ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 23.01.2006

ÎCCJ, Decizia nr. 37/2006

HOTĂRÂRE
23.01.2006
CAMERĂ
other
Citează această cauză
ÎCCJ, Decizia nr. 37/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La data de 5 aprilie 2005,

reclamantul Partidul Solidarității Democratice pentru Șanse Egale și o

Societate mai Bună a chemat în judecată Guvernul României, Ministerul

Justiției, Ministerul Public, Ministerul Afacerilor Externe și pe O.E., pentru

ca, prin hotărârea ce se va pronunța în cauză, instanța de judecată să oblige

pârâții la plata sumei de 22 miliarde lei cu titlu de daune materiale, precum

și la plata daunelor morale.

Reclamantul și-a întemeiat acțiunea

pe dispozițiile Legii nr. 29/1990, respectiv Legii nr. 554/2004.

Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 4182 din 1 iulie

2005, a declinat în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a de

contencios administrativ și fiscal, competența soluționării în fond a acțiunii

în daune promovată de Partidul Solidarității Democratice pentru Șanse Egale și

o Societate mai Bună.

Împotriva acestei hotărâri,

reclamantul a declarat recurs, fără a invoca nici unul din cazurile de

nelegalitate determinate prin art. 304 C. proc. civ. și fără a formula critici

susceptibile a fi încadrate în vreunul dintre acestea.

Recursul a fost respins prin decizia

nr. 297 din 7 noiembrie 2005, pronunțată în dosarul nr. 212/2005, al Înaltei

Curți de Casație și Justiție, completul de 9 judecători, reținându-se că acesta

privește o hotărâre irevocabilă.

Împotriva acestei din urmă hotărâri,

Partidul Solidarității Democratice pentru Șanse Egale și o Societate mai Bună a

declarat un nou recurs.

Recursul este inadmisibil, pentru

considerentele ce se vor arăta în continuare:

Completul de 9 judecători a fost

sesizat cu un nou recurs declarat împotriva unei decizii pronunțate de același

complet.

Or, potrivit art. 299 C. proc. civ.,

sunt susceptibile a fi atacate cu recurs, hotărârile pronunțate în apel și

hotărârile date în primă instanță, fără drept de apel.

Așadar, căii de atac a recursului îi

sunt supuse hotărârile definitive, stabilite, ca atare, prin art. 377 C. proc.

civ.

Pe de altă parte, din dispozițiile

art. 377 alin. (2) C. proc. civ., cu referire la hotărârile irevocabile,

raportat la art. 299 din același cod, rezultă că sistemul român de jurisdicție

a statuat principiul unicității recursului, dreptul la această cale de atac

stingându-se prin exercitare.

Drept urmare, posibilitatea legală a

declarării mai multor recursuri este exclusă.

Or, recurentul a declarat un nou

recurs împotriva unei decizii prin care un alt recurs declarat de aceeași parte

a fost respins, ca inadmisibil.

În concluzie, cum recursul nu

privește o hotărâre dintre cele prevăzute de art. 299 C. proc. civ., rezultă că

decizia criticată nu este susceptibilă de reformare, potrivit dreptului comun,

pe această cale.

Este de reținut că modul de

determinare a căilor de atac prin legea procesual-civilă, corespunzător

principiului statuat prin art. 129 din Constituția României, același pentru

persoane aflate în situații identice, asigură un control judiciar efectiv al

hotărârilor judecătorești și satisface exigențele art. 21 din legea

fundamentală, respectiv a celor privind liberul acces la justiție și a

dreptului la un proces echitabil, reglementate prin Convenția pentru apărarea

drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

De altfel, hotărârea atacată nu face

parte nici din categoria hotărârilor supuse reformării la acest complet, în

condițiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, republicată, potrivit

căruia „Completul de 9 judecători soluționează recursurile și cererile în

cauzele judecate în primă instanță de secția penală a Înaltei Curți de Casație

și Justiție”.

Drept urmare, recursul urmează a fi privit ca fiind

inadmisibil și potrivit legii speciale, excepția pusă în discuție

constatându-se a fi întemeiată.

În consecință, pentru considerentele ce preced și ca

urmare a admiterii excepției, Curtea va respinge recursul, ca inadmisibil.

Respinge, ca inadmisibil, recursul

declarat de Partidul Solidarității Democratice pentru Șanse Egale și o

Societate mai Bună împotriva deciziei nr. 297 din 7 noiembrie 2005, pronunțată

de Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 9 judecători, în dosarul

nr. 212/2005.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 23 ianuarie 2006.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2005-11-07
0,96
ÎCCJ, Decizia nr. 297/2005
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 5 aprilie 2005, reclamantul Partidul Solidarității Democratice pentru Șanse Egale și o Societate mai Bună a chemat în judecată Guvernul României, Mini
ÎCCJ 2005-11-07
0,95
ÎCCJ, Decizia nr. 300/2005
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 19 aprilie 2005, reclamantul Partidul Solidarității Democratice pentru Șanse Egale și o Societate mai Bună a chemat în judecată Guvernul României, Min
ÎCCJ 2006-02-13
0,95
ÎCCJ, Decizia nr. 81/2006
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 18 aprilie 2005, reclamantul Partidul Solidarității Democratice pentru Șanse Egale și o Societate mai Bună a chemat în judecată Ministerul Public, Tri
ÎCCJ 2006-02-13
0,94
ÎCCJ, Decizia nr. 82/2006
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 19 aprilie 2005, reclamantul Partidul Solidarității Democratice pentru Șanse Egale și o Societate mai Bună a chemat în judecată Guvernul României, Min
ÎCCJ 2006-02-13
0,93
ÎCCJ, Decizia nr. 74/2006
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia nr. 5879 din 26 octombrie 2004, pronunțată în dosarul nr. 12894/2004, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectu
Sursă