ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3677/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea

de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă C.C.I. a României și M.B. sub nr.

3575 din 5 noiembrie 2003, reclamanta SC R.B.P. SRL Suceava a chemat în

judecată pe pârâta SC C. SA Suceava, solicitând să fie obligată să încheie cu

aceasta contractul de vânzare – cumpărare pentru spațiul comercial și terenul

aferent de 72 m.p. situat în Suceava Str. Nicolae Bălcescu, compus din

încăperile 1 – 19, conform parcelei din C.F. la valoarea reziduală restantă în

sumă de 958.688.346 lei plus T.V.A. ca urmare a opțiunii de cumpărare

manifestate în baza clauzelor contractului de leasing din 8 octombrie 1998, să

plătească daune reprezentând contravaloarea în lei a 1560 dolari S.U.A. la

cursul de schimb din ziua plății efective, constând în beneficiul nerealizat de

societatea reclamantă timp de una lună de zile începând cu data de 20 octombrie

2003, ca urmare a refuzului de a încheia contractul de vânzare – cumpărare rezervându-și

dreptul la plata daunelor până la încheierea contractului de vânzare – cumpărare.

În motivarea acțiunii, se arată că

reclamanta a deținut spațiul în litigiu în baza unui contract de locație de

gestiune, care a fost novat în contract de leasing imobiliar cu clauză fermă de

cumpărare, având termen de valabilitate de 5 ani, respectiv până la 20

octombrie 2003 și cu toate că aceasta și-a îndeplinit obligațiile contractuale,

iar în termenul contractul și-a exprimat dreptul de opțiune în sensul de a

cumpăra imobilul, pârâta a refuzat încheierea contractului de vânzare –

cumpărare. S-au administrat probe cu înscrisuri și expertize contabile.

La 20 ianuarie 2004, reclamanta și-a

precizat acțiunea, în sensul că valoarea reziduală rămasă de plată către pârâtă

este de 556.853.115 lei plus T.V.A. și că cere de la pârâtă daune în sumă de

4.454,28 dolari S.U.A. plus T.V.A. prin echivalent în lei, reprezentând

beneficiu nerealizat pentru perioada de 3 luni dintre 20 octombrie 2003 – 20

ianuarie 2004.

Prin întâmpinare, pârâta solicită

respingerea acțiunii, formulând apărări în fapt și în drept. Pârâta a invocat

excepția nulității contractului la 8 octombrie 1998, pentru lipsa capacității

SC C. SA Suceava, care nu a avut ca obiect de activitate operațiunile de

leasing.

De asemenea pârâta se prevalează de

clauza de dezicere conținută de contractul susmenționat, înțelegând să-și

conserve dreptul de proprietate asupra imobilului și să achite reclamantei

daunele la care s-a obligat pentru situația nerespectării opțiunii acesteia de

cumpărare a spațiului în litigiu. Ca urmare a compensării reciproce cu sumele datorate

de reclamantă din regularizarea redevențelor locative cu rata inflației, pârâta

este de acord cu plata sumei de 122.459.891 lei.

Reclamanta, prin răspunsul la

întâmpinare, combate apărările pârâtei, susținând în esență că nu au suport

juridic. Prin completările la concluziile scrise, pârâta invocă excepția

nulității acțiunii, întrucât mandatul de reprezentare al reclamantei lipsește.

Prin sentința arbitrală nr. 58 din 8

martie 2004, Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă C.C.I. a României

și M.B. admite în parte acțiunea, obligă pârâta să încheie cu reclamanta

contractul de vânzare – cumpărare la valoarea reziduală de 556.853.115 lei,

pentru spațiul comercial situat în Suceava Str. Nicolae Bălcescu, compus din

încăperile 1 - 19 conform parcelei din C.F. și terenul aferent în suprafață de

72 m.p., la prețul respectiv urmând ca reclamanta să plătească și T.V.A.;

respinge celelalte cereri ale reclamantei, dispunând obligarea pârâtei să

plătească reclamantei suma de 13.968.531 lei cheltuieli de arbitraj. Pentru a

hotărî astfel, Tribunalul Arbitral reține că reclamanta a efectuat plata

ratelor de leasing în totalitate și în termen și-a exercitat dreptul de opțiune

în sensul de a cumpăra imobilul cu plata valorii la încheierea contractului fiind

nejustificată. Cu privire la capătul de cerere din acțiunea precizată a

reclamantei, referitor la plata de către pârâtă a sumei de 4.454,28 dolari

S.U.A., cu titlu de beneficiu nerealizat pe perioada 20 octombrie 2003 – 20

ianuarie 2004, pentru subînchiriere spațiului către B.T., fiind nedovedit, a

fost respins. Tribunalul arbitral a examinat apărările invocate de pârâtă prin

întâmpinare și completări orale și scrise, reținând că nu sunt întemeiate.

Împotriva sentinței a formulat

acțiune în anulare înregistrată sub nr. 995/2004 la Curtea de Apel București, secția

a V-a comercială, solicitându-se admiterea acțiunii, anularea sentinței și

suspendarea executării hotărârii arbitrale.

În motivarea acțiunii, se arată în

esență că tribunalul Arbitral a eludat normele procedurale imperative în

materia reprezentării în instanță a părților, a ignorat sancțiunile legale

pentru astfel de cazuri, a făcut o eronată interpretare și aplicare a

prevederilor legii și a încălcat principiul contradictorialității și al

egalității de tratament în calificarea unor probe extrajudiciare, a încălcat

prevederile O.G. nr. 51/1997, articolului 969, 970 C. civ., articolului 111 lit.

f) din Legea 31/1990, precum și obligațiile contractuale.

Prin decizia civilă nr. 35 din 13

ianuarie 2005, Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, respinge ca

rămasă fără obiect cererea de suspendare, respinge ca neîntemeiată acțiunea în

anulare formulată de petenta SC C. SA cu sediul în Suceava, împotriva sentinței

arbitrale nr. 58 din 8 martie 2004, pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial

Internațional de pe lângă C.C.I. a României și M.B. în dosarul nr. 340/2003, în

contradictoriu cu intimata reclamantă SC R.B.P. SRL, cu sediul în Suceava,

Județ Suceava.

Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat

recurs, în termen legal, motivat și timbrat petenta SC C. SA Suceava

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând, în esență prin

reiterarea motivelor din acțiunea în anulare sub forma criticilor în recurs, că

instanța de judecată a eludat normele procedurale imperative în materia

reprezentării în instanță a părților și că, în mod eronat i-a respins cererea

privind excepția lipsei capacității de reprezentare a apărătorului intimatei, a

ignorat sancțiunile legale în astfel de cazuri, a făcut o eronată interpretare

și aplicare a prevederilor legii și a încălcat principiul contradictorialității

și al egalității în tratament în calificarea unor probe extrajudiciare, a

încălcat prevederile O.G. nr. 51/1997, art. 969, 970 C. civ., privind clauza de

dezicere, care a fost nesocotită de ambele instanțe.

În consecință, în temeiul art. 304 pct.

7, 8 și 9 C. proc. civ., solicită admiterea recursului, așa cum a fost formulat

și motivat, modificarea deciziei atacate în sensul admiterii acțiunii.

Recursul este nefondat pentru

următoarele considerente:

Din examinarea actelor de la dosar

prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale incidente cauzei

rezultă că instanța de apel în mod corect și judicios a apreciat actul juridic

dedus judecății și probatoriile administrate în cauză, pronunțând o hotărâre

temeinică și legală care nu poate fi reformată prin motivele de recurs

formulate de petenta SC C. SA Suceava.

Critica formulată de recurentă cu

privire la faptul că instanța de apel, în mod eronat, a respins cererea

petentei privind excepția lipsei capacității de reprezentare a apărătorului

intimatei, este neîntemeiată, întrucât, în mod corect a reținut instanța de

apel că cererea de arbitrare a fost semnată de reprezentantul său legal, adică

de administrator și nu de persoana mandatată să o reprezinte în instanță, iar

legala reprezentare în instanță de către consilierul juridic a fost dovedită

prin contractul de muncă, dosar arbitraj, a cărui valabilitate nu a fost

contestată în cadrul unei acțiuni distincte, nu pe calea acțiunii în anulare.

Întrucât celelalte critici ale

sentinței vizează fondul litigiului arbitral, care nu a fost dezbătut în cadrul

unei acțiuni în anulare a căror motive sunt limitativ prevăzute de lege și cum

nu se poate reține existența nici unuia din motivele prevăzute de art. 364 C.

proc. civ., cu privire la desființarea hotărârii arbitrale, nu pot fi analizate

pentru prima oară în recurs, conform principiului „non omisso medio”.

Pentru cele ce preced, Curtea în

temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul declarat de petenta SC C.

SA.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de pârâta SC C. SA Suceava, împotriva deciziei nr. 35 din 13 ianuarie 2005

a Curții de Apel București, secția a V-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică,

astăzi 16 iunie 2005.