ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6224/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea din 29 august 2005,

Curtea de Apel București, secția I penală, printre altele, a menținut starea de

arest a inculpatului G.S.

În motivarea soluției, au fost

invocate prevederile art. 160

b

C. proc. pen., în raport de care s-a apreciat

că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive,

iar față de gravitatea faptelor imputate inculpatului, lăsarea sa în libertate

ar prezenta pericol pentru ordinea publică.

În termen legal, împotriva acestei

soluții a declarat recurs inculpatul, recurs pe care nu l-a motivat în scris și

prezent fiind la judecată a solicitat admiterea recursului așa cum a fost

formulat.

În conformitate cu art. 285

10

C. proc. pen., recursul trebuie motivat scris sau oral.

Cum recurentul nu a formulat nici

oral motive de recurs, soluția criticată va fi examinată în raport de

prevederile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., constatându-se că

recursul este nefondat.

Împotriva inculpatului s-a luat

măsura arestării preventive, la 17 noiembrie 2004, existând dovezi certe că, la

16 noiembrie 2004, a aplicat lovituri de cuțit victimelor M.G. și E.G., a doua

zi victima M.G. decedând în urma leziunilor produse.

Inculpatul a fost trimis în judecată

pentru infracțiunea de omor calificat și tentativă la omor calificat, prin

sentința penală nr. 974 din 6 iulie 2003 fiindu-i aplicate, de Tribunalul

București, pedepse de 15 ani închisoare și respectiv, 7 ani și 6 luni, în urma

contopirii dispunându-se să execute pedeapsa rezultantă de 15 ani închisoare.

Reținând că se mențin în continuare

temeiurile care au condus la luarea măsurii arestării, instanța de apel investită

cu soluționarea apelului, a menținut în mod corect ca legală și temeinică

măsura arestării preventive.

Cum aceleași temeiuri de fapt și de

drept se mențin și în prezent, fiind respectate în totul dispozițiile procesuale

privind luarea acestei măsuri preventive, nu se constată motive care luate, în

considerare din oficiu, să conducă la casare.

Așa fiind, în conformitate cu art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpat.

În temeiul art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul G.S. împotriva încheierii din 29 august 2005 a Curții de

Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. 2842/2005.

Obligă recurentul inculpat la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 100 lei, din care onorariul

cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 40 lei, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 2

noiembrie  2005.