CASE OF BRUNNTHALER v. AUSTRIA

RESPONDENT

AUT

HOTĂRÂRE

29.06.2006

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation of Art. 6-1;Non-pecuniary damage - financial award;Costs and expenses award - domestic proceedings;Costs and expenses partial award - Convention proceedings

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2006
DESCARCĂ: PDF · DOCX

Citează această cauză

CASE OF BRUNNTHALER v. AUSTRIA (CtEDO, 2006)

HUDOC · oficial

Reclamantul s-a născut în 1949 și trăiește în Linz. El este un măturator de șemineu de profesie. La 4 august 1988, reclamantul a depus o cerere de licență industrială (Konzession) pentru măcinarea șemineului în Linz. La 31 martie 1989, el a depus o cerere alternativă pentru începerea măcinarea șemineului într-o zonă administrativă specifică (Kehrgebiet). În urma unui nou regulament privind diviziunea zonelor administrative care a intrat în vigoare în decembrie 1991, reclamantul, la 14 ianuarie 1992, a modificat cererea sa într-unul pentru o licență industrială ca măturator de șemineu într-o zonă administrativă diferită. 10. Având în vedere că guvernatorul regional al Hautei Austria (Landeshauptmann) nu s-a ocupat de cererea sa, reclamantul, la 20 iulie 1992, a depus o cerere de transfer al competenței (Devolutionsantrag) la Ministrul Federal al Afacerilor Economice (Bundesminister für wirtschaftliche Angelegenheiten). 11. La 3 iunie 1993, ministrul federal a permis cererea de transfer, dar și-a respins cererea de licență industrială în temeiul Legii privind comerțul (Gewerbeordnung). Referindu-se la depunerea municipalităților competente, el a remarcat că nu este necesară mai multe măturatoare de șemineu în zona respectivă. 12. La 20 iulie 1993, reclamantul a depus o plângere la Curtea Administrativă. La 20 decembrie 1994, Curtea Administrativă (Verwaltungs-gerichtshof) a anulat decizia din motive procedurale. 14. La 3 februarie 1995, ministrul federal a respins cererea reclamantului de transfer de competență, constatând că, în conformitate cu Legea privind comerțul modificată (Gewerbeordnung), autoritatea competentă în prezent pentru cererile de tip al reclamantului era Autoritatea de District Administrativ, și anume Oficiul Municipal Linz (Magistrat). Prin urmare, Guvernatorul Regional (Landeshauptmann) a fost competent să se pronunțe cu privire la orice cerere de transfer de competență. 15. La 19 decembrie 1995, Curtea Administrativă a confirmat această decizie. 16. Întrucât Oficiul Municipal nu a decis asupra cererii sale, reclamantul, la 2 aprilie 1996, a depus o cerere de transfer de competență la Guvernatorul Regional. 17. La 10 mai 1996, Guvernatorul Regional a respins cererea reclamantului. 18. În urma informațiilor din prezenta decizie cu privire la alte remedii (Rechtsmittelbelehrung), reclamantul a depus, la 26 iunie 1996, o plângere la Curtea Constituțională. 19. La 30 septembrie 1997, Curtea Constituțională (Verfassungsgerichtshof) a refuzat să se ocupe de plângerea reclamantului și, la cererea reclamantului, a transferat cazul la Curtea Administrativă. 20. La 17 aprilie 1998, Curtea Administrativă a respins plângerea reclamantului pentru neepuizarea măsurilor administrative, deoarece nu a depus un recurs la ministrul federal al afacerilor economice. 21. Referindu-se la informațiile eronate privind soluțiile suplimentare în decizia guvernatorului regional din 10 mai 1996, reclamantul a solicitat restabilirea în cadrul procedurii (Wiedereinessetzsantrag) și, în același timp, a depus un apel împotriva deciziei respective către Ministrul Federal al Afacerilor Economice 22. La 1 iulie 1998, guvernatorul regional a permis reinstitucióa în cadrul procedurilor. La 3 septembrie 1999, ministrul federal al afacerilor economice a respins apelul reclamantului. 23. În același timp, Oficiul Municipal Linz, la 23 ianuarie 1997, a respins din nou cererea reclamantului de licență industrială. 24. La 21 iulie 1997, guvernatorul regional a confirmat această decizie. 25. La 30 septembrie 1997, Curtea Constituțională a refuzat să se ocupe de plângerea reclamantului și, la cererea reclamantului din 29 decembrie 1997, a transferat cazul la Curtea Administrativă. 26. La 13 martie, 7 aprilie, 28 aprilie și la 15 mai 1998, reclamantul, în conformitate cu ordinul Tribunalului Administrativ de a remedia anumite efecte procedurale, a depus alte observații. 27. La 9 septembrie 1998, Curtea Administrativă a respins plângerea reclamantului ca fiind nefondată. Această decizie a fost îndreptată către avocatul reclamant la 21 septembrie 1998. 28. Secțiunea 73 din Legea privind procedura administrativă generală (Allgemeines Verwaltungsverfahrensgesetz) se ocupă de datoria autorităților administrative de a decide. Partea relevantă a acesteia se menționează după cum urmează: „(1) sub rezerva oricărei dispoziții contrare din regulamentele administrative, autoritățile trebuie să ia o decizie privind cererile părților ... și apelurile fără întârziere inutile, și cel puțin șase luni de la depunerea cererii sau a recursului. (2) În cazul în care decizia nu este notificată părții în acest termen, competența va fi transferată autorității superioare competente la cererea scrisă a părții (Devolucionantrag). ...Această cerere trebuie refuzată de autoritatea superioară competentă dacă întârzierea nu a fost cauzată de vina preponderantă a autorității. (3) Perioada de decizie a autorității superioare decurge de la data în care a fost depusă cererea de transfer de competență.”

The applicant was born in 1949 and lives in Linz. He is a chimney sweeper by profession. 9. On 4 August 1988 the applicant filed a request for an industrial licence (Konzession) for chimney sweeping in Linz. On 31 March 1989 he filed an alternative request to start chimney sweeping in a specified administrative area (Kehrgebiet). Following a new regulation concerning the division of those administrative areas which entered into force in December 1991, the applicant, on 14 January 1992, modified his request into one for an industrial licence as a chimney sweeper in a different specified administrative area. 10. As the Upper Austria Regional Governor (Landeshauptmann) did not deal with his request, the applicant, on 20 July 1992, filed a request for the transfer of jurisdiction (Devolutionsantrag) with the Federal Minister of Economic Affairs (Bundesminister für wirtschaftliche Angelegenheiten). 11. On 3 June 1993 the Federal Minister allowed his request for transfer but dismissed his application for the industrial licence under the Trade Act (Gewerbeordnung). Referring to the submissions of the competent municipalities, he noted that there was no need for further chimney sweepers in the concerned area. 12. On 20 July 1993 the applicant filed a complaint with the Administrative Court. He complained in particular that the Federal Minister had not made sufficient investigations for his findings. 13. On 20 December 1994 the Administrative Court (Verwaltungs-gerichtshof) quashed the decision on procedural grounds. 14. On 3 February 1995 the Federal Minister rejected the applicant’s request for a transfer of jurisdiction, finding that, according to the amended Trade Act (Gewerbeordnung), the authority now competent for applications of the applicant’s kind was the Administrative District Authority, namely the Linz Municipal Office (Magistrat). Therefore, the Regional Governor (Landeshauptmann) was competent to rule on any request for transfer of jurisdiction. 15. On 19 December 1995 the Administrative Court confirmed this decision. 16. As the Municipal Office did not decide on his request, the applicant, on 2 April 1996, filed a request for the transfer of jurisdiction with the Regional Governor. 17. On 10 May 1996 the Regional Governor dismissed the applicant’s request. 18. Following the information in this decision as to further remedies (Rechtsmittelbelehrung), the applicant on 26 June 1996 filed against this decision a complaint with the Constitutional Court. 19. On 30 September 1997 the Constitutional Court (Verfassungsgerichtshof) declined to deal with the applicant’s complaint and, upon the applicant’s request, transferred the case to the Administrative Court. 20. On 17 April 1998 the Administrative Court rejected the applicant’s complaint for non-exhaustion of administrative remedies as he had failed to file an appeal with the Federal Minister for Economic Affairs. 21. Referring to the erroneous information as to further remedies in the decision of the Regional Governor of 10 May 1996, the applicant requested reinstitution into the proceedings (Wiedereinsetzungsantrag) and at the same time filed an appeal against that decision with the Federal Minister for Economic Affairs 22. On 1 July 1998 the Regional Governor allowed the reinstitution into proceedings. On 3 September 1999 the Federal Minister for Economic Affairs dismissed the applicant’s appeal. 23. Meanwhile, however, the Linz Municipal Office, on 23 January 1997, again dismissed the applicant’s request for an industrial licence. 24. On 21 July 1997 the Regional Governor confirmed this decision. 25. On 30 September 1997 the Constitutional Court declined to deal with the applicant’s complaint and, upon the applicant’s request of 29 December 1997, transferred the case to the Administrative Court. 26. On 13 March, 7 April, 28 April and on 15 May 1998 the applicant, in compliance with the Administrative Court’s order to remedy certain procedural effects, filed further submissions. 27. On 9 September 1998 the Administrative Court dismissed the applicant’s complaint as being unfounded. This decision was served on the applicant’s counsel on 21 September 1998. 28. Section 73 of the General Administrative Procedure Act (Allgemeines Verwaltungsverfahrensgesetz) deals with the administrative authorities’ duty to decide. Its relevant part reads as follows: “(1) Subject to any contrary provision in the administrative regulations, the authorities must give a decision on applications by parties ... and appeals without unnecessary delay, and at the latest six months after the application or appeal has been lodged. (2) If the decision is not served on the party within this time-limit, jurisdiction will be transferred to the competent superior authority upon the party’s written request (Devolutionsantrag). ...This request has to be refused by the competent superior authority if the delay was not caused by preponderant fault of the authority. (3) The period for giving a decision by the superior authority runs from the date the request for transfer of jurisdiction was lodged with it.”

§ Cauze similare