ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 542/2006

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea formulată la 4 aprilie

2005, reclamanta S.C.D.A. Brăila în contradictoriu cu pârâta A.V.A.S. București

solicită instanței să dispună pe cale de ordonanță președințială deblocare a

conturilor sale, măsura blocării fiind dispusă abuziv de pârâtă prin ordonanța

din 18 februarie 2005 emis de vicepreședintele acesteia.

La data de 25 aprilie 2005 pârâta

formulează cerere de chemare în garanție a C.A.S. Brăila, cedenta către pârâta

cesionară a creanței deținute asupra reclamantei în cuantum de 951.371.454 lei.

Prin sentința comercială nr. 91 din

14 iulie 2005, Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, respinge

excepțiile de inadmisibilitate a cererii și de tardivitate a acestei cereri

ridicate de pârâta creditoare A.V.A.S. ca neîntemeiate reținând că acțiunea nu

se referă la o contestație la executare ci numai la deblocarea conturilor.

Instanța de fond respinge de asemenea cererea de chemare în garanție formulată

împotriva C.A.S. Brăila ca inadmisibilă, reținând că aceasta nu are nici o

legătură cu soluționarea acțiunii. Respinge de asemenea cererea de ordonanță

președințială reținând că, deși nu se prejudecă fondul, s-ar putea prejudicia

executarea ulterioară a hotărârii de soluționare a fondului dacă s-ar debloca

fondurile precum și că nu sunt întrunite dispozițiile art. 584 C. proc. civ.

Împotriva sentinței menționate,

reclamanta declară recurs solicitând Curții, cu invocarea motivelor prevăzute

de art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ. și a art. 304

1

, admiterea

acestuia, casarea sentinței recurate și dispunerea deblocării conturilor, măsura

blocării lor fiind abuzivă.

În susținerea recursului său

recurenta susține în esență că hotărârea atacată a fost dată cu ignorarea

reglementărilor speciale emise după cesionarea creanței de către C.A.S. Brăila

către A.V.A.S., respectiv a dispozițiilor Legii nr. 147/2004, ale O.G. nr. 94/2004,

ale O.U.G. nr. 29/2005 potrivit cărora beneficiază de scutirea de plată a

obligațiilor bugetare restante și a dobânzilor și penalităților de orice fel, aferente

obligațiilor bugetare restante, calculate și datorate până la data intrării în

vigoare a Legii nr. 147/2004, inclusiv a sumelor preluate pentru încasare de

către A.V.A.S., reprezentând contribuția datorată F.N.U.A.S.S.

Mai arată recurenta că scutirile de

plată urmează a fi acordate de organele teritoriale ale M.F.P. până cel târziu

la data de 30 iunie 2006, termen în raport de care se poate aprecia caracterul

vremelnic al măsurii ce ar urma a se dispune prin ordonanța președințială

solicitată.

Prin întâmpinarea depusă la dosar

intimata A.V.A.S. solicită respingerea recursului arătând că potrivit

dispozițiilor O.U.G. nr. 51/1998 – art. 82 alin. (2), executarea silită

începută de A.V.A.S. continuă și pe parcursul soluționării contestațiilor

formulate de debitorii creanțelor preluate la datoria publică internă a

statului, acesta având dreptul întoarcerii executării numai în baza unei

hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, precum și că recurenta nu a

prezentat aprobarea acordării de scutiri de plată obținută potrivit art. 22

2

din Legea nr. 290/2002, modificată prin Legea nr. 147/2004.

Din examinarea actelor și lucrărilor

dosarului se constată că recursul nu este fondat, nici una dintre criticile

formulate de recurentă neputând fi primită. În mod întemeiat instanța de fond a

respins cererea de ordonanță președințială de deblocare a conturilor recurentei

reținând că nu sunt întrunite condițiile art. 581 alin. (1) C. proc. civ.

Într-adevăr, recurenta reclamantă nu

a putut proba caracterul vremelnic al măsurii solicitate întrucât aceasta nu a

promovat anterior o contestație la executare până la soluționarea căreia să se

justifice adoptarea vreunei dispoziții vremelnice.

Recurenta nu a dovedit nici

caracterul urgent al măsurii solicitate și nici necesitatea acesteia pentru

păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârzierea sa pentru prevenirea

unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara.

Blocarea conturilor recurentei de

către intimata A.V.A.S. este o măsură cu caracter asigurător a cărei ridicare

ar fi posibilă în condițiile prevăzute de dispozițiile art. 454 alin. (4) C.

proc. civ., a căror împlinire nu a fost probată de recurentă.

Astfel fiind Curtea urmează a

respinge ca nefondat recursul declarat de recurentă, menținând sentința

recurată ca fiind temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamanta S.C.D.A. Brăila, împotriva sentinței nr. 91 din 14 iulie 2005 a

Curții de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 9 februarie 2006.