ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5455/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 16 septembrie 2005, Curtea de Apel Craiova a dispus, printre altele, menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului apelant E.A.V. Pentru a pronunța încheierea, instanța, în baza dispozițiilor art. 160 b alin. (1) și (3) C. proc. pen., a reținut că măsura arestării preventive a inculpatului a fost luată legal și, de asemenea, legal menținută, E.A.V. fiind condamnat la pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea, în concurs, a infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen., uz de fals, prevăzută de art. 291 din același cod, înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (5) din același cod, de delapidare, prevăzută de art. 215 1 alin. (1) și (2) C. pen.

S-a mai reținut că temeiurile de drept ale măsurii arestării preventive subzistă și în faza soluționării apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, de partea civilă D.G.F.P. Dolj și de inculpat împotriva sentinței penale nr. 335 din 20 iunie 2005 a Tribunalului Dolj, pronunțată în dosarul nr. 2429/2004. Împotriva încheierii menționate, inculpatul, în termenul legal, a declarat recurs, motivul invocat fiind nemenținerea, în faza judecării apelurilor, a temeiurilor de drept care au dus la luarea, față de sine, a măsurii arestării preventive. Recursul declarat nu este fondat. Art. 148 alin. (1) lit. h) C. proc. pen., prevede că măsura arestării preventive poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile înscrise în art. 143 din același cod, inculpatul, în cauză, fiind condamnat la o pedeapsă mai mare de 4 ani închisoare și, totodată, lăsarea lui în stare de libertate aducând atingere ordinii de drept.

Referitor la motivul de recurs, se reține că acesta nu relevă vreun temei legal care să justifice revocarea măsurii arestării preventive a inculpatului. Verificând, din oficiu, temeinicia și legalitatea încheierii recurate, Curtea constată că în raport de gradul concret de pericol social al faptelor pentru care s-a pronunțat o condamnare și pentru a se asigura desfășurarea în condiții de celeritate a judecării apelurilor, există, în continuare, temeiuri care justifică menținerea stării de arest preventiv. Pentru considerentele expuse, recursul nefiind fondat, va fi respins. Conform dispozițiilor art. 192 C. proc. pen., inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul E.A.V. împotriva încheierii din 16 septembrie 2005 a Curții de Apel Craiova. Obligă pe recurent la plata sumei de 60 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 27 septembrie 2005.