ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3684/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Reclamantul S.G. a chemat în judecată civilă pe pârâții G.S. și S.G.T., solicitând Judecătoriei Sighișoara să constate că a efectuat investiții extinzând imobilul proprietatea pârâților, din Albești județul Mureș, în sensul că a construit alipit de corpul B al casei principale, 3 camere, bucătărie, cămară, baie, pivniță, hol, WC, garaj, cotețe de porci, asfaltat curtea, montat spalieri pentru viță de vie, instalație gaz metan pe o distanță de 34,5 m, instalație apă curentă, instalație electrică și două sobe de teracotă. Pentru toate aceste construcții a solicitat obligarea pârâților să-i plătească despăgubiri.

Cel de al doilea capăt de cerere al acțiunii constă în obligarea pârâților să-i restituie o serie de bunuri mobile enumerate, care i-au fost reținute fără drept de aceștia. Prin sentința civilă nr. 1818 din 16 decembrie 2003, Judecătoria Sighișoara, a admis excepția prescripției dreptului la acțiune și a respins primul capăt de cerere privind despăgubirea pentru investiții ca prescris, iar cel de al doilea capăt de cerere referitor la restituirea bunurilor mobile, a fost respins ca nefondat. S-a respins excepția autorității lucrului judecat. Motivarea instanței de fond, cu privire la curgerea termenului de prescripție constă în faptul că acest termen ar curge din anul 1994 când pârâții au dobândit nuda proprietate a imobilului de la părinții părților și nu din anul 2001 când reclamantul a fost evacuat din locuință.

Curtea de Apel Târgu-Mureș, cu decizia civilă nr. 441/A din 9 iunie 2004, a admis apelul declarat de reclamant, împotriva sentinței civile nr. 1818/2003 a Judecătoriei Sighișoara, pe care a anulat-o, reținând cauza pentru judecare pe fond și fixând termen de judecată la data de 1 iulie 2004, pentru când părțile au fost citate cu mențiunea “personal la interogator”. S-a dispus ca în rejudecarea cauzei, să se administreze probele necesare soluționării în fond a acțiunii, sub toate aspectele ei. Pârâții au declarat însă recurs împotriva deciziei intermediare nr. 441/A/2004 a Curții de Apel Târgu-Mureș, criticând soluția acestei instanțe prin care s-a stabilit că dreptul la acțiune al reclamantului nu este prescris și arătând în esență că acesta nu avea posibilități materiale pentru a realiza investițiile pretinse.

Înalta Curte de Casație și Justiție a pus în discuție admisibilitatea recursului. Potrivit art. 282 alin. (2) C. proc. civ., împotriva hotărârilor premergătoare, intermediare, nu se poate face apel decât odată cu fondul. Art. 299 din același cod enumeră care hotărâri pot fi atacate cu recurs, precizând că dispozițiile art. 282 alin. (2) sunt aplicabile în mod corespunzător. După cum este de observat decizia civilă nr. 441/A/2004 pronunțată de Curtea de Apel Târgu-Mureș, este o deciziei intermediară, care a anulat sentința și instanța a reținut cauza pentru judecare pe fond, fixând și termen de judecată, astfel că nu poate fi atacată cu recurs, decât odată cu decizia ce va dezlega fondul. Față de cele de mai sus, în baza art. 282 alin. (2), art. 299 și art. 312 C. proc.

civ. urmează a respinge ca inadmisibil recursul declarat de pârâții G.S. și S.G.T. împotriva deciziei susmenționate. Văzând și dispozițiile art. 274 C. proc. civ., recurenții pârâți vor fi obligați să plătească intimatului-reclamant S.G., suma de 3.000.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca inadmisibil recursul declarat de G.S. și S.G.T. împotriva deciziei nr. 441/A din 9 iunie 2004 a Curții de Apel Târgu-Mureș. Obligă pe recurenți să plătească 3 milioane lei cheltuieli de judecată către S.G. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 mai 2005.