ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6584/2004

Asupra recursului civil de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamanta

P.G. a chemat în judecată pe pârâta S.N.T.G.N. T. SA, sucursala de T.G.N. Mediaș,

și a solicitat obligarea acesteia la plata de despăgubiri pentru un teren în

suprafață de 520 mp situat în orașul Sinaia lot 175 nr. 28, teren pe care intenționa

să ridice o construcție dar nu o poate realiza din cauza existenței magistralei

de gaz metan ce traversează zona și a vanei existente pe teren.

Pârâta,

prin întâmpinare, arată că, conducta și vana existentă pe terenul reclamantei

sunt parte componentă a S.N.T.G.N., de importanță strategică ce aparține

domeniului public și solicită respingerea acțiunii.

Judecătoria

Sinaia, prin sentința civilă nr. 36 din 14 ianuarie 2004 admite în parte

acțiunea reclamantei și obligă pârâta la plata de despăgubiri în sumă de

539.760.000 lei.

Instanța

a reținut că reclamanta este proprietara terenului de 520 mp situat la adresa

menționată pe care nu poate edifica o construcție, astfel că nu se poate bucura

și dispune de lucrul său potrivit art. 480 C. civ.

Imposibilitatea

folosirii terenului echivalează cu scoaterea sa din circuitul civil. Daunele

aduse astfel reclamantei au fost stabilite prin expertiză, iar reclamanta este

îndreptățită să fie despăgubită în temeiul stabilit de art. 44 din Constituția

României [alin. (5) și (6)].

Apelul

declarat de pârâtă a fost respins de Curtea de Apel Ploiești, prin decizia

civilă nr. 899 din 26 martie 2004.

Instanța

a reținut că din certificatul de urbanism eliberat de Primăria oraș Sinaia

rezultă că terenul este situat în intravilanul orașului având destinația de

„zonă locuințe și funcțiuni complementare”. În plus reclamanta a solicitat un

schimb de teren refuzat de Primăria Sinaia pe motiv că pe terenul respectiv nu

se poate construi și ca atare nu este de interes pentru Consiliul Local Sinaia,

în condițiile în care sunt amplasate mai multe magistrale de transport gaze

naturale.

În

aceste condiții, pârâta datorează despăgubiri reclamantei, care nu își poate

construi o locuință fiind astfel prejudiciată, despăgubiri ce se stabilesc în

caz de divergență prin justiție [art. 44 alin. (5) și (6) din Constituția

României].

Împotriva

acestei hotărâri pârâta a declarat prezentul recurs, invocând motivul de casare

prevăzut de art. 304 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ.

Se

susține, în esență, că instanțele nu au ținut cont de prevederile art. 7 alin. (4)

din Legea nr. 134/1995, legea petrolului, unde se prevede că exercitarea

dreptului de servitute legală se face contra plății unei rente anuale către

proprietarii terenurilor; instanțele au acordat despăgubiri la valoarea de

circulație a terenului; nu sunt aplicabile prevederile art. 44 alin. (5) și (6)

din Constituția României, deoarece nu au fost aduse daune, în ultimii ani

neavând loc intervenții la conductă; mai mult alin. (7) al aceluiași text, limitează

dreptul de proprietate la respectarea sarcinilor care potrivit legii sau

obiceiului revin proprietarului, astfel conducta a fost instalată pe terenul

reclamantei în anul 1968, cu respectarea tuturor prevederilor legale în vigoare

la acea dată.

Recursul

se privește ca nefondat pentru considerentele ce urmează.

Conducta

construită de pârâtă în anul 1968 este de interes național și are o importanță

strategică. Numai că în anul 1968 reclamanta nu era recunoscută proprietar al

terenului. Aceasta a dobândit dreptul de proprietate conform deciziei nr.

2882/1995 a Tribunalului Prahova, fiind pusă astfel în fața faptului împlinit

în ce privește construcția conductei, ca obiectiv strategic. Astfel că instanța

nu a primit cererea reclamantei ca pârâta să dezafecteze conducta, oprindu-se

la varianta despăgubirilor.

În

speță este aplicabilă nu numai legislația specifică în domeniul „petrolului și

gazelor” ci și legislația generală și în primul rând Constituția României în al

cărei literă și spirit trebuise interpretate legile ce reglementează diversele

domenii specifice.

Conform

art. 44 alin. (5) din Constituție, pentru lucrări de interes general

autoritatea publică (în speță pârâta) este obligată să despăgubească

proprietarul pentru daunele aduse solului, plantațiilor sau construcțiilor

precum și pentru alte daune. O astfel de „altă daună” poate fi aceea de a nu

putea să-și construiască o locuință pe terenul proprietatea sa, pe care l-a

redobândit după efectuarea lucrării de interes general, fără deci să fi fost în

măsură să pună măcar problema unor juste despăgubiri.

Potrivit

art. 480 C. civ. proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura și a

dispune de un lucru în mod exclusiv și absolut, însă în limitele determinate de

lege.

Unul

din drepturile proprietarilor de teren este și acela de a-și construi o

locuință pe acesta, în limitele determinate de lege. Terenul proprietatea

reclamantei (redobândit în condițiile arătate) se află în intravilanul orașului

Sinaia având destinație de zonă de locuințe, obținând și certificat de

urbanism.

În

aceste condiții instanțele au apreciat corect că reclamantei i se cuvin

despăgubirile la valoarea de înlocuire a terenului.

De

altfel nici legislația specială în domeniul petrolului și gazelor, invocată de

pârâtă, nu exclude o asemenea modalitate.

Astfel,

Legea petrolului nr. 238/2004, care abrogă Legea nr. 134/1995, la art. 10 alin.

(2) se referă la criteriul valorii de circulație a terenurilor imobiliare

afectate, pentru determinarea despăgubirilor. Legea gazelor nr. 351/2004 (care

abrogă O.G. nr. 60/2000 și Legea nr. 463/2001) folosește și la criteriul

valorii de circulație a bunurilor imobile afectate [art. 91 lit. c)].

În

consecință instanțele au pronunțat hotărârile legale, astfel că motivul de

casare invocat (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.) este nefondat.

Față

de cele ce preced, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi

respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de pârâta

S.N.T.G.N. T. SA, sucursala T.G.N. Mediaș, împotriva deciziei civile nr. 866

din 26 martie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția civilă

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 noiembrie 2004.