ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 331/2006

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1337 din 4

octombrie 2005, Tribunalul București secția a II–a penală, a respins cererea de

revizuire a sentinței penale nr. 909/7 iulie 2004, a Tribunalului București, secția

a II–a penală, definitivă prin decizia penală nr. 2307 din 6 aprilie 2005 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, formulată de condamnatul I.G., cu

motivarea că pe calea revizuirii nu se poate obține o prelungire a probațiunii.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat apel condamnatul, solicitând revizuirea hotărârii de condamnare.

Curtea, analizând actele și

lucrările dosarului, reține că inculpatul I.G. a solicitat revizuirea sentinței

penale nr. 909 din 7 iulie 2004 a Tribunalului București, secția a II–a penală,

modificată prin decizia penală nr. 799 din 26 octombrie 2004 a Curții de Apel

București, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 2397 din 6 aprilie 2005 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, prin care a fost condamnat,

la pedeapsa de 11 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.

10 C. pen., raportat la art. 174 – art. 176 lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 37

lit. a) C. pen.

În fapt, s-a reținut, că în noaptea

de 8 septembrie 2002, inculpatul I.G. a aplicat mai multe lovituri succesive la

cap, cu o bâtă, părților vătămate S.S. și B.Șt.G., cu intenția de a suprima

viața.

În motivarea cererii revizuientul a

arătat că este nevinovat, nu a avut nici un fel de participare la săvârșirea

faptei, aspect cu privire la care instanța de fond nu a efectuat recunoașterea

din grup, nu a audiat toți martorii și nici părțile vătămate și nici nu a

efectuat testarea lui la poligraf, așa cum a solicitat.

Prin decizia penală nr. 855 din 4

noiembrie 2005, Curtea de Apel București a respins, ca nefondat, apelul

declarat de condamnat, reținând că motivele invocate de revizuient nu se

încadrează în dispozițiile art. 394 lit. a) C. proc. pen., acesta invocând în

cererea sa lacune ale cercetării judecătorești, constând în neadministrarea

unor probe considerate esențiale.

Împotriva acestei decizii a formulat

recurs condamnatul care a solicitat admiterea cererii sale întrucât nu se

consideră vinovat pentru săvârșirea infracțiunii la care a fost condamnat.

Recursul este nefondat.

Împrejurarea că în dovedirea susținerilor

condamnatul a invocat administrarea unor probe respectiv reaudierea unor

martori, a părții vătămate, efectuarea unei recunoașteri în grup, nu justifică

admiterea cererii, dat fiind că dispozițiile art. 394 lit. a) C. proc. pen.,

cer ca faptele și împrejurările invocate să fie noi iar nu mijloacele de probă,

fiind inadmisibil ca pe calea extraordinară a revizuirii să se obțină o

prelungire a probațiunii pentru fapte și împrejurări cunoscute și verificate de

instanțele care au soluționat cauza.

Așa fiind, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de

I.G. împotriva deciziei penale nr. 855 din 4 noiembrie 2005 a Curții de Apel

București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de revizuientul I.G. împotriva deciziei penale nr. 855 din 4 noiembrie

2005 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă pe recurent să plătească

statului suma de 120 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 40 lei, reprezentând

onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

19 ianuarie 2006.