nu pot fi computate din pedeapsa avută de executat,

neavând nici o legătură cu fapta pentru care a fost condamnat și cu pedeapsa

avută de executat pentru respectiva faptă.

În legătură cu executarea

sancțiunilor contravenționale, în ipoteza în care n-ar fi mai existat, ca

urmare a transformării închisorii, în muncă în folosul comunității,

contestatorul se putea adresa instanței civile în raza căreia se afla locul de

deținere și executare a închisorii contravenționale și nicidecum instanței

penale în temeiul art. 461 C. proc. pen., ale cărui depoziții, nu sunt

aplicabile, în cauză.

În raport cu cele arătate, Curtea va

trebui să privească recursul declarat de contestatorul N.G., ca nefondat și

să-l respingă, ca atare, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., menținând, astfel, hotărârea atacată.

Văzând și reglementarea plății

cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv a onorariului pentru apărarea din

oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de contestatorul N.G. împotriva deciziei penale nr. 250/ A din 6

septembrie 2005 a Curții de Apel Alba Iulia.

Obligă pe recurent la plata sumei de

100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 40 RON,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 4

noiembrie 2005.