ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5529/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 90 din 14

aprilie 2005, Tribunalul Buzău a respins cererea formulată de inculpatul N.C.,

privind schimbarea încadrării juridice a faptei săvârșite din infracțiunea

prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art.

180 alin. (2) C. pen., și art. 213 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C.

pen., și în baza art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 74 –

art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., a dispus condamnarea acestuia la pedeapsa de

4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie în dauna părții

vătămate S.V.

În baza art. 71 C. pen., s-au

interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen., începând cu data

rămânerii definitive a sentinței și pană în momentul executării pedepsei, iar

în temeiul art. 88 C. pen., s-a computat de 17 noiembrie 2004.

A fost admisă în parte acțiunea

civilă exercitată de partea vătămată S.V. și a fost obligat inculpatul la plata

sumei de 10.000.000 lei, despăgubiri civile către acesta reprezentând daune

materiale.

În final, inculpatul a fost obligat  la

1.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut, în baza probelor administrate, următoarele situații

de fapt:

În ziua de 17 noiembrie 2004, partea

vătămată S.V., pensionat medical și posedând autorizație pentru comerț cu

amănuntul se află în trenul personal F.B. Pe culoarul unui vagon a fost abordat

de inculpatul A.C., care sub pretextul că intenționează să cumpere, i-a smuls

apoi din mână două ceasuri S.

La încercarea părții vătămate de a

reintra în posesia bunurilor, inculpatul l-a lovit cu capul în față.

În final, inculpatul a fost prins și

identificat de lucrătorii de poliție aflați în tren, care au și găsit asupra sa

ceasurile furate.

Împotriva sentinței a declarat apel

inculpatul, care a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de

furt calificat și aplicarea unei pedepse a cărei executare să fie suspendată,

iar în subsidiar reducerea pedepsei sub minimul special, dându-se eficiență mai

mare circumstanțelor atenuante procesuale reținute de instanța de fond.

Prin decizia penală nr. 308 din 20

iulie 2005 pronunțată în dosarul nr. 4606/2005, Curtea de Apel Ploiești a

respins, ca nefondat, apelul, obligând inculpatul la plata cheltuielilor

judiciare.

Împotriva deciziei acesta a declarat

recurs pe care, în termen legal, l-a înaintat Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția penală.

Invocând drept motive de casare

prevederile art. 385

9

pct. 17 și 14 C. proc. pen., el solicită în

principal schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie prevăzută

de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., în infracțiunea de furt calificat

prevăzută de art. 208 – art. 209 lit. e) și f) C. pen., iar în subsidiar

reindividualizarea pedepsei în sensul reducerii sale.

Recursul declarat este neîntemeiat

și urmează a fi respins ca atare.

Probele administrate în cauză și în

special, plângerea și declarațiile părții vătămate S.V., declarațiile

martorului M.A., conductorul trenului care se coroborează cu actul medico-legal

care atestă leziuni vindecabile în 12-14 zile de îngrijiri, demonstrează fără

dubii că inculpatul a lovit partea vătămată pe care apoi a deposedat-o de cele

două ceasuri. La acestea se adaugă procesul-verbal de constatare în care se

menționează că ceasurile au fost găsite asupra inculpatului.

Nici cel de-al doilea motiv de

casare nu poate fi primit.

Instanța de fond a aplicat, iar cea

de apel a menținut o pedeapsă just proporționalizată, avându-se în vedere pe de

o parte împrejurările în care a fost comisă fapta (în tren, prin surprindere,

cu violență, asupra unei persoane care din motive medicale exercita această

formă de comerț), iar pe de altă parte prin reținerea de circumstanțe atenuante

personale (persoană tânără, încadrată în muncă, cu o conduită corespunzătoare).

Reducerea pedepsei sub limita de 4 ani ar compromite scopul coercitiv-educativ

prevăzut de art. 52 C. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul N.C. împotriva deciziei penale nr. 308 din 20 iulie 2005

a Curții de Apel Ploiești.

Constată că inculpatul a fost

reținut 24 ore în data de 17 noiembrie 2004.

Obligă pe recurentul inculpat la

plata sumei de 220 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care,

suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 4

octombrie 2005.