ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5370/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la 21

septembrie 2004, reclamanta T.M. a solicitat, în contradictoriu cu Casa

Județeană de Pensii Hunedoara, anularea hotărârii nr. 1454 din 17 august 2004,

emisă de pârâtă și recunoașterea calității de beneficiară a Legii nr. 189/2000.

Curtea de Apel Hunedoara, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 206 din 29

octombrie 2004, a respins acțiunea.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că din probele administrate în cauză nu rezultă motivația etnică

a refugiului și nici perioada în care reclamanta a locuit în localitatea Geaca,

unde se refugiase.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, reclamanta, reiterând motivele din acțiune.

Recursul este nefondat și urmează a

fi respins

Dispozițiile Legii nr. 189/2000 se

aplică persoanelor, cetățeni români, care, în perioada 6 septembrie 1940 - 6

martie 1945, au avut de suferit persecuții din motive etnice, din partea

regimurilor instaurate în România, fiind obligate să se refugieze în altă

localitatea, decât cea de domiciliu.

Din probele administrate în cauză,

respectiv adeverința eliberată de Consiliul Local al comunei Geaca și

declarațiile martorilor L.I. și B.T. nu rezultă nici perioada și nici motivul

refugiului familiei reclamantei.

Față de considerentele expuse și

constatând că, potrivit art. 304 și 304

1

C. proc. civ., nu există

motive de casare sau modificare a hotărârii pronunțate de instanța de fond,

Curtea va respinge, ca nefondat, prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de T.M.

împotriva sentinței civile nr. 206 din 29 octombrie 2004 a Curții de Apel Alba

Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 9 noiembrie 2005.