Decizia nr. 5599/2005 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul G.V. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Hunedoara, solicitând instanței ca, în contradictoriu cu pârâta, să dispună a i se recunoaște drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, întrucât a făcut parte din detașamentele de muncă forțată, iar pârâta nu a luat în calcul faptul că a lucrat în mină. Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 13 din 21 ianuarie 2005, a respins acțiunea reclamantului, ca neîntemeiată, reținând că Legea nr. 309/2002 nu stipulează dreptul la 6 bilete de călătorie gratuite anual, iar dacă reclamantul consideră că se încadrează în situațiile prevăzute de art. 1 lit. c) și d) din Legea nr. 189/2000, poate depune o cerere și acte doveditoare la Casa Județeană de Pensii Hunedoara, care va stabili dacă se încadrează sau nu, în prevederile acestui act normativ.

Împotriva acestei sentințe, considerată nelegală și netemeinică, a declarat recurs, reclamantul G.V., care a susținut, în esență, că a lucrat în mină, și nu în construcții, având documente în acest sens. Recursul este nefondat. Conform art. 1 și 6 din Legea nr. 309/2002, beneficiază de prevederile acestei legi, persoana, cetățean român, care a efectuat stagiul militar în detașamente de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961, stabilirea drepturilor urmând a se face de Casele teritoriale de pensii și a municipiului București, la cerere, pe baza înscrisurilor din livretele militare, din adeverințele eliberate de Centrele militare județene sau de U.M. 02405 Pitești.

Deci, prin această reglementare, legiuitorul a instituit două condiții care trebuie îndeplinite cumulativ de către persoana care pretinde acordarea drepturilor prevăzute de lege: să fi efectuat stagiul militar în cadrul unor detașamente de muncă, și nu în cadrul unor unități militare, iar a doua condiție este ca acele detașamente să fi făcut parte din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii. În cauză, reclamantul a satisfăcut stagiul militar în cadrul Detașamentului de muncă Jieț - Lonea, în perioada 10 iunie 1951 - 26 aprilie 1954, astfel că pârâta i-a comunicat reclamantului că este beneficiar al prevederilor Legii nr. 309/2002, sens în care a emis hotărârea nr. 617 din 20 decembrie 2002. Cât privește faptul că pârâta nu i-a acordat dreptul la cele 6 bilete de călătorie gratuite anual, se constată, însă, că acest drept nu este prevăzut de art. 5 din Legea nr. 309/2002, așa cum corect a reținut și instanța de fond.

De altfel, instanța de fond referindu-se la acest aspect a precizat că în condițiile în care reclamantul consideră că se încadrează în situațiile prevăzute de art. 1 lit. c) și d) din Legea nr. 189/2000, poate să solicite pârâtei să-i stabilească aceste drepturi. Examinând și din oficiu hotărârea atacată, sub toate aspectele de legalitate și temeinicie și neconstatându-se existența nici unui motiv de casare, recursul declarat urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge recursul declarat de G.V. împotriva sentinței civile nr. 13 din 21 ianuarie 2005 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 noiembrie 2005.