ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5298/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data

de 18 aprilie 2005, reclamanta A.V. a chemat în judecată pârâta Casa Județeană

de Pensii Cluj, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună

anularea hotărârii nr. 15.856 din data de 25 ianuarie 2005, emisă de pârâtă și

obligarea acesteia să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.

În motivare, reclamanta a arătat că

hotărârea pârâtei este nelegală și se impune anularea ei, întrucât reclamanta a

făcut dovada refugiului său din motive de persecuție etnică și că beneficiază

de dispozițiile Legii nr. 189/2000.

Prin sentința civilă nr. 324 din 23

mai 2005, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ

și fiscal, a admis acțiunea reclamantei, a dispus anularea hotărârii nr. 15.856

din 25 ianuarie 2005, emisă de pârâtă, a obligat pârâta să-i recunoască

reclamantei, calitatea de refugiată din motive de persecuție etnică în perioada

11 iulie 1944 - 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de

O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, începând cu data de 1

ianuarie 2005.

Pentru a hotărî astfel, a reținut,

în esență, că din probatoriile depuse la dosarul cauzei, reclamanta a făcut

dovada că aceasta, împreună cu mama sa, în luna iunie 1944 - martie 1945, s-a

refugiat din localitatea de domiciliu, într-o altă localitate, din motive de

persecuție etnică.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Cluj, criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie, invocând dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

În motivare, recurenta a susținut că

în mod greșit, instanța de fond a admis acțiunea reclamantei, considerând că

este beneficiară a prevederilor Legii nr. 189/2000, întrucât localitatea de

domiciliu, comuna Poieni, județul Cluj, se afla sub administrația Statului

Român, astfel că schimbul de domiciliu nu poate fi interpretat ca un refugiu

din motive de persecuție etnică.

Recursul este fondat.

Potrivit prevederilor ar. 1 din O.G.

nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile

prezentei ordonanțe, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor

instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a

suferit persecuții etnice, aflându-se în una din situațiile enumerate.

Însă, având în vedere că atât

localitatea de domiciliu, Tranișu, comuna Poieni, județul Cluj, cât și

localitatea de refugiu, Lunca Vișagului, comuna Poieni, județul Cluj, la acea

dată erau teritorii aflate sub administrație românească, schimbul de domiciliu

nu se justifică ca fiind urmare a persecuției etnice.

Instanța a interpretat legea, în

sensul că orice schimbare de domiciliu, indiferent care ar fi motivul și

perioada, este echivalentă cu un refugiu în sensul H.G. nr. 127/2002.

În cazul în care legea s-ar

interpreta astfel, s-ar ajunge la situația în care orice persoană care și-a

schimbat domiciliul dintr-un motiv sau altul în cadrul granițelor aceluiași

stat, condus de același regim politic, poate să obțină statutul de refugiat și

implicit, drepturile accesorii acestora.

Pentru aceste considerente, Înalta

Curte constată că recursul este fondat și în temeiul ar. 312 alin. (1) teza I

C. proc. civ., urmează să îl admită ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 234 din 23 mai 2005 a

Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și pe fond,

respinge acțiunea reclamantei, ca neîntemeiată.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 3 noiembrie 2005.