ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4811/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la nr. 118 din 3 februarie 2003 la Judecătoria Târnăveni M.A. a solicitat instanței ca prin sentința ce o va pronunța să o oblige pe pârâta D.A. să-i lase în deplină proprietate și posesie terenul cu fântână identificat prin schița de plan, situat în comuna Adămuș, învecinat la nord cu râul Târnava Mică și str. Podului, la est cu str. Podului, la vest cu râul Târnava Mică, iar la sud cu D.A. În motivarea acțiunii reclamanta a precizat că pârâta a ocupat o suprafață de teren mai mare decât aceea vândută, pentru a îngloba și fântâna, deși convenția a fost în sensul ca fântâna să rămână în proprietatea vânzătoarei.

Prin sentința civilă nr. 665 din 30 octombrie 2003, Judecătoria Târnăveni a respins ca nefondată acțiunea reclamantei M.A. reținând în esență că reclamanta nu și-a dovedit dreptul de proprietate asupra terenului revendicat. Curtea de Apel Târgu-Mureș prin decizia nr. 176 din 18 martie 2004, a respins ca nefondat apelul reclamantei M.A. În considerentele deciziei instanța de apel a reținut că din suprafața de 762 mp teren înscrisă în C.F. Adămuș aparținând reclamantei, aceasta a înstrăinat pârâtei D.A., prin actul autentic nr. 138 din 12 februarie 2001 o parcelă de 536 mp, parcela de 226 mp rămânând reclamantei și fiind intabulată pe numele acesteia. Raportul de expertiză întocmit în cauză, concluzionează că limitele suprafețelor de teren folosite de părți corespund acelora stabilite prin actul de dezmembrare ce a stat la baza actului autentic de vânzare-cumpărare 138/2002 al Biroului Notarului Public R.V.

din Târnăveni, marcate prin punctele BBCD4PNFMA astfel că reclamanta nu poate susține că i s-ar fi încălcat dreptul de proprietate. În recursul declarat de M.A. și motivat în drept pe dispozițiunile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., aceasta susține în esență la decizia instanței de apel este nelegală deoarece s-a avut în vedere în exclusivitate actul de dezmembrare a terenului de 762 mp, înlăturând concluziile raportului de expertiză prin care se evidențiază că pârâta deține cu 103,05 mp mai mult teren decât a cumpărat și pe care este amplasată fântâna care nu a format obiectul vânzării. Recursul este nefondat. Așa cum s-a reținut de instanța de fond pe baza actelor din dosar, reclamanta a solicitat în anul 2001 dezmembrarea terenului în suprafață de 762 mp înscris în C.F.

cu nr.top.2/2/2 dobândit prin moștenire în 1998, în două parcele; una cu număr topografic 2/2/1 compusă din casa de locuit, curte și grădină în suprafață totală de 226 mp, iar cea de a doua cu nr.top.2/2/2 compusă din teren intravilan în suprafață de 536 mp. Dezmembrarea imobilului s-a făcut prin actul de dezmembrare autentificat la nr.1028/2001 la Biroul Notarului Public R.E. pe baza schiței de dezmembrare O.A și I.V. Ulterior reclamanta M.A. a vândut parcela cu nr.top.2/2/2 în suprafață de 536 mp pârâtei D.A. prin actul autentic de vânzare-cumpărare 138/2002 al Biroului Notarului Public R.E. Târnăveni. Deci ceea ce interesează în soluționarea acțiunii în revendicare este dacă pârâta D.A.

deține o altă parcelă decât aceea evidențiată în schița cadastrală cu numărul topografic de dezmembrare 2/2/2, la care se referă contractul de vânzare-cumpărare autentificat la nr. 138/2002 și nu suprafața parcelei, care cu aceeași toleranță poate varia în jurul aceleia de 536 mp, deoarece sistemul adoptat de părți în identificarea bunului vândut a fost acela al parcelei. Această intenție se degajă și din împrejurarea potrivit căreia, reclamanta a procedat la dezmembrarea terenului de 762 mp în două parcele, din care una de 536 mp, pe care a și vândut-o pârâtei la începutul anului 2002, adică exact parcela cu nr.top.2/2/2. Raportul de expertiză topo efectuat în cauză atestă că părțile dețin fiecare parcelele evidențiate în schița cadastrală de dezmembrare.

Împrejurarea că pârâta deține cu 103 mp mai mult decât suprafața de 536 mp evidențiată în act este irelevantă, atâta timp cât identificarea bunului vândut s-a făcut pe sistemul parcelei și nu al suprafeței. Aceasta a constituit și rațiunea celor reținute de instanță, cum că reclamanta deținând în fapt parcela asupra căreia este proprietara tabulară nu poate pretinde că pârâta i-ar fi încălcat dreptul de proprietate motivat de faptul că parcela identificată prin nr.top.2/2/2 are o suprafață mai mare decât aceea menționată în act. A da curs aserțiunii reclamantei în sensul de a i se promova acțiunea în revendicarea suprafeței de 103 mp trasată cu galben în raportul de expertiză și care este integrată parcelei cu nr. topografic 2/2/2 echivalează cu modificarea contractului de vânzare-cumpărare 138/2002 și cu depășirea de către instanță a cadrului procesual cu care a fost sesizată.

În consecință, reținându-se că decizia pronunțată este legală și temeinică, și că reproșurile făcute instanței de apel sunt nefondate, în temeiul art. 312 C. proc. civ. recursul declarat de M.A. va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta M.A. împotriva deciziei nr. 176 A din 18 martie 2004 a Curții de Apel Târgu-Mureș. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 iunie 2005.