ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4107/2005

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 60

din 5 aprilie 2005 a Tribunalului Teleorman, inculpatul B.I. a fost condamnat, pentru

săvârșirea infracțiunii de asociere, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută

de art. 323 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 – art. 42 C. pen., art.

74 – art. 76 lit. c) C. pen., la pedeapsa de un an și 6 luni închisoare și

pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (3)

și (4) C. pen., cu aplicarea art. 41 – art. 42 C. pen., art. 74 – art. 76 lit.

c) C. pen., la pedeapsa de un an și 6 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și

art. 34 lit. b) C. pen., pedepsele aplicate au fost contopite, urmând ca

inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 1 an și 6 luni închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71

– art. 64 C. pen.

În baza art. 350 C. proc.

pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen.,

s-a dedus prevenția de la 6 mai 2004, la zi.

În temeiul dispozițiilor art.

14 și art. 346 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata prejudiciilor

cauzate părților civile SC S. SA Sighișoara în sumă de 87.745.202 lei și SC E.

SRL Luduș în sumă de 235.544.550 lei.

În baza art. 191 alin. (1) C.

proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către

stat în sumă de 30.000.000 lei, onorariul apărătorului din oficiu fiind

suportat din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele:

În perioada 2002 – 2003,

inculpatul U.C.M., împreună cu alți făptuitori, au organizat un sistem de preluare

a părților sociale cedate de asociații diferitelor societăți comerciale,

obținând, astfel, deschiderea unui cont bancar și dobândirea unui carnet cu

file C.E.C.

Folosind filele C.E.C. fără

acoperire bancară, inculpații cumpărau mărfuri a căror plată nu o mai efectuau.

Pentru ridicarea mărfurilor

de la furnizori, era folosit, în principal, inculpatul B.I.

Acesta a fost delegat cu

ridicarea mărfii și numele SC T. SRL Alexandria de la SC S. SA Sighișoara și de

la SC E. SRL Luduș.

Documentele de livrare a

mărfii au fost întocmite pe numele său, inculpatul lăsând la sediul fiecărei

firme câte două file C.E.C., purtând ștampila SC T. SRL Alexandria și semnătura

administratorului acestuia, inculpatul B.I.

Întreaga cantitate de marfă

a fost valorificată de inculpați, părțile vătămate fiind prejudiciate cu sumele

de 87.945.202 lei și, respectiv 235.544.550 lei.

Situația de fapt și

vinovăția inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator

administrat în cauză: plângerile părților vătămate, copiile filelor C.E.C.,

adrese privind prejudiciile provenind de la părțile civile, declarațiile

martorilor, declarațiile coinculpaților, declarațiile inculpatului care a

recunoscut săvârșirea infracțiunilor în sarcina sa.

Curtea de Apel București, secția

a II–a penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia penală nr. 428/

A din 27 mai 2005, a luat act de retragerea apelului declarat de inculpatul B.I.

împotriva sentinței penale nr. 60 din 5 aprilie 2005 a Tribunalului Teleorman.

Apelantul a fost obligat la

plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 900.000 lei, din care

200.000 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu, avansat din fondul

Ministerului Justiției.

Apelul declarat de partea

civilă SC C. SA Dâmbovița a fost respins ca inadmisibil.

Apelanta parte civilă a fost

obligată la 1.000.000 lei cheltuieli judiciare statului.

Instanța de control judiciar

a constatat că în prezenta cauză, în care inculpatul B.I. a fost condamnat și

obligat la plata despăgubirilor civile SC C. SA Dâmbovița nu are calitatea

procesuală de parte și prin urmare, nu poate declara apel.

Împotriva acestei decizii

penale a declarat recurs partea civilă SC C. SA Dâmbovița, solicitând admiterea

acestuia și obligarea inculpatului la plata sumei de 353.887.679 lei, conform

adresei de constituire de parte civilă nr. 1393 din 7 martie 2005.

Temeiul juridic al

recursului îl constituie dispozițiile art. 385

9

pct. 17

1

C.

proc. pen.

Examinând recursul, Înalta

Curte de Casație și Justiție constată că acesta nu este fondat.

Instanța de apel a respins

în mod just apelul declarat de partea civilă, ca inadmisibil.

Potrivit dispozițiilor art. 362

C. proc. pen., persoanele care pot face apel sunt procurorul, inculpatul, partea

vătămată, partea civilă și partea responsabilă civilmente, martorul, expertul,

interpretul și apărătorul, orice persoană ale cărei interese legitime au fost

vătămate printr-o măsură sau printr-un act al instanței.

În prezenta cauză, SC C. SA

Dâmbovița nu are statutul nici uneia din părțile și persoanele enumerate de

textul de lege arătat.

Din motive de asigurare a

unei mai bune judecăți a dosarului prin care au fost trimiși în judecată toți

inculpații, pentru săvârșirea tuturor infracțiunilor reținute în sarcina lor,

inclusiv cea prin care a fost înșelată SC C. SA Dâmbovița, cauza a fost

disjunsă, din dosarul penal nr. 2452/2004 al Tribunalului Teleorman formându-se

dosarul penal nr. 86/2005 numai cu privire la inculpatul B.I.

Prin rechizitoriul nr. 674/P/2003

din 6 august 2004 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Teleorman, instanța de

judecată a fost investită cu judecarea infracțiunilor de înșelăciune prevăzute

de art. 215 alin. (3) și (4) C. pen., cu aplicarea art. 41 – art. 42 C. pen.,

săvârșite de inculpatul B.I. exclusiv în paguba părților civile SC S. SA

Sighișoara și SC E. Luduș, acesta fiind și obiectul dosarului penal nr. 86/2005

al Tribunalului Teleorman.

Așa fiind, întrucât în

această cauză penală, SC C. SA Dâmbovița nu are nici un fel de calitate

procesuală, faptele care fac obiectul judecății referindu-se la alte părți

vătămate și părți civile, în mod temeinic și legal s-a constatat că ea nu poate

face apel, această cale de atac nefiind acordată de lege decât celor care au

calitatea prevăzută de art. 362 C. proc. pen., SC C. SA Dâmbovița are calitatea

de parte civilă în dosarul penal nr. 2452/2004 al Tribunalului Teleorman care

nu face însă, obiectul prezentei cauze.

Pentru aceste considerente,

și constatând din oficiu că nu există alte motive de casare, Curtea urmează să

respingă, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă SC C. SA Aninoasa - Dâmbovița.

Recurenta va fi obligată la

plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu

pentru asigurarea asistenței juridice a inculpatului, fiind avansat din fondul

Ministerului Justiției.

Văzând dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) și art. 189 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de partea civilă SC C. SA Aninoasa – Dâmbovița împotriva

deciziei penale nr. 428/ A din 27 mai 2005 a Curții de Apel București, secția a

II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, privind pe inculpatul B.I.

Obligă recurenta parte

civilă la plata sumei de 120 lei (1.200.000 lei) cheltuieli judiciare către

stat.

Onorariul în sumă de 40 lei

(400.000 lei) pentru apărarea din oficiu a inculpatului, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 5 iulie 2005.