ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 205/2006

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului Constanța, creditoarea SC T. SA a solicitat investirea cu formulă

executorie a protocolului încheiat cu debitoarea SC M. SRL autentificat la 16

noiembrie 2004 la B.N.P. F.V. din Constanța.

Prin încheierea nr. 1229 din 21

aprilie 2005, Tribunalul Constanța, secția comercială a respins cererea

creditoarei ca nefondată reținând în considerente că înscrisul a cărei

investire s-a solicitat nu îndeplinește cerințele expres prevăzute de

dispozițiile art. 376 C. proc. civ., în sensul că nu constituie titlu

executoriu, întrucât legea nu-l menționează expres.

Împotriva acestei încheieri a

declarat apel creditoarea SC T. SA Constanța.

Criticile aduse soluției instanței

de fond vizează interpretarea greșită a dispozițiilor art. 66 din Legea nr.

36/1995 cu referire la actele autentice încheiate de notarul public ce conferă

putere executorie înscrisului ce constată o creanță certă și lichidă la data

exigibilității acestuia, precum și faptul că instanța de fond a analizat în

realitate încuviințarea executării silite și nu investirea cu formulă

executorie, etapă distinctă în faza procedurii executării silite.

Prin decizia nr. 228/ COM din 26

august 2005, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială,

de contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondat apelul creditoarei

reținând în considerentele deciziei că înscrisul a cărei investire a fost

solicitată, respectiv protocolul autentificat nu îndeplinește condițiile

prevăzute de art. 66 din Legea nr. 36/1995, întrucât în cuprinsul acestuia nu

se constată o creanță certă și lichidă pentru a-i oferi acestuia putere de

titlu executoriu, astfel încât în mod corect instanța de fond a apreciat că nu

se poate investi cu formulă executorie.

În fine, s-a reținut că motivarea

instanței de fond a fost în concordanță cu petitul cererii și nicidecum nu a

constituit obiectul unei analize a încuviințării silite.

Împotriva deciziei din apel, a

declarat recurs creditoarea SC T. SA, care a invocat motivele de nelegalitate

prevăzute de dispozițiile art. 304 alin. (1), (8) și (9) C. proc. civ. și a

solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei

spre rejudecare Curții de Apel Constanța.

Prima critică vizează greșita

calificare a căii de atac în raport de dispozițiile art. 373

3

pct. 1

C. proc. civ.

Recurenta a susținut că la data de

25 august 2005, încheierea de investire era supusă recursului și nu apelului,

fiind incidente dispozițiile Legii nr. 219/2005.

În legătură cu prima critică a fost

invocată și nelegala compunere a completului de judecată, curtea de apel

soluționând cauza în complet de doi judecători și nu trei, astfel cum prevăd

dispozițiile legale cu privire la compunerea completului de judecată în calea

de atac a recursului.

În ceea ce privește fondul cererii,

recurenta critică decizia sub aspectul greșitei interpretări a pct. 2 din

protocolul încheiat între părți ce atestă certitudinea și lichiditatea

creanței, precum și a încălcării aduse dispozițiilor art. 379 alin. (3) C.

proc. civ.

Recursul este fondat pentru

următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 373

3

pct. 1 C. proc. civ., astfel cum a fost reglementat prin Legea nr. 219/2005 de

modificare a Codului de procedură civilă, „încheierile prin care președintele

instanței respinge cererea de investire cu formulă executorie .. pot fi atacate

cu recurs de către creditor”.

Conform art. II pct. 1 din Legea nr.

219/2005, „procesele în curs de judecată în primă instanță la data schimbării

competenței instanțelor legal investite precum și căile de atac se judecă de

instanța competentă potrivit legii”.

Ori, potrivit dispozițiilor art. 3 pct.

3 C. proc. civ., curtea de apel judecă recursurile declarate împotriva

hotărârii pronunțate în primă instanță de tribunal.

Cum dispozițiile legii noi sunt de

imediată și strictă aplicare, curtea de apel urma să pună în discuția părților

calificarea căii de atac și soluționarea acesteia în raport cu noile norme în

materie și în completul stabilit de lege pentru calea de atac a recursului.

Având în vedere că primul motiv de

recurs prevăzut de art. 304 alin. (1) C. proc. civ., este fondat situație ce

atrage casarea deciziei pronunțate, fiind un motiv de ordine publică, Înalta

Curte apreciază că nu se mai impune analiza criticilor ce vizează fondul

cauzei, acestea urmând a fi analizate cu prilejul dezbaterilor în rejudecare.

Pentru aceste considerente, în

temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa

decizia recurată și va trimite cauza aceleiași instanțe pentru judecarea căii

de atac a apelului ca recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamanta SC T. SA Constanța, împotriva deciziei nr. 228/ COM din 26 august

2005, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția comercială, casează

decizia recurată și trimite cauza aceleiași instanțe pentru soluționarea căii

de atac a apelului ca recurs.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 20 ianuarie 2006.