ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5599/2005
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5599/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Reclamantul G.V. a chemat în
judecată Casa Județeană de Pensii Hunedoara, solicitând instanței ca, în
contradictoriu cu pârâta, să dispună a i se recunoaște drepturile prevăzute de
Legea nr. 309/2002, întrucât a făcut parte din detașamentele de muncă forțată,
iar pârâta nu a luat în calcul faptul că a lucrat în mină.
Curtea de Apel Alba Iulia, secția
comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 13 din 21 ianuarie
2005, a respins acțiunea reclamantului, ca neîntemeiată, reținând că Legea nr.
309/2002 nu stipulează dreptul la 6 bilete de călătorie gratuite anual, iar
dacă reclamantul consideră că se încadrează în situațiile prevăzute de art. 1
lit. c) și d) din Legea nr. 189/2000, poate depune o cerere și acte doveditoare
la Casa Județeană de Pensii Hunedoara, care va stabili dacă se încadrează sau
nu, în prevederile acestui act normativ.
Împotriva acestei sentințe,
considerată nelegală și netemeinică, a declarat recurs, reclamantul G.V., care
a susținut, în esență, că a lucrat în mină, și nu în construcții, având
documente în acest sens.
Recursul este nefondat.
Conform art. 1 și 6 din Legea nr.
309/2002, beneficiază de prevederile acestei legi, persoana, cetățean român,
care a efectuat stagiul militar în detașamente de muncă din cadrul Direcției
Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961, stabilirea drepturilor
urmând a se face de Casele teritoriale de pensii și a municipiului București,
la cerere, pe baza înscrisurilor din livretele militare, din adeverințele
eliberate de Centrele militare județene sau de U.M. 02405 Pitești.
Deci, prin această reglementare,
legiuitorul a instituit două condiții care trebuie îndeplinite cumulativ de
către persoana care pretinde acordarea drepturilor prevăzute de lege: să fi
efectuat stagiul militar în cadrul unor detașamente de muncă, și nu în cadrul
unor unități militare, iar a doua condiție este ca acele detașamente să fi
făcut parte din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii.
În cauză, reclamantul a satisfăcut
stagiul militar în cadrul Detașamentului de muncă Jieț - Lonea, în perioada 10
iunie 1951 - 26 aprilie 1954, astfel că pârâta i-a comunicat reclamantului că
este beneficiar al prevederilor Legii nr. 309/2002, sens în care a emis
hotărârea nr. 617 din 20 decembrie 2002.
Cât privește faptul că pârâta nu i-a
acordat dreptul la cele 6 bilete de călătorie gratuite anual, se constată,
însă, că acest drept nu este prevăzut de art. 5 din Legea nr. 309/2002, așa cum
corect a reținut și instanța de fond.
De altfel, instanța de fond referindu-se
la acest aspect a precizat că în condițiile în care reclamantul consideră că se
încadrează în situațiile prevăzute de art. 1 lit. c) și d) din Legea nr.
189/2000, poate să solicite pârâtei să-i stabilească aceste drepturi.
Examinând și din oficiu hotărârea
atacată, sub toate aspectele de legalitate și temeinicie și neconstatându-se
existența nici unui motiv de casare, recursul declarat urmează a fi respins ca
nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de G.V.
împotriva sentinței civile nr. 13 din 21 ianuarie 2005 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 23 noiembrie 2005.