ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6224/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 29 august 2005, Curtea de Apel București, secția I penală, printre altele, a menținut starea de arest a inculpatului G.S. În motivarea soluției, au fost invocate prevederile art. 160 b C. proc. pen., în raport de care s-a apreciat că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, iar față de gravitatea faptelor imputate inculpatului, lăsarea sa în libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică. În termen legal, împotriva acestei soluții a declarat recurs inculpatul, recurs pe care nu l-a motivat în scris și prezent fiind la judecată a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat.

În conformitate cu art. 285 10 C. proc. pen., recursul trebuie motivat scris sau oral. Cum recurentul nu a formulat nici oral motive de recurs, soluția criticată va fi examinată în raport de prevederile art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., constatându-se că recursul este nefondat. Împotriva inculpatului s-a luat măsura arestării preventive, la 17 noiembrie 2004, existând dovezi certe că, la 16 noiembrie 2004, a aplicat lovituri de cuțit victimelor M.G. și E.G., a doua zi victima M.G. decedând în urma leziunilor produse. Inculpatul a fost trimis în judecată pentru infracțiunea de omor calificat și tentativă la omor calificat, prin sentința penală nr. 974 din 6 iulie 2003 fiindu-i aplicate, de Tribunalul București, pedepse de 15 ani închisoare și respectiv, 7 ani și 6 luni, în urma contopirii dispunându-se să execute pedeapsa rezultantă de 15 ani închisoare.

Reținând că se mențin în continuare temeiurile care au condus la luarea măsurii arestării, instanța de apel investită cu soluționarea apelului, a menținut în mod corect ca legală și temeinică măsura arestării preventive. Cum aceleași temeiuri de fapt și de drept se mențin și în prezent, fiind respectate în totul dispozițiile procesuale privind luarea acestei măsuri preventive, nu se constată motive care luate, în considerare din oficiu, să conducă la casare. Așa fiind, în conformitate cu art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.S. împotriva încheierii din 29 august 2005 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. 2842/2005. Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 100 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 40 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 2 noiembrie 2005.