ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5455/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 16 septembrie

2005, Curtea de Apel Craiova a dispus, printre altele, menținerea măsurii

arestării preventive a inculpatului apelant E.A.V.

Pentru a pronunța

încheierea, instanța, în baza dispozițiilor art. 160

b

alin. (1) și (3)

C. proc. pen., a reținut că măsura arestării preventive a inculpatului a fost luată

legal și, de asemenea, legal menținută, E.A.V. fiind condamnat la pedeapsa

rezultantă de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea, în concurs, a infracțiunilor

de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen., uz

de fals, prevăzută de art. 291 din același cod, înșelăciune, prevăzută de art. 215

alin. (1), (2) și (5) din același cod, de delapidare, prevăzută de art. 215

1

alin. (1) și (2) C. pen.

S-a mai reținut că

temeiurile de drept ale măsurii arestării preventive subzistă și în faza

soluționării apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, de

partea civilă D.G.F.P. Dolj și de inculpat împotriva sentinței penale nr. 335

din 20 iunie 2005 a Tribunalului Dolj, pronunțată în dosarul nr. 2429/2004.

Împotriva încheierii

menționate, inculpatul, în termenul legal, a declarat recurs, motivul invocat

fiind nemenținerea, în faza judecării apelurilor, a temeiurilor de drept care

au dus la luarea, față de sine, a măsurii arestării preventive.

Recursul declarat nu este

fondat.

Art. 148 alin. (1) lit. h) C.

proc. pen., prevede că măsura arestării preventive poate fi luată dacă sunt

întrunite condițiile înscrise în art. 143 din același cod, inculpatul, în

cauză, fiind condamnat la o pedeapsă mai mare de 4 ani închisoare și, totodată,

lăsarea lui în stare de libertate aducând atingere ordinii de drept.

Referitor la motivul de

recurs, se reține că acesta nu relevă vreun temei legal care să justifice

revocarea măsurii arestării preventive a inculpatului.

Verificând, din oficiu,

temeinicia și legalitatea încheierii recurate, Curtea constată că în raport de

gradul concret de pericol social al faptelor pentru care s-a pronunțat o

condamnare și pentru a se asigura desfășurarea în condiții de celeritate a

judecării apelurilor, există, în continuare, temeiuri care justifică menținerea

stării de arest preventiv.

Pentru considerentele

expuse, recursul nefiind fondat, va fi respins.

Conform dispozițiilor art. 192

C. proc. pen., inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul E.A.V. împotriva încheierii din 16 septembrie

2005 a Curții de Apel Craiova.

Obligă pe recurent la plata

sumei de 60 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 27 septembrie 2005.