ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7100/2005

Asupra conflictului negativ de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La 12 octombrie 2004, reclamanta N.R. a chemat în judecată pe pârâtul C.P., solicitând evacuarea acestuia din imobilul situat în Arad, proprietatea sa tabulară, precum și obligarea lui la 100 Euro/zi de întârziere daune cominatorii cu începere de la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii până la predarea efectivă a locuinței. În motivarea acțiunii reclamanta a susținut că: - spațiul în discuție, ocupat în anul 1980 de pârât, în calitate de chiriaș, a fost restituit în natură proprietarei I.M.; - la 24 decembrie 2002, proprietara i-a comunicat pârâtului voința sa de a nu mai prelungi contractul de închiriere, făcându-i conform art. 14 alin. (2) din O.G.

nr. 40/1999, o propunere de cumpărare pe care acesta a refuzat-o; - drept consecință, la 23 decembrie 2002, I.M. i-a vândut reclamantei apartamentul, pentru care pârâtul nu-i mai plătește chiria din luna aprilie 2004. Judecătoria Arad, prin sentința civilă nr. 5729 din 3 noiembrie 2004, a respins acțiunea, cu motivarea că vânzătoarea proprietară nu s-a conformat art. 22 alin. (2) din O.G. nr. 40/1999, notificându-l pe pârât printr-un avocat și nu prin executorul judecătoresc. Reclamanta a declarat apel, iar Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, prin decizia nr. 716 din 24 martie 2005, și-a declinat competența în favoarea Tribunalului Arad, reținând că, în raport de valoarea imobilului (sub un miliard de lei), potrivit art. I pct. 4 din Legea nr. 195/2004, în cauză există o singură cale de atac, respectiv recursul, care trebuie soluționată de instanța ierarhic imediat superioară.

Tribunalul Arad, secția civilă, prin decizia nr. 372 din 4 mai 2005, și-a declinat competența în favoarea Curții de Apel Timișoara, a constatat conflictul negativ de competență și a trimis dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, cu motivarea că obiectul principalului capăt de cerere (evacuarea pârâtului) nu poate fi evaluat în bani, astfel că sentința este supusă și apelului, conform art. 282 alin. (1) C. proc. civ. Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă, reține că, în raport de obiectul neevaluabil în bani al principalului capăt de cerere, hotărârea judecătoriei este supusă apelului dar, urmare modificărilor aduse Codului de procedură civilă prin Legea nr. 219/2005, competența soluționării acestei căi de atac revine în prezent tribunalului.

Așa fiind, conform art. II alin. (2) din Legea nr. 219/2005, se va stabili competența soluționării apelului declarat de reclamantă în favoarea Tribunalului Arad.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Stabilește competența de soluționare a apelului declarat de reclamanta N.R. împotriva sentinței civile nr. 5729 din 3 noiembrie 2004 a Judecătoriei Arad în favoarea Tribunalului Arad. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 septembrie 2005.