ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2229/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la data de 20 august 2003, la Curtea de Apel București, reclamanta U.N.P.R. a

chemat în judecată pe pârâtul C.E.S., solicitând ca, prin hotărârea ce se va

pronunța, să se dispună anularea, în temeiul art. 1 din Legea nr. 29/1990 și al

art. 48 din Constituția României, a hotărârii nr. 67 a Plenului C.E.S. din data

de 29 iulie 2003, prin care a fost validat M.D., ca membru în plen și anularea,

în temeiul art. 11 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 29/1990, a procesului-verbal

din 30 iunie 2003, al părții patronale, înregistrat sub nr. 1348, la C.E.S,

prin care a fost propus C.N.I.P.M.M.R., pentru ocuparea celui de-al nouălea loc

în Plenul C.E.S. din partea patronală.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat că actul administrativ dedus judecății și procesul-verbal

premergător acestuia au fost întocmite cu încălcarea normelor imperative

cuprinse în art. 13 din Legea nr. 109/1997, modificat și completat de art. 9

din Legea nr. 58/2003 și a normelor Regulamentului de organizare și funcționare

al C.E.S., prin excluderea sa de la procesul de repartizare a locurilor în

Plenul C.E.S., de către celelalte confederații.

Prin întâmpinarea depusă la

dosarul cauzei, la data de 16 septembrie 2003, pârâtul a invocat lipsa

calității sale procesuale pasive, pentru capătul de cerere privind anularea

procesului-verbal din 30 iunie 2003, care exprima voința exclusivă a

confederațiilor patronale semnatare, conform art. 13 alin. (1

1

) din

Legea nr. 109/1997 și art. 6

1

alin. (2) din Regulamentul de

organizare și funcționare al C.E.S.

Pe fondul cauzei, pârâtul a

arătat că în temeiul art. 13 alin. (1) din Legea nr. 109/1997, C.E.S. nu se

poate implica în repartizarea locurilor între confederațiile patronale

reprezentative la nivel național.

Prin sentința civilă nr.

1925 din 18 noiembrie 2003, Curtea de Apel București, secția de contencios

administrativ, a respins acțiunea formulată de reclamanta U.N.P.R. împotriva

pârâtului C.E.S., ca nefondată, în ceea ce privește capătul de cerere având ca

obiect anularea hotărârii nr. 67 din 9 iulie 2003 a Plenului C.E.S. și pentru

lipsa calității procesuale pasive a pârâtului, pentru capătul de cerere având

ca obiect anularea procesului-verbal din 30 iunie 2003, încheiat de

reprezentanții organizațiilor patronale reprezentative la nivel național.

Pentru a hotărî astfel, a

reținut, în esență, că reclamantei nu i-a fost încălcat un drept sau un interes

legitim, în sensul art. 1 din Legea nr. 29/1990 și art. 52 din Constituția

României și că, potrivit art. 13 alin. (1

1

) din Legea nr. 109/1997,

modificat și completat prin Legea nr. 58/2003, repartizarea locurilor între

confederațiile patronale reprezentative la nivel național se realizează de

comun acord, înainte de nominalizarea acestora în cadrul C.E.S.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, U.N.P.R., invocând dispozițiile art. 304

1

și ale

art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ.

În motivare, recurenta a

arătat că instanța de fond, admițând excepția lipsei calității procesuale

pasive, pentru capătul de cerere referitor la anularea procesului-verbal nr.

1348 din 30 iunie 2003, a încălcat dispozițiile art. 11 teza a II-a din Legea

nr. 29/1990, în sensul că prin procesul-verbal menționat anterior s-a generat

emiterea hotărârii nr. 67/2003 și că instanța avea competența să se pronunțe pe

legalitatea acestor acte administrative.

A mai arătat că instanța de

fond în mod greșit a considerat că nu C.E.S. este emitentul procesului-verbal

nr. 1348 din 30 iunie 2003 și ca atare, acesta nu poate fi anulat într-o

relație de contradictorialitate cu C.E.S. și că a afirma că actele părții

patronale nu aparțin C.E.S., înseamnă a le interpreta greșit și a exclude orice

posibilitate de anulare a lor pe cale judecătorească, „de vreme ce se consideră

că nu C.E.S. are calitate de pârâtă, iar partea patronală nu are personalitate

juridică distinctă, în mod evident”.

Pe fondul cauzei, recurenta

a arătat că instanța trebuia să constate faptul că la ședința din data de 30

iunie 2003, deși U.N.P.R. era îndreptățită să participe la procesul de desemnare

al ocupantului locului vacant, propunerea a fost adoptată de o serie de

organizații patronale, cu excepția U.N.P.R., cu toate că aceasta avea calitate

de organizație patronală cu reprezentativitate națională.

Mai susține recurenta, că

procesul-verbal nr. 1348 din 30 iunie 2003 nu reprezintă consensul tuturor

membrilor părților patronale cu reprezentativitate națională, acesta fiind

semnat numai de 7, din cele 8 organizații patronale, U.N.P.R. nefiind

convocată, motiv pentru care C.E.S. trebuia să invalideze propunerea de ocupare

a postului vacant, întrucât nu au fost respectate cerințele legii.

Recursul este nefondat.

Cât privește primul motiv de

recurs referitor la admiterea de către instanța de fond, a excepției lipsei

calității procesuale pasive a C.E.S., Înalta Curte apreciază că, pentru ca

Plenul C.E.S. să poată adopta hotărârea de validare a celui de-al nouălea

membru în plen, propus de partea patronală, în conformitate cu prevederile art.

27, coroborat cu 16 alin. (2) din Legea nr. 109/1997, a fost necesară

parcurgerea unor etape preliminare prevăzute în dispozițiile art. 13 alin. (1)

din Legea nr. 109/1997 și dispozițiile art. 6

1

alin. (2) și (3) din

Regulamentul de organizare și funcționare al C.E.S. Astfel că cele două etape

prevăzute de dispozițiile legii menționate anterior, sunt de competența

exclusivă a confederațiilor patronale, C.E.S. neputându-se implica în aceste

etape premergătoare validării.

Prin urmare, hotărârea nr.

67 din 9 iulie 2003 a fost emisă de către Plenul C.E.S., cu respectarea

condițiilor prevăzute de art. 27, coroborat cu art. 16 alin. (2) din Legea nr.

109/1997, îndeplinind cerințele de legalitate, fiind emisă pe baza și în

executarea legii.

În ceea ce privește cel

de-al doilea motiv de recurs, în sensul că procesul-verbal nr. 1348 din 30

iunie 2003 este un act administrativ al C.E.S., partea patronală neavând

personalitate juridică, este neîntemeiat, având în vedere faptul că

organizațiile patronale semnatare care alcătuiesc partea patronală în C.E.S.,

sunt persoane juridice de sine stătătoare, iar reprezentanții acestor persoane

juridice au semnat procesul-verbal, menționând organizația patronală

reprezentativă la nivel național și funcția pe care o dețin în cadrul acesteia.

Curtea constată că C.E.S.

fiind un subiect de drept de sine stătător, organism autonom, tripartit, poate

fi acționat în judecată, numai cu privire la propriile acte emise pentru

validarea sau invalidarea actelor întocmite de partenerii sociali, conform

competenței și atribuțiilor prevăzute de Legea nr. 109/1997.

Al treilea motiv care face

obiectul acestui recurs, și anume, împrejurarea că U.N.P.R. nu a fost convocat

și că nu a participat la procesul de desemnare al ocupantului locului vacant la

ședința de la 30 iunie 2003, Curtea urmează să constate că nici acesta nu este

întemeiat, pentru următoarele considerente.

Prin convocarea înregistrată

sub nr. 1126 din 28 mai 2003, C.E.S. a înștiințat Confederația U.N.P.R., că la

data de 29 mai 2003, ora 19.00, în conformitate cu dispozițiile Legii nr.

109/1997, va avea loc ședința de convocare a confederațiilor patronale, în care

să se stabilească de comun acord, prin încheierea unui protocol între

organizațiile patronale, cărei confederații patronale îi revine cel de-al

nouălea loc rămas vacant.

Din anexele nr. 10 și nr. 11

rezultă cu certitudine participanții prezenți la ședința părții patronale din

data de 29 mai 2003 și ședința din data de 9 iunie 2003, respectiv din partea

U.N.P.R., a domnului M.M.

Cum, până la data de 24

iunie 2003, partea patronală nu a prezentat Plenului C.E.S., un protocol din

care să rezulte consensul federațiilor patronale cu privire la repartizarea

celui de-al nouălea loc, în ședința Plenului de la 24 iunie 2003 s-a aprobat

acordarea unui termen de o săptămână pentru încheierea protocolului

sus-menționat. Convocarea pentru ședință, precum și data desfășurării acesteia

a rămas la latitudinea părții patronale, conducerea C.E.S. neavând nici o

informație cu privire la organizațiile patronale convocate și la modul în care

acestea au răspuns sau nu la convocarea făcută.

La data de 30 iunie 2003,

reprezentanții organizațiilor patronale au decis de comun acord, ca cel de-al

nouălea loc în plen să-i revină C.N.I.P.M.M.R., încheind în acest sens,

procesul-verbal nr. 1348 din 30 iunie 2003, iar prin adresa nr. 1352 din 1

iulie 2003, C.N.I.P.M.M.R. a nominalizat, pentru ocuparea acestui post, pe

domnul M.D.

Toate aceste considerente

conduc la concluzia că nu se poate reține o culpă în sarcina C.E.S., de a avea

obligația unei convocări, atâta vreme, cât, atât din procesul-verbal, cât și

din adresa menționată anterior, a reieșit acordul comun al organizațiilor

patronale semnatare, cu privire la repartizarea celui de-al nouălea post, drept

urmare C.E.S. constatând doar validarea celui ales, ca membru în plen, din

partea părții patronale.

Înalta Curte constată că

instanța de fond a interpretat în mod judicios prevederile legale aplicabile,

motiv pentru care, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., va

respinge recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de U.N.P.R. împotriva sentinței civile nr. 1925 din data de 18 noiembrie 2003 a

Curții de Apel București, secția de contencios administrativ.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 5 aprilie 2005.