- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 29 iunie 2006
- Stat pârât
- RUS
- Articole
- Articolul 6, Articolul 13
- Concluzia
- Încălcare — Articolul 6
- Încălcare — Articolul 13
- Restul cererii — inadmisibil
- Prejudiciu material — cerere respinsă
- Prejudiciu moral — sumă acordată
Olshannikova împotriva Rusiei
Traducere în română Auto
Reclamantul s-a născut în 1916 și locuiește în satul Kolodeznoye, regiunea Voronezh. Potrivit reclamantului, o serie de terțe persoane au ocupat ilegal o parte din casa ei. La 8 august 1997 a depus o acțiune civilă la Tribunalul de District Voronezh („Tribunalul de District”) în care a solicitat expulzarea unui număr de terțe persoane. La 12 august 1997, declarația de reclamație și documentele justificative au ajuns la Curtea de District. Prin hotărârea din 15 ianuarie 1998, Curtea de District a acceptat cazul de examinare. Se pare că o soluționare corectă a litigiului necesită interogarea unei persoane care locuiesc în orașul Yuzhnosakhalinsk. La 10 aprilie 1998, Curtea de District a făcut o astfel de cerere la Curtea de District Yuzhnosakhalinskiy.
10. Potrivit Guvernului, audierile din acest caz au fost suspendate în așteptarea răspunsului. 11. La o dată neespecificată, Curtea de District a primit transcripcionele interogatului martorului. 12. După reluarea ședințelor în acest caz la 7 aprilie 1999, prin hotărâre cu privire la aceeași dată, Curtea de District a acordat parțial cererea reclamantului și a ordonat inculpaților să nu împiedice reclamantul să utilizeze casa ei. Curtea a respins cererea în ceea ce privește expulzarea. 13. O copie a hotărârii a fost transmisă reclamantului la 7 septembrie 1999. La 8 august 2000, Curtea Regională Voronezh („Curtea Regională”) a acceptat recursul reclamantului din cauza faptului că Curtea de District nu a notificat reclamantul și avocatul ei audierii în acest caz și a luat decizii în absența lor.
Curtea Regională a anulat hotărârea din 7 aprilie 1999 și a remis cazul pentru o nouă examinare în primă instanță. 15. Curtea Regională a remis dosarul la Curtea de District la 21 august 2000. 16. La 28 noiembrie 2000, judecătorul responsabil a retras de la procedură din motivul că ea a exprimat deja un aviz cu privire la fondul litigiului. 17. Prin hotărârea din 5 martie 2001 Presidium al Curții regionale a anulat retragerea și la 3 mai 2001 a revenit cazul la prima instanță. 18. După aceea, procedura a fost suspendată din cauza bolii judecătorului și transferul cazului către un alt judecător. 19. La 10 ianuarie 2002, reclamantul a modificat cererile. 20. Următoarea ședință a avut loc la 19 decembrie 2002. 21. În acea zi, un procuror s-a alăturat cazului, acționând în favoarea reclamantului.
Reclamantul și avocatul ei nu au participat la această audiere. 22. Audierile au fost amânate la 22 ianuarie, 19 februarie, 16 martie și 10 aprilie 2003 din cauza neapăratului acuzaților. 23. La 28 aprilie 2003, Tribunalul de District a pronunțat o hotărâre în cazul în care a respins cererile reclamantului. 24. La 29 aprilie 2004, procurorul, acționând în favoarea reclamantului, nu pare că părțile au apelat la această hotărâre. La 29 aprilie 2004, procurorul a formulat o plângere de control împotriva hotărârii din 28 aprilie 2003. 26. Rezultatul acestor proceduri nu este clar. 27. În mai multe ocazii, între 1997 și 2002, reclamantul s-a plâns cu privire la lungimea excesivă a cauzei procurorilor și instanțelor superioare, solicitându-i să accelereze procedurile și să pună în aplicare procedurile penale împotriva judecătorului care a stat în cazul ei.
28. La 31 mai 2001, reclamantul a primit o scrisoare de la Biroul Procurorului Regional în care autoritatea a admis întârzieri nejustificate în cadrul procedurii. Cu toate acestea, a respins cererile reclamantului. 29. Potrivit Guvernului, în noiembrie 1998 a fost interzisă o procedură disciplinară împotriva judecătorului responsabil cu cazul în cadrul Curții de District și prin hotărârea din 24 aprilie 2002, comitetul regional de calificare a respins-o din post pentru, printre altele, întârzieri excesive în examinarea cazului reclamantului.
4. The applicant was born in 1916 and lives in the village of Kolodeznoye, the Voronezh Region.
According to the applicant, a number of third persons unlawfully occupied a part of her house.
On 8 August 1997 she filed a civil action with the Voronezh Region Kashirskiy District Court (“the District Court”) in which she sought the eviction of a number of third persons.
On 12 August 1997 the statement of claim and supporting documents reached the District Court.
By decision of 15 January 1998 the District Court accepted the case for examination.
It appears that a proper resolution of the dispute required questioning of a person living in the town of Yuzhnosakhalinsk. On 10 April 1998 the District Court made such request to the Yuzhnosakhalinskiy District Court.
According to the Government, the hearings in the case were suspended pending the response.
On an unspecified date the District Court received the transcripts of the questioning of the witness.
Having resumed the hearings in the case on 7 April 1999, by judgment of the same date the District Court partly granted the applicant’s claim and ordered the defendants not to prevent the applicant from using her house. The court rejected the claim insofar as the eviction was concerned.
A copy of the judgment was served on the applicant on 7 September 1999. The applicant appealed against the judgment.
On 8 August 2000 the Voronezh Regional Court (“the Regional Court”) accepted the applicant’s appeal on the ground that the District Court had failed to notify the applicant and her counsel of the hearing in the case and had taken decisions in their absence. The Regional Court quashed the judgment of 7 April 1999 and remitted the case for a fresh consideration at first instance.
The Regional Court returned the case-file to the District Court on 21 August 2000.
On 28 November 2000 the judge in charge of the case withdrew from the proceedings on the ground that she had already expressed an opinion on the merits of the dispute.
By decision of 5 March 2001 the Presidium of the Regional Court quashed the withdrawal and on 3 May 2001 returned the case to the first instance.
Thereafter the proceedings were adjourned due to the judge’s illness and the transfer of the case to another judge.
On 10 January 2002 the applicant amended her claims.
The next hearing took place on 19 December 2002.
On that date a prosecutor joined the case, acting for the applicant. The applicant and her counsel failed to attend that hearing.
The hearings were postponed on 22 January, 19 February, 16 March and 10 April 2003 due to the defendants’ failure to attend.
On 28 April 2003 the District Court delivered a judgment in the case in which it dismissed the applicant’s claims.
It does not appear that the parties appealed against that judgment.
On 29 April 2004 the prosecutor, acting for the applicant, brought a supervisory review complaint against the judgment of 28 April 2003.
The outcome of those proceedings is unclear.
On several occasions, between 1997 and 2002, the applicant complained about the excessive length of the case to the prosecutors and higher courts, requesting them to speed up the proceedings and to bring criminal proceedings against the judge who sat in her case.
On 31 May 2001 the applicant received a letter from the Regional Prosecutor’s Office in which the authority admitted unjustified delays in the proceedings. However, it rejected the applicant’s requests.
According to the Government, in November 1998 disciplinary proceedings were brought against the judge in charge of the case in the District Court and by decision of 24 April 2002 the Regional Qualifications Board dismissed her from the post for, among other things, excessive delays in the examination of the applicant’s case.