ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 205/2006

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța, creditoarea SC T. SA a solicitat investirea cu formulă executorie a protocolului încheiat cu debitoarea SC M. SRL autentificat la 16 noiembrie 2004 la B.N.P. F.V. din Constanța. Prin încheierea nr. 1229 din 21 aprilie 2005, Tribunalul Constanța, secția comercială a respins cererea creditoarei ca nefondată reținând în considerente că înscrisul a cărei investire s-a solicitat nu îndeplinește cerințele expres prevăzute de dispozițiile art. 376 C. proc. civ., în sensul că nu constituie titlu executoriu, întrucât legea nu-l menționează expres. Împotriva acestei încheieri a declarat apel creditoarea SC T. SA Constanța.

Criticile aduse soluției instanței de fond vizează interpretarea greșită a dispozițiilor art. 66 din Legea nr. 36/1995 cu referire la actele autentice încheiate de notarul public ce conferă putere executorie înscrisului ce constată o creanță certă și lichidă la data exigibilității acestuia, precum și faptul că instanța de fond a analizat în realitate încuviințarea executării silite și nu investirea cu formulă executorie, etapă distinctă în faza procedurii executării silite.

Prin decizia nr. 228/ COM din 26 august 2005, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondat apelul creditoarei reținând în considerentele deciziei că înscrisul a cărei investire a fost solicitată, respectiv protocolul autentificat nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 66 din Legea nr. 36/1995, întrucât în cuprinsul acestuia nu se constată o creanță certă și lichidă pentru a-i oferi acestuia putere de titlu executoriu, astfel încât în mod corect instanța de fond a apreciat că nu se poate investi cu formulă executorie. În fine, s-a reținut că motivarea instanței de fond a fost în concordanță cu petitul cererii și nicidecum nu a constituit obiectul unei analize a încuviințării silite.

Împotriva deciziei din apel, a declarat recurs creditoarea SC T. SA, care a invocat motivele de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 304 alin. (1), (8) și (9) C. proc. civ. și a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare Curții de Apel Constanța. Prima critică vizează greșita calificare a căii de atac în raport de dispozițiile art. 373 3 pct. 1 C. proc. civ. Recurenta a susținut că la data de 25 august 2005, încheierea de investire era supusă recursului și nu apelului, fiind incidente dispozițiile Legii nr. 219/2005. În legătură cu prima critică a fost invocată și nelegala compunere a completului de judecată, curtea de apel soluționând cauza în complet de doi judecători și nu trei, astfel cum prevăd dispozițiile legale cu privire la compunerea completului de judecată în calea de atac a recursului.

În ceea ce privește fondul cererii, recurenta critică decizia sub aspectul greșitei interpretări a pct. 2 din protocolul încheiat între părți ce atestă certitudinea și lichiditatea creanței, precum și a încălcării aduse dispozițiilor art. 379 alin. (3) C. proc. civ. Recursul este fondat pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 373 3 pct. 1 C. proc. civ., astfel cum a fost reglementat prin Legea nr. 219/2005 de modificare a Codului de procedură civilă, „încheierile prin care președintele instanței respinge cererea de investire cu formulă executorie .. pot fi atacate cu recurs de către creditor”. Conform art. II pct. 1 din Legea nr. 219/2005, „procesele în curs de judecată în primă instanță la data schimbării competenței instanțelor legal investite precum și căile de atac se judecă de instanța competentă potrivit legii”.

Ori, potrivit dispozițiilor art. 3 pct. 3 C. proc. civ., curtea de apel judecă recursurile declarate împotriva hotărârii pronunțate în primă instanță de tribunal. Cum dispozițiile legii noi sunt de imediată și strictă aplicare, curtea de apel urma să pună în discuția părților calificarea căii de atac și soluționarea acesteia în raport cu noile norme în materie și în completul stabilit de lege pentru calea de atac a recursului. Având în vedere că primul motiv de recurs prevăzut de art. 304 alin. (1) C. proc. civ., este fondat situație ce atrage casarea deciziei pronunțate, fiind un motiv de ordine publică, Înalta Curte apreciază că nu se mai impune analiza criticilor ce vizează fondul cauzei, acestea urmând a fi analizate cu prilejul dezbaterilor în rejudecare.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa decizia recurată și va trimite cauza aceleiași instanțe pentru judecarea căii de atac a apelului ca recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta SC T. SA Constanța, împotriva deciziei nr. 228/ COM din 26 august 2005, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția comercială, casează decizia recurată și trimite cauza aceleiași instanțe pentru soluționarea căii de atac a apelului ca recurs. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 20 ianuarie 2006.