ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5790/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 209 din 1

iulie 2003, Tribunalul Gorj a admis acțiunea formulată de reclamantul G.N.V. împotriva

pârâtelor SC L.R. SA Tg. Jiu și A.P.A.P.S. București, constatând că reclamantul

are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent, în sumă de 232.080.000 lei,

reprezentând contravaloarea unui teren în suprafață de 3.868 mp.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că terenul în litigiu a fost proprietatea părinților

reclamantului, fiind expropriat prin Decretul nr. 383 din 26 iunie 1963.

În prezent, terenul este deținut în

proprietate de către pârâta SC L.R. SA Tg. Jiu, conform certificatului de

atestare a dreptului de proprietate nr. 2465/1995.

În condițiile art. 27 alin. (1) din

Legea nr. 10/2001, reclamantul are dreptul la măsuri reparatorii prin

echivalent, deoarece restituirea în natură nu mai este posibilă, terenul fiind

ocupat în totalitate de construcții, utilaje și căi de acces, necesare

fabricării cimentului și varului.

Apelurile declarate de pârâte au

fost respinse prin decizia civilă nr. 417 din 5 decembrie 2003 a Curții de Apel

Craiova.

În ceea ce privește apelul A.P.A.P.S.,

curtea a constatat că principiul contradictorialității a fost respectat,

deoarece pârâta a fost citată în proces, iar expertul a convocat părțile.

Instanța de fond a procedat corect

prin faptul că nu a precizat modalitatea de acordare a măsurilor reparatorii

prin echivalent, deoarece ele sunt determinate prin Normele metodologice de

aplicare a legii, și se acordă, indiferent de modul de preluare al imobilului.

Neîntemeiat s-a considerat că este

și apelul pârâtei SC L.R. SA, deoarece, conform art. 31 și art. 36 din Legea

nr. 10/2001, instanța a stabilit doar valoarea de expertiză a terenului, urmând

ca modalitatea și cuantumul despăgubirilor să fie stabilit pe baza Normelor

metodologice.

Societatea pârâtă are calitate

procesuală pasivă, deoarece este deținătoarea terenului în litigiu, fiind

notificată în termen.

Împotriva acestei decizii, în termen

legal, au declarat recurs pârâtele.

Invocând dispozițiile art. 304 pct.

7 și 9 C. proc. civ., pârâta SC L.R. SA arată că nu are calitate procesuală

pasivă deoarece este unitate privatizată, A.P.A.P.S. pierzând calitatea de

acționar prin înstrăinarea acțiunilor sale.

În această situație, notificarea

trebuia adresată unității implicate în procesul de privatizare și nu unității

privatizate.

Pârâta A.P.A.P.S. a invocat

dispozițiile art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ. arătând că, neobservând faptul

că reclamantul nu a parcurs procedura administrativă prealabilă și constatând

că acțiunea este admisibilă, instanța de apel a pronunțat o hotărâre care

încalcă dispozițiile Legii nr. 10/2001.

Se mai arată că a fost încălcat

principiul disponibilității, deoarece expertul nu a convocat și această pârâtă,

iar expertiza nu le-a fost comunicată.

Instanțele, consideră pârâta, s-au

pronunțat asupra unor lucruri ce nu s-au cerut, deoarece au acordat măsuri

reparatorii prin echivalent, în condițiile în care reclamantul a solicitat

plata contravalorii terenului.

Sub un ultim aspect, se arată că

instanțele nu au clarificat dacă imobilul a trecut cu titlu în proprietatea

statului, în funcție de acest aspect urmând a se stabili natura măsurilor

reparatorii aplicabile.

Recursurile sunt fondate pentru

motivele ce se vor arăta în continuare.

Reclamantul a notificat pe ambele

pârâte, solicitând despăgubiri pentru o suprafață de 0,50 ha teren,

expropriată. În urma notificării, SC L.R. SA a transmis reclamantului adresa

nr. 108 din 8 ianuarie 2002, prin care îi comunică să se adreseze unității implicate

în privatizare. Până la introducerea cererii de chemare în judecată, A.P.A.P.S.

nu a transmis nici un răspuns persoanei ce a notificat-o.

Ca o consecință, acțiunea

reclamantului nu este prematură, așa cum susțin pârâtele, deoarece lipsa unei

dispoziții sau decizii, fie ea și de respingere, echivalează cu refuz de

acordare a măsurilor reparatorii, situație în care, persoana interesată se

poate adresa instanțelor de judecată cu o cerere întemeiată pe dispozițiile

Legii nr. 10/2001.

Potrivit art. 27 din Legea nr.

10/2001, persoana îndreptățită poate beneficia de măsuri reparatorii prin

echivalent pentru imobilele evidențiate în patrimoniul unei societăți

comerciale privatizate, atunci când au fost preluate cu titlu valabil.

Prin urmare, pentru a fi aplicabil,

art. 27 din Legea nr. 10/2001 impune 2 condiții:

- imobilul să fi fost preluat de

stat cu titlu valabil;

- imobilul să se afle în patrimoniul

unei societăți comerciale privatizate.

În cauză, este incontestabil că

suprafața de teren solicitată de reclamant se află evidențiată în patrimoniul SC

L.R. SA, societate comercială privatizată.

Cea de a doua condiție, însă, aceea

a titlului în baza căruia a trecut în proprietatea statului, nu a fost pe

deplin lămurită de instanțele de judecată.

Prin cererea de chemare în judecată,

reclamantul pretinde că terenul a fost expropriat prin Decretul nr. 383/1963,

fapt confirmat și de raportul de expertiză efectuat în cauză.

Decretul nr. 383/1963 viza exproprierea

unor terenuri în suprafață de 36, 2065 ha din comune ale fostului raion Tg.

Jiu, printre care și comuna Bîrsești, proprietatea celor prevăzuți în anexa nr.

2.

La dosar se mai află și Decretul nr.

649 din 19 august 1965 privind exproprierea a 6,8849 ha teren din Comuna Bîrsești,

proprietatea persoanelor prevăzute în tabelul anexă.

În condițiile în care anexa nr. 2 a

Decretului nr. 383/1963 nu se află la dosar, Înalta Curte constată că în

tabelul anexă la cel din urmă decret de expropriere apare și suprafața 3.868

mp, proprietatea lui G.N. În același timp, se constată că suprafața terenurilor

cuprinse în tabelul nominal anexă la Decretul 649/1965, depășește în total

suprafața expropriată.

În aceste condiții, instanțele ar fi

trebuit să lămurească momentul la care imobilul a trecut în proprietatea

statului și actul normativ în baza căruia preluarea a avut loc.

În funcție de toate aceste elemente,

urma a se analiza dacă statul a deținut sau nu un titlu valabil.

Valabilitatea titlului în baza

căruia s-a realizat preluarea prezintă importanță în mecanismul Legii nr.

10/2001, deoarece, în funcție de aceasta, se determină atât persoana juridică

ce urmează a fi notificată cât și natura măsurilor reparatorii cuvenite.

Față de cele ce preced, Înalta Curte

constată că instanța de apel în mod greșit a menținut soluția instanței de

fond, deși nu a lămurit deplin starea de fapt pentru a stabili care din cele

două persoane juridice notificate are obligația de a aplica prevederile Legii

nr. 10/2001 și în ce limite. Pe cale de consecință, potrivit art. 312 cu referire

la art. 314 C. proc. civ., se va admite recursul declarat de reclamant, se va

dispune casarea hotărârii pronunțate și cauza va fi trimisă spre rejudecare

Curții de Apel Craiova.

Cu ocazia rejudecării, se vor

administra toate probele necesare pentru a se determina momentul la care a avut

loc preluarea imobilului de către stat, inclusiv tabelul anexă la Decretul nr.

383/1963. Se va verifica dacă în anul 1963 nu a avut loc o preluare în fapt a

terenului în litigiu, consfințită abia prin Decretul nr. 649/1965.

Dacă se va ajunge la concluzia că

preluarea s-a realizat în temeiul acestui din urmă decret, urmează a se

determina legalitatea preluării, față de împrejurarea că terenurile expropriate

prin decret au o suprafață mai mică decât cea ce figurează în tabelele anexă.

După lămurirea acestor aspecte,

instanța de apel va stabili persoana juridică care, conform legii este obligată

la măsuri reparatorii, precum și natura acestora.

Cu ocazia rejudecării, se vor

verifica și susținerile pârâtei A.P.A.P.S. (în prezent A.V.A.S.) referitoare la

încălcarea principiului contradictorialității.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursurile declarate de pârâtele SC L.R. SA București

și A.P.A.P.S. împotriva deciziei civile nr. 417 din 5 decembrie 2003 a Curții

de Apel Craiova, pe care o casează.

Trimite cauza pentru rejudecarea apelurilor aceleiași

instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 1 iulie 2005.