ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4811/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată

înregistrată la nr. 118 din 3 februarie 2003 la Judecătoria Târnăveni M.A. a

solicitat instanței ca prin sentința ce o va pronunța să o oblige pe pârâta D.A.

să-i lase în deplină proprietate și posesie terenul cu fântână identificat prin

schița de plan, situat în comuna Adămuș, învecinat la nord cu râul Târnava Mică

și str. Podului, la est cu str. Podului, la vest cu râul Târnava Mică, iar la

sud cu D.A.

În motivarea acțiunii reclamanta a

precizat că pârâta a ocupat o suprafață de teren mai mare decât aceea vândută,

pentru a îngloba și fântâna, deși convenția a fost în sensul ca fântâna să

rămână în proprietatea vânzătoarei.

Prin sentința civilă nr. 665 din 30

octombrie 2003, Judecătoria Târnăveni a respins ca nefondată acțiunea

reclamantei M.A. reținând în esență că reclamanta nu și-a dovedit dreptul de

proprietate asupra terenului revendicat.

Curtea de Apel Târgu-Mureș prin

decizia nr. 176 din 18 martie 2004, a respins ca nefondat apelul reclamantei M.A.

În considerentele deciziei instanța

de apel a reținut că din suprafața de 762 mp teren înscrisă în C.F. Adămuș

aparținând reclamantei, aceasta a înstrăinat pârâtei D.A., prin actul autentic

nr. 138 din 12 februarie 2001 o parcelă de 536 mp, parcela de 226 mp rămânând

reclamantei și fiind intabulată pe numele acesteia.

Raportul de expertiză întocmit în

cauză, concluzionează că limitele suprafețelor de teren folosite de părți

corespund acelora stabilite prin actul de dezmembrare ce a stat la baza actului

autentic de vânzare-cumpărare 138/2002 al Biroului Notarului Public R.V. din

Târnăveni, marcate prin punctele BBCD4PNFMA astfel că reclamanta nu poate

susține că i s-ar fi încălcat dreptul de proprietate.

În recursul declarat de M.A. și

motivat în drept pe dispozițiunile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., aceasta

susține în esență la decizia instanței de apel este nelegală deoarece s-a avut

în vedere în exclusivitate actul de dezmembrare a terenului de 762 mp,

înlăturând concluziile raportului de expertiză prin care se evidențiază că

pârâta deține cu 103,05 mp mai mult teren decât a cumpărat și pe care este

amplasată fântâna care nu a format obiectul vânzării.

Recursul este nefondat.

Așa cum s-a reținut de instanța de

fond pe baza actelor din dosar, reclamanta a solicitat în anul 2001

dezmembrarea terenului în suprafață de 762 mp înscris în C.F. cu nr.top.2/2/2

dobândit prin moștenire în 1998, în două parcele; una cu număr topografic 2/2/1

compusă din casa de locuit, curte și grădină în suprafață totală de 226 mp, iar

cea de a doua cu nr.top.2/2/2 compusă din teren intravilan în suprafață de 536 mp.

Dezmembrarea imobilului s-a făcut prin actul de dezmembrare autentificat la

nr.1028/2001 la Biroul Notarului Public R.E. pe baza schiței de dezmembrare O.A

și I.V.

Ulterior reclamanta M.A. a vândut

parcela cu nr.top.2/2/2 în suprafață de 536 mp pârâtei D.A. prin actul autentic

de vânzare-cumpărare 138/2002 al Biroului Notarului Public R.E. Târnăveni.

Deci ceea ce interesează în

soluționarea acțiunii în revendicare este dacă pârâta D.A. deține o altă

parcelă decât aceea evidențiată în schița cadastrală cu numărul topografic de

dezmembrare 2/2/2, la care se referă contractul de vânzare-cumpărare

autentificat la nr. 138/2002 și nu suprafața parcelei, care cu aceeași toleranță

poate varia în jurul aceleia de 536 mp, deoarece sistemul adoptat de părți în

identificarea bunului vândut a fost acela al parcelei. Această intenție se

degajă și din împrejurarea potrivit căreia, reclamanta a procedat la

dezmembrarea terenului de 762 mp în două parcele, din care una de 536 mp, pe

care a și vândut-o pârâtei la începutul anului 2002, adică exact parcela cu

nr.top.2/2/2.

Raportul de expertiză topo efectuat

în cauză atestă că părțile dețin fiecare parcelele evidențiate în schița

cadastrală de dezmembrare. Împrejurarea că pârâta deține cu 103 mp mai mult

decât suprafața de 536 mp evidențiată în act este irelevantă, atâta timp cât

identificarea bunului vândut s-a făcut pe sistemul parcelei și nu al

suprafeței.

Aceasta a constituit și rațiunea celor

reținute de instanță, cum că reclamanta deținând în fapt parcela asupra căreia

este proprietara tabulară nu poate pretinde că pârâta i-ar fi încălcat dreptul

de proprietate motivat de faptul că parcela identificată prin nr.top.2/2/2 are

o suprafață mai mare decât aceea menționată în act.

A da curs aserțiunii reclamantei în

sensul de a i se promova acțiunea în revendicarea suprafeței de 103 mp trasată

cu galben în raportul de expertiză și care este integrată parcelei cu nr. topografic

2/2/2 echivalează cu modificarea contractului de vânzare-cumpărare 138/2002 și

cu depășirea de către instanță a cadrului procesual cu care a fost sesizată.

În consecință, reținându-se că

decizia pronunțată este legală și temeinică, și că reproșurile făcute instanței

de apel sunt nefondate, în temeiul art. 312 C. proc. civ. recursul declarat de M.A.

va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de reclamanta M.A. împotriva deciziei nr. 176 A din 18 martie 2004 a

Curții de Apel Târgu-Mureș.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 iunie 2005.