ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5559/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 22 august 2003, reclamantul B.M. a chemat în judecată pe pârâtul M.B., solicitând ca prin hotărârea ce va fi pronunțată, să se dispună evacuarea pârâtului din imobilul situat în județul Vrancea. În motivarea cererii, reclamantul a arătat că în temeiul contractului de locațiune pe care l-a încheiat cu SC R.O. a preluat această cramă, pe care pârâtul o ocupă fără drept. Fiind astfel investită Judecătoria Focșani, prin sentința civilă nr. 3908 din 30 octombrie 2003, a admis acțiunea și a dispus evacuarea pârâtului din imobilul situat în Odobești, județul Vrancea.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin contractul nr. 2170 din 30 decembrie 2002 SC R. SA Odobești i-a închiriat reclamantului imobilul situat în Odobești, județul Vrancea, pe o perioadă de un an, începând cu data de 1 ianuarie 2003. S-a mai reținut că prin sentința civilă nr. 181 din 10 octombrie 2002 a Tribunalului Vrancea, un întreg imobil cuprinzând și crama din litigiu, a fost restituit numitei N.R.M., iar mandatarul acesteia, pârâtul M.B. îl împiedică pe reclamant să folosească imobilul până la expirarea contractului încheiat cu SC R. SA Odobești, or, dispozițiile cuprinse în contractul de locațiune trebuie respectate pe durata pentru care a fost încheiat contractul.

Instanța a mai reținut că, de altfel, nu există identitate de imobil, întrucât în sentința civilă nr. 181 din 10 octombrie 2002 și procesul-verbal de punere în posesie este vorba de imobilul situat în str. C. nr. 14, în timp ce în contractul de locațiune este menționat imobilul din str. C. nr. 8-10. În aceste condiții, instanța a dispus evacuarea pârâtului din imobilul situat în str. C. nr.8-10, Odobești. Soluția instanței de fond a fost confirmată de Curtea de Apel Galați, secția civilă, care, prin decizia nr. 132 A din 9 februarie 2004 a respins ca nefondat apelul pârâtului M.B. Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs pârâtul M.B. care a invocat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 10 C. proc.

civ. Susține că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra unor dovezi administrate, care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, respectiv adeverințele nr. 716 din 4 februarie 2004 și nr. 7915 din 19 decembrie 2003 eliberate de Primăria Odobești din care rezultă că numerele 8, 10 și 80 pe strada C, nu figurează. Mai arată recurentul că în realitate pe strada C. din Odobești se află o singură cramă ce i-a fost restituită numitei N.R.M. prin sentința civilă nr. 181 din 10 octombrie 2002 a Tribunalului Vrancea și se află la numărul 14, așa încât în mod greșit instanțele au reținut că este vorba de două imobile diferite. În fine, recurentul-pârât mai susține că a expirat contractul de locațiune al intimatului-reclamant ce fusese încheiat chiar pentru un an, cu începere de la data de 1 ianuarie 2003 și că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 495 din 27 februarie 2004 de B.N.P.

D.G. și îl depune a cumpărat de la numita N.R.M. și construcția cramă situată în Odobești, dreptul de proprietate fiind înscris în C.F. Odobești cu nr. 1409. De aceea, în mod greșit s-a dispus evacuarea sa din imobilul în litigiu. Recursul este fondat. Conform art. 304 pct. 10 C. proc. civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere când instanța nu s-a pronunțat asupra unei dovezi administrate, care era hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii. În speță, din adeverințele nr. 716 din 4 februarie 2004 și respectiv nr. 7915 din 19 decembrie 2003 eliberate de Primăria Odobești (filele 19 și 20 din dosarul instanței de apel) rezultă că numerele 8, 10 și 80 nu figurează pe strada C. din Odobești, în realitate, pe această stradă la numărul 14 se află situat imobilul-cramă ce a fost restituit numitei N.R.M.

prin sentința civilă nr. 181 din 10 octombrie 2002 pronunțată de Tribunalul Vrancea, sentință ce a și fost executată prin punerea în posesie conform procesului-verbal nr. 69 din 22 aprilie 2003 încheiat de executorul judecătoresc T.I.C. De remarcat este și faptul că prin acțiunea introductivă de instanță reclamantul a menționat că imobilul din care solicită evacuarea pârâtului se află la nr. 80 pe strada C., pentru ca ulterior, prin depunerea contractului de locațiune să susțină altceva, respectiv că imobilul s-ar afla pe aceeași stradă de la numărul 8-10, ambele susțineri fiind infirmate de adresele menționate pe care instanța de apel le-a ignorat.

Cum, imobilul-cramă în litigiu se află situat pe strada C. nr. 14 din Odobești și este proprietatea altei persoane, N.R.M., conform sentinței civile nr. 181 din 10 octombrie 2002 a Tribunalului Vrancea, în mod greșit instanța de fond, a cărei hotărâre a fost confirmată de instanța de apel, a admis acțiunea, apreciind că reclamantul are calitate procesuală activă în baza unui contract de închiriere care, oricum, a expirat. De altfel, pârâtul M.B. (fost mandatar) a devenit proprietarul imobilului în litigiu conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 495 din 27 februarie 2004 la B.N.P. D.G. depus în faza recursului și înscris în C.F. Odobești cu nr.1409. Drept urmare, în raport de considerentele arătate, recursul se privește ca fondat, urmând a fi admis, se va modifica decizia atacată, în sensul că se va admite apelul pârâtului împotriva sentinței primei instanțe, se va schimba în tot sentința și se va respinge acțiunea reclamantului ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de pârâtul M.B. împotriva deciziei nr. 132 A din 9 februarie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția civilă. Modifică decizia atacată. Admite apelul formulat de pârâtul M.B. împotriva sentinței civile nr. 3908 din 30 octombrie 2003 a Judecătoriei Focșani, pe care o schimbă în tot, în sensul că respinge acțiunea reclamantului B.M. ca nefondată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 iunie 2005.