ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 447/2006

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 72 din 6 septembrie 2005, Curtea de Apel Craiova a respins plângerea formulată de petentul P.C., împotriva rezoluției din 23 februarie 2005 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, luată în dosarul nr. 31/P/2005. Pentru a pronunța hotărârea, instanța a reținut că prin rezoluția amintită, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de A.P., judecător în cadrul Judecătoriei Vânju – Mare, județul Mehedinți, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor publice, neglijență în serviciu, denunțare calomnioasă și împiedicarea participării în proces, prevăzute de art. 247, art. 249, art. 259 și art. 261 1 C. pen., faptele neexistând.

Plângerea petentului a fost motivată pe considerentul că magistratul, având de judecat cauza civilă ce a format obiectul dosarului nr. 166/2005 al Judecătoriei Vânju – Mare, nu a permis ca P.C. să pledeze ca avocat ales al reclamantei A.V.D., deși el depusese împuternicire avocațială. Totodată, la termenul acordat în dosarul menționat, respectiv 27 ianuarie 2005, judecătorul a apreciat că împuternicirea avocațială nr. 112051 din 7 noiembrie 2004, nu corespundea cerințelor de legalitate, aspect reținut și consemnat ca atare în încheierea de ședință și, în baza dispozițiilor art. 242 C. proc. civ., a dispus suspendarea judecății. Magistratul, examinând împuternicirea, a constatat că în aceasta nu se menționase cine l-a angajat pe P.C., verificările efectuate relevând că nu era înscris în Baroul de avocați Mehedinți, component al U.N.B.

din România. Plângerea formulată la procurorul ierarhic a fost respinsă prin rezoluția din 28 februarie 2005 a procurorului general adj. al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova. În termenul legal, petentul s-a adresat cu plângere instanței competente, motivată pe dispozițiile art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen. Curtea de Apel Craiova, în adoptarea soluției, a reținut că actele premergătoare efectuate de procuror, nu au evidențiat indicii de săvârșire, de către judecător, a faptelor reclamate. Împotriva hotărârii, petentul a declarat recurs, motivul invocat fiind nelegalitatea. Recursul nu este fondat. Împuternicirea avocațială utilizată de P.C.

în cauza dosarului nr. 166/2005 al Judecătoriei Vânju – Mare, nu este dintre cele aprobate și înscrise ca atare în anexa Statutului avocaților, publicat în M. Of., partea I, din 13 ianuarie 2005. Art. 9 din Legea nr. 51/1995 privind exercitarea profesiei de avocat, modificată prin Legea nr. 255/2004, prevede că profesia de avocat se exercită numai de avocații înscriși în tabloul baroului din care fac parte, barou component al B.N. din România. Același text de lege mai prevede că „funcționarea de barouri în afara U.N.B. din România sunt interzise”. Împuternicirea avocațială prezentată de petent, pe lângă neconcordanța cu formularul aprobat așa cum s-a menționat, înseria că s-a emis pentru „Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr. 6388/2004”.

În raport de considerentele expuse, recursul declarat de petent nefiind fondat, urmează a fi respins. În baza dispozițiilor art. 192 C. proc. pen., petentul recurent va fi obligat să plătească cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul P.C. împotriva sentinței penale nr. 72 din 6 septembrie 2005 a Curții de Apel Craiova. Obligă pe recurent la plata sumei de 80 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 24 ianuarie 2006.