ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5529/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 90 din 14 aprilie 2005, Tribunalul Buzău a respins cererea formulată de inculpatul N.C., privind schimbarea încadrării juridice a faptei săvârșite din infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., și art. 213 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., și în baza art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 74 – art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., a dispus condamnarea acestuia la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie în dauna părții vătămate S.V.

În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen., începând cu data rămânerii definitive a sentinței și pană în momentul executării pedepsei, iar în temeiul art. 88 C. pen., s-a computat de 17 noiembrie 2004. A fost admisă în parte acțiunea civilă exercitată de partea vătămată S.V. și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 10.000.000 lei, despăgubiri civile către acesta reprezentând daune materiale. În final, inculpatul a fost obligat la 1.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în baza probelor administrate, următoarele situații de fapt: În ziua de 17 noiembrie 2004, partea vătămată S.V., pensionat medical și posedând autorizație pentru comerț cu amănuntul se află în trenul personal F.B.

Pe culoarul unui vagon a fost abordat de inculpatul A.C., care sub pretextul că intenționează să cumpere, i-a smuls apoi din mână două ceasuri S. La încercarea părții vătămate de a reintra în posesia bunurilor, inculpatul l-a lovit cu capul în față. În final, inculpatul a fost prins și identificat de lucrătorii de poliție aflați în tren, care au și găsit asupra sa ceasurile furate. Împotriva sentinței a declarat apel inculpatul, care a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de furt calificat și aplicarea unei pedepse a cărei executare să fie suspendată, iar în subsidiar reducerea pedepsei sub minimul special, dându-se eficiență mai mare circumstanțelor atenuante procesuale reținute de instanța de fond.

Prin decizia penală nr. 308 din 20 iulie 2005 pronunțată în dosarul nr. 4606/2005, Curtea de Apel Ploiești a respins, ca nefondat, apelul, obligând inculpatul la plata cheltuielilor judiciare. Împotriva deciziei acesta a declarat recurs pe care, în termen legal, l-a înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală. Invocând drept motive de casare prevederile art. 385 9 pct. 17 și 14 C. proc. pen., el solicită în principal schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., în infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 208 – art. 209 lit. e) și f) C. pen., iar în subsidiar reindividualizarea pedepsei în sensul reducerii sale.

Recursul declarat este neîntemeiat și urmează a fi respins ca atare. Probele administrate în cauză și în special, plângerea și declarațiile părții vătămate S.V., declarațiile martorului M.A., conductorul trenului care se coroborează cu actul medico-legal care atestă leziuni vindecabile în 12-14 zile de îngrijiri, demonstrează fără dubii că inculpatul a lovit partea vătămată pe care apoi a deposedat-o de cele două ceasuri. La acestea se adaugă procesul-verbal de constatare în care se menționează că ceasurile au fost găsite asupra inculpatului. Nici cel de-al doilea motiv de casare nu poate fi primit.

Instanța de fond a aplicat, iar cea de apel a menținut o pedeapsă just proporționalizată, avându-se în vedere pe de o parte împrejurările în care a fost comisă fapta (în tren, prin surprindere, cu violență, asupra unei persoane care din motive medicale exercita această formă de comerț), iar pe de altă parte prin reținerea de circumstanțe atenuante personale (persoană tânără, încadrată în muncă, cu o conduită corespunzătoare). Reducerea pedepsei sub limita de 4 ani ar compromite scopul coercitiv-educativ prevăzut de art. 52 C. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.C. împotriva deciziei penale nr. 308 din 20 iulie 2005 a Curții de Apel Ploiești. Constată că inculpatul a fost reținut 24 ore în data de 17 noiembrie 2004. Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 220 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 4 octombrie 2005.