ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 447/2006

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 72 din 6

septembrie 2005, Curtea de Apel Craiova a respins plângerea formulată de

petentul P.C., împotriva rezoluției din 23 februarie 2005 a Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Craiova, luată în dosarul nr. 31/P/2005.

Pentru a pronunța hotărârea,

instanța a reținut că prin rezoluția amintită, s-a dispus neînceperea urmăririi

penale față de A.P., judecător în cadrul Judecătoriei Vânju – Mare, județul

Mehedinți, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu contra

intereselor publice, neglijență în serviciu, denunțare calomnioasă și

împiedicarea participării în proces, prevăzute de art. 247, art. 249, art. 259

și art. 261

1

C. pen., faptele neexistând.

Plângerea petentului a fost motivată

pe considerentul că magistratul, având de judecat cauza civilă ce a format

obiectul dosarului nr. 166/2005 al Judecătoriei Vânju – Mare, nu a permis ca P.C.

să pledeze ca avocat ales al reclamantei A.V.D., deși el depusese împuternicire

avocațială.

Totodată, la termenul acordat în

dosarul menționat, respectiv 27 ianuarie 2005, judecătorul a apreciat că

împuternicirea avocațială nr. 112051 din 7 noiembrie 2004, nu corespundea

cerințelor de legalitate, aspect reținut și consemnat ca atare în încheierea de

ședință și, în baza dispozițiilor art. 242 C. proc. civ., a dispus suspendarea

judecății.

Magistratul, examinând

împuternicirea, a constatat că în aceasta nu se menționase cine l-a angajat pe

P.C., verificările efectuate relevând că nu era înscris în Baroul de avocați

Mehedinți, component al U.N.B. din România.

Plângerea formulată la procurorul

ierarhic a fost respinsă prin rezoluția din 28 februarie 2005 a procurorului

general adj. al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova.

În termenul legal, petentul s-a

adresat cu plângere instanței competente, motivată pe dispozițiile art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen.

Curtea de Apel Craiova, în adoptarea

soluției, a reținut că actele premergătoare efectuate de procuror, nu au

evidențiat indicii de săvârșire, de către judecător, a faptelor reclamate.

Împotriva hotărârii, petentul a

declarat recurs, motivul invocat fiind nelegalitatea.

Recursul nu este fondat.

Împuternicirea avocațială utilizată

de P.C. în cauza dosarului nr. 166/2005 al Judecătoriei Vânju – Mare, nu este

dintre cele aprobate și înscrise ca atare în anexa Statutului avocaților,

publicat în M. Of., partea I, din 13 ianuarie 2005.

Art. 9 din Legea nr. 51/1995 privind

exercitarea profesiei de avocat, modificată prin Legea nr. 255/2004, prevede că

profesia de avocat se exercită numai de avocații înscriși în tabloul baroului

din care fac parte, barou component al B.N. din România. Același text de lege

mai prevede că „funcționarea de barouri în afara U.N.B. din România sunt

interzise”.

Împuternicirea avocațială prezentată

de petent, pe lângă neconcordanța cu formularul aprobat așa cum s-a menționat,

înseria că s-a emis pentru „Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr. 6388/2004”.

În raport de considerentele expuse,

recursul declarat de petent nefiind fondat, urmează a fi respins.

În baza dispozițiilor art. 192 C.

proc. pen., petentul recurent va fi obligat să plătească cheltuieli judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de petiționarul P.C. împotriva sentinței penale nr. 72 din 6 septembrie 2005 a

Curții de Apel Craiova.

Obligă pe recurent la plata sumei de

80 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

24 ianuarie 2006.