ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1788/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Reclamantul L.E. a chemat în

judecată Casa Județeană de Pensii Hunedoara, solicitând instanței, ca prin

hotărârea pe care o va pronunța, să dispună anularea hotărârii nr. 5 din 7

decembrie 2001 și pe cale de consecință, obligarea pârâtei de a emite o nouă

hotărâre prin care să-i acorde drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999,

aprobată prin Legea nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că s-a născut în localitatea de refugiu a părinților săi

care au figurat potrivit certificatelor depuse, în evidența refugiaților din

teritoriile cedate în perioada 1940 - 1941.

Curtea de Apel Alba Iulia, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 32 din 11

februarie 2004, a admis acțiunea reclamantului, dispunând anularea hotărârii nr.

5/2001. Totodată, a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre prin care să-i

stabilească reclamantului, calitatea de beneficiar al prevederilor O.G. nr. 105/1999,

aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare și

pe cale de consecință, să-i acorde drepturile cuvenite în temeiul acelorași

prevederi legale, pentru perioada 16 mai 1942 - 6 februarie 1945.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța a reținut că reclamantul a probat cu actele existente la

dosar, că s-a născut la 16 mai 1942, în localitatea Gârda, județul Alba,

localitate de refugiu a părinților săi, suferind împreună cu aceștia, efectele

strămutării din localitatea Poșcolt, județul Sălaj.

Împotriva acestei sentințe,

considerată nelegală și netemeinică, a declarat recurs, Casa Județeană de

Pensii Hunedoara, susținând în esență că reclamantul nu s-a aflat în nici o

situație din cele prevăzute de art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin

Legea nr. 189/2000, deoarece s-a născut după o perioadă de doi ani de la data

refugiului părinților săi și nu a făcut nici o dovadă că după data nașterii

sale ar fi fost persecutat pe motive etnice, în sensul O.G. nr. 105/1999.

Recursul este nefondat.

Potrivit prevederilor art. 1

din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de

prevederile prezentei ordonanțe, persoana, cetățean român, care, în perioada

regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie

1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una dintre cele 6 situații

enumerate.

Instanța de fond a reținut

în mod întemeiat faptul că și reclamantul, născut în localitatea unde au fost

obligați să se refugieze, din motive etnice, părinții săi, a dobândit statutul

de refugiat al acestora.

Având în vedere că

finalitatea Legii nr. 189/2000 este tocmai acordarea de reparații, persoanelor

care au suferit persecuții din motive etnice, nu se poate susține că ar fi

exceptate de la beneficiul acestui act normativ, persoanele născute în refugiu,

care au suportat alături de părinți, consecințele strămutării, fiind private de

folosința locuinței și a bunurilor din localitatea de domiciliu.

În raport cu cele expuse,

Curtea va respinge recursul declarat în cauză, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Casa Județeană de Pensii Hunedoara împotriva sentinței civile nr. 32 din 11 februarie

2004 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 18 martie 2005.