ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5559/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de

22 august 2003, reclamantul B.M. a chemat în judecată pe pârâtul M.B.,

solicitând ca prin hotărârea ce va fi pronunțată, să se dispună evacuarea

pârâtului din imobilul situat în județul Vrancea.

În motivarea cererii, reclamantul a

arătat că în temeiul contractului de locațiune pe care l-a încheiat cu SC R.O.

a preluat această cramă, pe care pârâtul o ocupă fără drept.

Fiind astfel investită Judecătoria

Focșani, prin sentința civilă nr. 3908 din 30 octombrie 2003, a admis acțiunea

și a dispus evacuarea pârâtului din imobilul situat în Odobești, județul

Vrancea.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că prin contractul nr. 2170 din 30 decembrie 2002 SC R. SA

Odobești i-a închiriat reclamantului imobilul situat în Odobești, județul

Vrancea, pe o perioadă de un an, începând cu data de 1 ianuarie 2003.

S-a mai reținut că prin sentința

civilă nr. 181 din 10 octombrie 2002 a Tribunalului Vrancea, un întreg imobil

cuprinzând și crama din litigiu, a fost restituit numitei N.R.M., iar

mandatarul acesteia, pârâtul M.B. îl împiedică pe reclamant să folosească

imobilul până la expirarea contractului încheiat cu SC R. SA Odobești, or,

dispozițiile cuprinse în contractul de locațiune trebuie respectate pe durata

pentru care a fost încheiat contractul.

Instanța a mai reținut că, de

altfel, nu există identitate de imobil, întrucât în sentința civilă nr. 181 din

10 octombrie 2002 și procesul-verbal de punere în posesie este vorba de

imobilul situat în str. C. nr. 14, în timp ce în contractul de locațiune este

menționat imobilul din str. C. nr. 8-10.

În aceste condiții, instanța a

dispus evacuarea pârâtului din imobilul situat în str. C. nr.8-10, Odobești.

Soluția instanței de fond a fost

confirmată de Curtea de Apel Galați, secția civilă, care, prin decizia nr. 132

A din 9 februarie 2004 a respins ca nefondat apelul pârâtului M.B.

Împotriva acestei din urmă hotărâri

a declarat recurs pârâtul M.B. care a invocat motivul de recurs prevăzut de

art. 304 pct. 10 C. proc. civ.

Susține că instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra unor dovezi administrate, care erau hotărâtoare pentru

dezlegarea pricinii, respectiv adeverințele nr. 716 din 4 februarie 2004 și nr.

7915 din 19 decembrie 2003 eliberate de Primăria Odobești din care rezultă că

numerele 8, 10 și 80 pe strada C, nu figurează.

Mai arată recurentul că în realitate

pe strada C. din Odobești se află o singură cramă ce i-a fost restituită

numitei N.R.M. prin sentința civilă nr. 181 din 10 octombrie 2002 a

Tribunalului Vrancea și se află la numărul 14, așa încât în mod greșit

instanțele au reținut că este vorba de două imobile diferite.

În fine, recurentul-pârât mai

susține că a expirat contractul de locațiune al intimatului-reclamant ce fusese

încheiat chiar pentru un an, cu începere de la data de 1 ianuarie 2003 și că

prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 495 din 27 februarie

2004 de B.N.P. D.G. și îl depune a cumpărat de la numita N.R.M. și construcția

cramă situată în Odobești, dreptul de proprietate fiind înscris în C.F.

Odobești cu nr. 1409.

De aceea, în mod greșit s-a dispus

evacuarea sa din imobilul în litigiu.

Recursul este fondat.

Conform art. 304 pct. 10 C. proc.

civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere când instanța nu s-a

pronunțat asupra unei dovezi administrate, care era hotărâtoare pentru

dezlegarea pricinii.

În speță, din adeverințele nr. 716

din 4 februarie 2004 și respectiv nr. 7915 din 19 decembrie 2003 eliberate de

Primăria Odobești (filele 19 și 20 din dosarul instanței de apel) rezultă că

numerele 8, 10 și 80 nu figurează pe strada C. din Odobești, în realitate, pe

această stradă la numărul 14 se află situat imobilul-cramă ce a fost restituit

numitei N.R.M. prin sentința civilă nr. 181 din 10 octombrie 2002 pronunțată de

Tribunalul Vrancea, sentință ce a și fost executată prin punerea în posesie

conform procesului-verbal nr. 69 din 22 aprilie 2003 încheiat de executorul

judecătoresc T.I.C.

De remarcat este și faptul că prin

acțiunea introductivă de instanță reclamantul a menționat că imobilul din care

solicită evacuarea pârâtului se află la nr. 80 pe strada C., pentru ca

ulterior, prin depunerea contractului de locațiune să susțină altceva,

respectiv că imobilul s-ar afla pe aceeași stradă de la numărul 8-10, ambele

susțineri fiind infirmate de adresele menționate pe care instanța de apel le-a

ignorat.

Cum, imobilul-cramă în litigiu se

află situat pe strada C. nr. 14 din Odobești și este proprietatea altei

persoane, N.R.M., conform sentinței civile nr. 181 din 10 octombrie 2002 a Tribunalului

Vrancea, în mod greșit instanța de fond, a cărei hotărâre a fost confirmată de

instanța de apel, a admis acțiunea, apreciind că reclamantul are calitate

procesuală activă în baza unui contract de închiriere care, oricum, a expirat.

De altfel, pârâtul M.B. (fost

mandatar) a devenit proprietarul imobilului în litigiu conform contractului de

vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 495 din 27 februarie 2004 la B.N.P. D.G.

depus în faza recursului și înscris în C.F. Odobești cu nr.1409.

Drept urmare, în raport de

considerentele arătate, recursul se privește ca fondat, urmând a fi admis, se

va modifica decizia atacată, în sensul că se va admite apelul pârâtului

împotriva sentinței primei instanțe, se va schimba în tot sentința și se va

respinge acțiunea reclamantului ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâtul

M.B. împotriva deciziei nr. 132 A din 9 februarie 2004, pronunțată de Curtea de

Apel Galați, secția civilă.

Modifică decizia atacată.

Admite apelul formulat de pârâtul

M.B. împotriva sentinței civile nr. 3908 din 30 octombrie 2003 a Judecătoriei

Focșani, pe care o schimbă în tot, în sensul că respinge acțiunea reclamantului

B.M. ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 iunie 2005.