ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3677/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă C.C.I. a României și M.B. sub nr. 3575 din 5 noiembrie 2003, reclamanta SC R.B.P. SRL Suceava a chemat în judecată pe pârâta SC C. SA Suceava, solicitând să fie obligată să încheie cu aceasta contractul de vânzare – cumpărare pentru spațiul comercial și terenul aferent de 72 m.p. situat în Suceava Str. Nicolae Bălcescu, compus din încăperile 1 – 19, conform parcelei din C.F. la valoarea reziduală restantă în sumă de 958.688.346 lei plus T.V.A. ca urmare a opțiunii de cumpărare manifestate în baza clauzelor contractului de leasing din 8 octombrie 1998, să plătească daune reprezentând contravaloarea în lei a 1560 dolari S.U.A.

la cursul de schimb din ziua plății efective, constând în beneficiul nerealizat de societatea reclamantă timp de una lună de zile începând cu data de 20 octombrie 2003, ca urmare a refuzului de a încheia contractul de vânzare – cumpărare rezervându-și dreptul la plata daunelor până la încheierea contractului de vânzare – cumpărare. În motivarea acțiunii, se arată că reclamanta a deținut spațiul în litigiu în baza unui contract de locație de gestiune, care a fost novat în contract de leasing imobiliar cu clauză fermă de cumpărare, având termen de valabilitate de 5 ani, respectiv până la 20 octombrie 2003 și cu toate că aceasta și-a îndeplinit obligațiile contractuale, iar în termenul contractul și-a exprimat dreptul de opțiune în sensul de a cumpăra imobilul, pârâta a refuzat încheierea contractului de vânzare – cumpărare.

S-au administrat probe cu înscrisuri și expertize contabile. La 20 ianuarie 2004, reclamanta și-a precizat acțiunea, în sensul că valoarea reziduală rămasă de plată către pârâtă este de 556.853.115 lei plus T.V.A. și că cere de la pârâtă daune în sumă de 4.454,28 dolari S.U.A. plus T.V.A. prin echivalent în lei, reprezentând beneficiu nerealizat pentru perioada de 3 luni dintre 20 octombrie 2003 – 20 ianuarie 2004. Prin întâmpinare, pârâta solicită respingerea acțiunii, formulând apărări în fapt și în drept. Pârâta a invocat excepția nulității contractului la 8 octombrie 1998, pentru lipsa capacității SC C. SA Suceava, care nu a avut ca obiect de activitate operațiunile de leasing.

De asemenea pârâta se prevalează de clauza de dezicere conținută de contractul susmenționat, înțelegând să-și conserve dreptul de proprietate asupra imobilului și să achite reclamantei daunele la care s-a obligat pentru situația nerespectării opțiunii acesteia de cumpărare a spațiului în litigiu. Ca urmare a compensării reciproce cu sumele datorate de reclamantă din regularizarea redevențelor locative cu rata inflației, pârâta este de acord cu plata sumei de 122.459.891 lei. Reclamanta, prin răspunsul la întâmpinare, combate apărările pârâtei, susținând în esență că nu au suport juridic. Prin completările la concluziile scrise, pârâta invocă excepția nulității acțiunii, întrucât mandatul de reprezentare al reclamantei lipsește.

Prin sentința arbitrală nr. 58 din 8 martie 2004, Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă C.C.I. a României și M.B. admite în parte acțiunea, obligă pârâta să încheie cu reclamanta contractul de vânzare – cumpărare la valoarea reziduală de 556.853.115 lei, pentru spațiul comercial situat în Suceava Str. Nicolae Bălcescu, compus din încăperile 1 - 19 conform parcelei din C.F. și terenul aferent în suprafață de 72 m.p., la prețul respectiv urmând ca reclamanta să plătească și T.V.A.; respinge celelalte cereri ale reclamantei, dispunând obligarea pârâtei să plătească reclamantei suma de 13.968.531 lei cheltuieli de arbitraj. Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Arbitral reține că reclamanta a efectuat plata ratelor de leasing în totalitate și în termen și-a exercitat dreptul de opțiune în sensul de a cumpăra imobilul cu plata valorii la încheierea contractului fiind nejustificată.

Cu privire la capătul de cerere din acțiunea precizată a reclamantei, referitor la plata de către pârâtă a sumei de 4.454,28 dolari S.U.A., cu titlu de beneficiu nerealizat pe perioada 20 octombrie 2003 – 20 ianuarie 2004, pentru subînchiriere spațiului către B.T., fiind nedovedit, a fost respins. Tribunalul arbitral a examinat apărările invocate de pârâtă prin întâmpinare și completări orale și scrise, reținând că nu sunt întemeiate. Împotriva sentinței a formulat acțiune în anulare înregistrată sub nr. 995/2004 la Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, solicitându-se admiterea acțiunii, anularea sentinței și suspendarea executării hotărârii arbitrale.

În motivarea acțiunii, se arată în esență că tribunalul Arbitral a eludat normele procedurale imperative în materia reprezentării în instanță a părților, a ignorat sancțiunile legale pentru astfel de cazuri, a făcut o eronată interpretare și aplicare a prevederilor legii și a încălcat principiul contradictorialității și al egalității de tratament în calificarea unor probe extrajudiciare, a încălcat prevederile O.G. nr. 51/1997, articolului 969, 970 C. civ., articolului 111 lit. f) din Legea 31/1990, precum și obligațiile contractuale. Prin decizia civilă nr. 35 din 13 ianuarie 2005, Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, respinge ca rămasă fără obiect cererea de suspendare, respinge ca neîntemeiată acțiunea în anulare formulată de petenta SC C. SA cu sediul în Suceava, împotriva sentinței arbitrale nr. 58 din 8 martie 2004, pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă C.C.I.

a României și M.B. în dosarul nr. 340/2003, în contradictoriu cu intimata reclamantă SC R.B.P. SRL, cu sediul în Suceava, Județ Suceava. Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs, în termen legal, motivat și timbrat petenta SC C. SA Suceava criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând, în esență prin reiterarea motivelor din acțiunea în anulare sub forma criticilor în recurs, că instanța de judecată a eludat normele procedurale imperative în materia reprezentării în instanță a părților și că, în mod eronat i-a respins cererea privind excepția lipsei capacității de reprezentare a apărătorului intimatei, a ignorat sancțiunile legale în astfel de cazuri, a făcut o eronată interpretare și aplicare a prevederilor legii și a încălcat principiul contradictorialității și al egalității în tratament în calificarea unor probe extrajudiciare, a încălcat prevederile O.G.

nr. 51/1997, art. 969, 970 C. civ., privind clauza de dezicere, care a fost nesocotită de ambele instanțe. În consecință, în temeiul art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., solicită admiterea recursului, așa cum a fost formulat și motivat, modificarea deciziei atacate în sensul admiterii acțiunii. Recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Din examinarea actelor de la dosar prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale incidente cauzei rezultă că instanța de apel în mod corect și judicios a apreciat actul juridic dedus judecății și probatoriile administrate în cauză, pronunțând o hotărâre temeinică și legală care nu poate fi reformată prin motivele de recurs formulate de petenta SC C. SA Suceava.

Critica formulată de recurentă cu privire la faptul că instanța de apel, în mod eronat, a respins cererea petentei privind excepția lipsei capacității de reprezentare a apărătorului intimatei, este neîntemeiată, întrucât, în mod corect a reținut instanța de apel că cererea de arbitrare a fost semnată de reprezentantul său legal, adică de administrator și nu de persoana mandatată să o reprezinte în instanță, iar legala reprezentare în instanță de către consilierul juridic a fost dovedită prin contractul de muncă, dosar arbitraj, a cărui valabilitate nu a fost contestată în cadrul unei acțiuni distincte, nu pe calea acțiunii în anulare. Întrucât celelalte critici ale sentinței vizează fondul litigiului arbitral, care nu a fost dezbătut în cadrul unei acțiuni în anulare a căror motive sunt limitativ prevăzute de lege și cum nu se poate reține existența nici unuia din motivele prevăzute de art. 364 C. proc.

civ., cu privire la desființarea hotărârii arbitrale, nu pot fi analizate pentru prima oară în recurs, conform principiului „non omisso medio”. Pentru cele ce preced, Curtea în temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul declarat de petenta SC C. SA.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC C. SA Suceava, împotriva deciziei nr. 35 din 13 ianuarie 2005 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 16 iunie 2005.