ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 333/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 5705 din 31

octombrie 2003, Judecătoria sectorului 4 București a admis cererea formulată de

reclamantul Primarul sectorului 4 București împotriva pârâtului S.F., pe care

l-a obligat să desființeze construcția tip locuință, edificată fără autorizație

de construire în București. Pârâtul a mai fost obligat la plata cheltuielilor

de judecată în cuantum de 71.000 lei.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de fond a reținut că prin procesul verbal de constatare a contravenției

și aplicare a sancțiunii, nr. 104 din 7 octombrie 2002, s-a constatat că

pârâtul a executat fără autorizație de construire o construcție tip locuință,

faptă prevăzută și sancționată de art. 23 lit. a) din Legea nr. 50/1991,

aplicându-i-se o amendă contravențională de 10.000.000. lei. Acesta nu avea

autorizație nici la data soluționării litigiului, deși, conform art. 1 din

Legea nr. 50/1991, trebuia să o obțină anterior începerii lucrărilor.

Împotriva hotărârii a declarat apel

pârâtul F.S.

La termenul din 27 ianuarie 2004,

Curtea de Apel București, prin încheierea de ședință de la acea dată,

constatând lipsa nejustificată a părților care nu au solicitat judecarea în

lipsă, a dispus suspendarea judecării apelului, conform art. 242 pct. 2 C.

proc. civ.

Împotriva acestei încheieri a

declarat recurs, în termenul prevăzut de lege, pârâtul S.F.

Invocând dispozițiile art. 304 pct.

5 C. proc. civ., pârâtul a arătat faptul că instanța a încălcat formele de

procedură, prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc.

civ.

Se arată că instanța a reținut

greșit lipsa nejustificată a părților, în condițiile în care, la data de 21

ianuarie 2004, a depus prin registratură o cerere pentru imposibilitate de prezentare

din motive medicale.

Recursul este nefondat.

Potrivit art. 242 C. proc. civ.,

instanța va suspenda judecata atunci când nici una din părți nu se înfățișează

la strigarea pricinii. Cu toate acestea pricina se judecă dacă reclamantul sau

pârâtul au solicitat judecarea în lipsă.

La termenul fixat pentru judecata

apelului, 27 ianuarie 2004, părțile nu s-au prezentat în instanță, în

condițiile în care nu solicitaseră judecarea în lipsă.

Într-adevăr, la data de 21 ianuarie 2004,

prin serviciul registratură, pârâtul a depus o cerere prin care a solicitat

acordarea unui nou termen pentru imposibilitate de prezentare din motive de

sănătate. Cererea, însă, nu a fost însoțită de nici un document care să ateste

că starea de sănătate a pârâtului l-a împiedicat să ia parte la judecată.

Faptul că pârâtul nu a făcut dovada

imposibilității de prezentare echivalează cu o lipsă nejustificată de la

termenul sorocit, ceea ce atrage aplicabilitatea sancțiunii procedurale

prevăzute de dispozițiile art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Pentru aceste considerente și față

de dispozițiile art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este

nefondat și îl va respinge ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de pârâtul

S.F. împotriva încheierii de suspendare dată în dosarul nr. 3586/2003 al Curții

de Apel București, secția a III-a civilă, la 27 ianuarie 2004.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 20 ianuarie 2005.