ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2229/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 20 august 2003, la Curtea de Apel București, reclamanta U.N.P.R. a chemat în judecată pe pârâtul C.E.S., solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea, în temeiul art. 1 din Legea nr. 29/1990 și al art. 48 din Constituția României, a hotărârii nr. 67 a Plenului C.E.S. din data de 29 iulie 2003, prin care a fost validat M.D., ca membru în plen și anularea, în temeiul art. 11 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 29/1990, a procesului-verbal din 30 iunie 2003, al părții patronale, înregistrat sub nr. 1348, la C.E.S, prin care a fost propus C.N.I.P.M.M.R., pentru ocuparea celui de-al nouălea loc în Plenul C.E.S.

din partea patronală. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că actul administrativ dedus judecății și procesul-verbal premergător acestuia au fost întocmite cu încălcarea normelor imperative cuprinse în art. 13 din Legea nr. 109/1997, modificat și completat de art. 9 din Legea nr. 58/2003 și a normelor Regulamentului de organizare și funcționare al C.E.S., prin excluderea sa de la procesul de repartizare a locurilor în Plenul C.E.S., de către celelalte confederații. Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, la data de 16 septembrie 2003, pârâtul a invocat lipsa calității sale procesuale pasive, pentru capătul de cerere privind anularea procesului-verbal din 30 iunie 2003, care exprima voința exclusivă a confederațiilor patronale semnatare, conform art. 13 alin. (1 1 ) din Legea nr. 109/1997 și art. 6 1 alin. (2) din Regulamentul de organizare și funcționare al C.E.S.

Pe fondul cauzei, pârâtul a arătat că în temeiul art. 13 alin. (1) din Legea nr. 109/1997, C.E.S. nu se poate implica în repartizarea locurilor între confederațiile patronale reprezentative la nivel național. Prin sentința civilă nr. 1925 din 18 noiembrie 2003, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a respins acțiunea formulată de reclamanta U.N.P.R. împotriva pârâtului C.E.S., ca nefondată, în ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect anularea hotărârii nr. 67 din 9 iulie 2003 a Plenului C.E.S. și pentru lipsa calității procesuale pasive a pârâtului, pentru capătul de cerere având ca obiect anularea procesului-verbal din 30 iunie 2003, încheiat de reprezentanții organizațiilor patronale reprezentative la nivel național.

Pentru a hotărî astfel, a reținut, în esență, că reclamantei nu i-a fost încălcat un drept sau un interes legitim, în sensul art. 1 din Legea nr. 29/1990 și art. 52 din Constituția României și că, potrivit art. 13 alin. (1 1 ) din Legea nr. 109/1997, modificat și completat prin Legea nr. 58/2003, repartizarea locurilor între confederațiile patronale reprezentative la nivel național se realizează de comun acord, înainte de nominalizarea acestora în cadrul C.E.S. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, U.N.P.R., invocând dispozițiile art. 304 1 și ale art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ.

În motivare, recurenta a arătat că instanța de fond, admițând excepția lipsei calității procesuale pasive, pentru capătul de cerere referitor la anularea procesului-verbal nr. 1348 din 30 iunie 2003, a încălcat dispozițiile art. 11 teza a II-a din Legea nr. 29/1990, în sensul că prin procesul-verbal menționat anterior s-a generat emiterea hotărârii nr. 67/2003 și că instanța avea competența să se pronunțe pe legalitatea acestor acte administrative. A mai arătat că instanța de fond în mod greșit a considerat că nu C.E.S. este emitentul procesului-verbal nr. 1348 din 30 iunie 2003 și ca atare, acesta nu poate fi anulat într-o relație de contradictorialitate cu C.E.S. și că a afirma că actele părții patronale nu aparțin C.E.S., înseamnă a le interpreta greșit și a exclude orice posibilitate de anulare a lor pe cale judecătorească, „de vreme ce se consideră că nu C.E.S.

are calitate de pârâtă, iar partea patronală nu are personalitate juridică distinctă, în mod evident”. Pe fondul cauzei, recurenta a arătat că instanța trebuia să constate faptul că la ședința din data de 30 iunie 2003, deși U.N.P.R. era îndreptățită să participe la procesul de desemnare al ocupantului locului vacant, propunerea a fost adoptată de o serie de organizații patronale, cu excepția U.N.P.R., cu toate că aceasta avea calitate de organizație patronală cu reprezentativitate națională. Mai susține recurenta, că procesul-verbal nr. 1348 din 30 iunie 2003 nu reprezintă consensul tuturor membrilor părților patronale cu reprezentativitate națională, acesta fiind semnat numai de 7, din cele 8 organizații patronale, U.N.P.R.

nefiind convocată, motiv pentru care C.E.S. trebuia să invalideze propunerea de ocupare a postului vacant, întrucât nu au fost respectate cerințele legii. Recursul este nefondat. Cât privește primul motiv de recurs referitor la admiterea de către instanța de fond, a excepției lipsei calității procesuale pasive a C.E.S., Înalta Curte apreciază că, pentru ca Plenul C.E.S. să poată adopta hotărârea de validare a celui de-al nouălea membru în plen, propus de partea patronală, în conformitate cu prevederile art. 27, coroborat cu 16 alin. (2) din Legea nr. 109/1997, a fost necesară parcurgerea unor etape preliminare prevăzute în dispozițiile art. 13 alin. (1) din Legea nr. 109/1997 și dispozițiile art. 6 1 alin. (2) și (3) din Regulamentul de organizare și funcționare al C.E.S.

Astfel că cele două etape prevăzute de dispozițiile legii menționate anterior, sunt de competența exclusivă a confederațiilor patronale, C.E.S. neputându-se implica în aceste etape premergătoare validării. Prin urmare, hotărârea nr. 67 din 9 iulie 2003 a fost emisă de către Plenul C.E.S., cu respectarea condițiilor prevăzute de art. 27, coroborat cu art. 16 alin. (2) din Legea nr. 109/1997, îndeplinind cerințele de legalitate, fiind emisă pe baza și în executarea legii.

În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de recurs, în sensul că procesul-verbal nr. 1348 din 30 iunie 2003 este un act administrativ al C.E.S., partea patronală neavând personalitate juridică, este neîntemeiat, având în vedere faptul că organizațiile patronale semnatare care alcătuiesc partea patronală în C.E.S., sunt persoane juridice de sine stătătoare, iar reprezentanții acestor persoane juridice au semnat procesul-verbal, menționând organizația patronală reprezentativă la nivel național și funcția pe care o dețin în cadrul acesteia. Curtea constată că C.E.S. fiind un subiect de drept de sine stătător, organism autonom, tripartit, poate fi acționat în judecată, numai cu privire la propriile acte emise pentru validarea sau invalidarea actelor întocmite de partenerii sociali, conform competenței și atribuțiilor prevăzute de Legea nr. 109/1997.

Al treilea motiv care face obiectul acestui recurs, și anume, împrejurarea că U.N.P.R. nu a fost convocat și că nu a participat la procesul de desemnare al ocupantului locului vacant la ședința de la 30 iunie 2003, Curtea urmează să constate că nici acesta nu este întemeiat, pentru următoarele considerente. Prin convocarea înregistrată sub nr. 1126 din 28 mai 2003, C.E.S. a înștiințat Confederația U.N.P.R., că la data de 29 mai 2003, ora 19.00, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 109/1997, va avea loc ședința de convocare a confederațiilor patronale, în care să se stabilească de comun acord, prin încheierea unui protocol între organizațiile patronale, cărei confederații patronale îi revine cel de-al nouălea loc rămas vacant.

Din anexele nr. 10 și nr. 11 rezultă cu certitudine participanții prezenți la ședința părții patronale din data de 29 mai 2003 și ședința din data de 9 iunie 2003, respectiv din partea U.N.P.R., a domnului M.M. Cum, până la data de 24 iunie 2003, partea patronală nu a prezentat Plenului C.E.S., un protocol din care să rezulte consensul federațiilor patronale cu privire la repartizarea celui de-al nouălea loc, în ședința Plenului de la 24 iunie 2003 s-a aprobat acordarea unui termen de o săptămână pentru încheierea protocolului sus-menționat. Convocarea pentru ședință, precum și data desfășurării acesteia a rămas la latitudinea părții patronale, conducerea C.E.S. neavând nici o informație cu privire la organizațiile patronale convocate și la modul în care acestea au răspuns sau nu la convocarea făcută.

La data de 30 iunie 2003, reprezentanții organizațiilor patronale au decis de comun acord, ca cel de-al nouălea loc în plen să-i revină C.N.I.P.M.M.R., încheind în acest sens, procesul-verbal nr. 1348 din 30 iunie 2003, iar prin adresa nr. 1352 din 1 iulie 2003, C.N.I.P.M.M.R. a nominalizat, pentru ocuparea acestui post, pe domnul M.D. Toate aceste considerente conduc la concluzia că nu se poate reține o culpă în sarcina C.E.S., de a avea obligația unei convocări, atâta vreme, cât, atât din procesul-verbal, cât și din adresa menționată anterior, a reieșit acordul comun al organizațiilor patronale semnatare, cu privire la repartizarea celui de-al nouălea post, drept urmare C.E.S. constatând doar validarea celui ales, ca membru în plen, din partea părții patronale.

Înalta Curte constată că instanța de fond a interpretat în mod judicios prevederile legale aplicabile, motiv pentru care, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., va respinge recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de U.N.P.R. împotriva sentinței civile nr. 1925 din data de 18 noiembrie 2003 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 aprilie 2005.