ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1788/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul L.E. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Hunedoara, solicitând instanței, ca prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună anularea hotărârii nr. 5 din 7 decembrie 2001 și pe cale de consecință, obligarea pârâtei de a emite o nouă hotărâre prin care să-i acorde drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că s-a născut în localitatea de refugiu a părinților săi care au figurat potrivit certificatelor depuse, în evidența refugiaților din teritoriile cedate în perioada 1940 - 1941. Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 32 din 11 februarie 2004, a admis acțiunea reclamantului, dispunând anularea hotărârii nr. 5/2001.

Totodată, a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre prin care să-i stabilească reclamantului, calitatea de beneficiar al prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare și pe cale de consecință, să-i acorde drepturile cuvenite în temeiul acelorași prevederi legale, pentru perioada 16 mai 1942 - 6 februarie 1945. Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că reclamantul a probat cu actele existente la dosar, că s-a născut la 16 mai 1942, în localitatea Gârda, județul Alba, localitate de refugiu a părinților săi, suferind împreună cu aceștia, efectele strămutării din localitatea Poșcolt, județul Sălaj. Împotriva acestei sentințe, considerată nelegală și netemeinică, a declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Hunedoara, susținând în esență că reclamantul nu s-a aflat în nici o situație din cele prevăzute de art. 1 din O.G.

nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, deoarece s-a născut după o perioadă de doi ani de la data refugiului părinților săi și nu a făcut nici o dovadă că după data nașterii sale ar fi fost persecutat pe motive etnice, în sensul O.G. nr. 105/1999. Recursul este nefondat. Potrivit prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una dintre cele 6 situații enumerate. Instanța de fond a reținut în mod întemeiat faptul că și reclamantul, născut în localitatea unde au fost obligați să se refugieze, din motive etnice, părinții săi, a dobândit statutul de refugiat al acestora.

Având în vedere că finalitatea Legii nr. 189/2000 este tocmai acordarea de reparații, persoanelor care au suferit persecuții din motive etnice, nu se poate susține că ar fi exceptate de la beneficiul acestui act normativ, persoanele născute în refugiu, care au suportat alături de părinți, consecințele strămutării, fiind private de folosința locuinței și a bunurilor din localitatea de domiciliu. În raport cu cele expuse, Curtea va respinge recursul declarat în cauză, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Hunedoara împotriva sentinței civile nr. 32 din 11 februarie 2004 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 martie 2005.