ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7484/2005

Asupra conflictului de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Judecătoria Timișoara, prin sentința

civilă nr. 6189 de la 1 iulie 2004, a respins acțiunea formulată de reclamantul

BNP S.C. în contradictoriu cu pârâta Primăria municipiului Timișoara prin care

a solicitat obligarea pârâtei la executarea contractului de închiriere nr. 1233/2001,

în sensul de a menține chiria plătită în perioada 2001–2003 și de a nu fi

majorată în conformitate cu adresa nr. 2004–1630 din 30 ianuarie 2004 efectuată

de Primăria Timișoara și să se dispună de urgență suspendarea hotărârii pârâtei

prin care se solicită achitarea debitului, până la soluționarea definitivă a

cauzei.

Prin decizia civilă nr. 2703 de la 2

decembrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr.7580/2004,

a fost declinată competența de soluționare a recursului declarat de reclamant

în favoarea Tribunalului Timiș, pentru argumentele ce succed.

În conformitate cu dispozițiile art.

1 pct. 4 din Legea nr. 195/2000, hotărârile al căror obiect îl constituie un

litigiu civil cu o valoare de până la 1 miliard de lei, nu sunt supuse

apelului, legiuitorul acordând doar calea de atac a recursului, care se judecă

de instanța imediat superioară instanței care a pronunțat prima hotărâre. Cum

valoarea litigiului din prezenta cauză este de 224.558.092 lei, competența de

soluționare a recursului aparține Tribunalului Timiș.

Tribunalul Timiș, prin decizia

civilă nr. 298 de la 3 mai 2005 pronunțată în dosarul nr. 1602/2005, a declinat

competența de soluționare a apelului în favoarea Curții de Apel Timișoara

pentru considerentele ce urmează.

Obiectul cauzei îl reprezintă o

obligație de a face, respectiv obligarea locatarului pârât de a pune la

dispoziția locatorului lucrul închiriat în acțiune, cu respectarea clauzelor

din contractul de închiriere, obligație neevaluată în bani.

Raportat la caracterul neevaluabil

în bani a acțiunii, calea de atac este apelul, iar competența de soluționare a

căii de atac este Curtea de Apel Timișoara, conform art. 3 pct. 2 C. proc. civ.

În conformitate cu dispozițiile art.

20 și art. 21 C. proc. civ. instanța, constatând ivit conflictul negativ de

competență, a investit Înalta Curte de Casație și Justiție cu pronunțarea

regulatorului de competență.

Înalta Curte de Casație și Justiție,

potrivit dispozițiilor art. 22 C. proc. civ., va stabili competența de

soluționare a căii de atac exercitată de reclamantul BNP S.C. în favoarea

Tribunalului, pentru motivele ce se vor arăta.

Potrivit dispozițiilor art.2 pct. 2 C.

proc. civ., astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 1 din O.U.G. nr. 138/2000,

precum și prin art. 1 pct. 1 din Legea nr. 219/2005 de aprobare a ordonanței de

urgență, tribunalul judecă, ca instanță de apel, apelurile declarate împotriva

hotărârilor pronunțate de judecătorii în primă instanță.

Dispozițiile art. 282

1

alin. (1) și art. 299 C. proc. civ. sunt inaplicabile în cauza de față câtă

vreme obligarea pârâtei la executarea contractului de închiriere reprezintă o

obligație de a face, neevaluabilă în bani.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Stabilește în favoarea

Tribunalului Timiș competența soluționării căii de atac exercitată de

reclamantul BNP S.C. împotriva sentinței civile nr. 6189 din 1 iulie 2003 a

Judecătoriei Timișoara.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 30 septembrie 2005.