BRUNNTHALER v. AUSTRIA

Dna H.S. Greve dna Steiner judecători și grefierul Secțiunii Berger având în vedere cererea depusă la Comisia Europeană a Drepturilor Omului la 3 noiembrie 1998, având în vedere art. 5 § 2 din Protocolul nr. 11 la Convenție, prin care competența de a examina cererea a fost transferată Curții, după deliberare, hotărăște după cum urmează: Reclamantul, Martin Brunnthaler, este un național austriac, care s-a născut în 1949 și trăiește în Linz. El este un șemineer de profesie. Înainte de Curte, el este reprezentat de dl Helmut Blum, un avocat practicant în Linz. Faptele cazului, astfel cum a prezentat reclamantul, pot fi rezumate după cum urmează. La 4 august 1988, reclamantul a depus o cerere de licență industrială (Konzession) În urma unui nou regulament privind diviziunea zonelor administrative care a intrat în vigoare în decembrie 1991, reclamantul, la 14 ianuarie 1992, a modificat cererea sa. (Landeshauptmann) nu a hotărât asupra cererii sale, reclamantul, la 20 iunie 1992, a depus o cerere de transfer de competență (Devolutionsantrag) la Ministrul Federal al Afacerilor Economice (Bundesminister für wirtschaftliche Angelegenheiten). La 3 iunie 1993, ministrul Federal al Afacerilor Economice și-a permis cererea de transfer, dar și-a respins cererea de licență industrială. Reclamantul a depus o plângere la Curtea Administrativă. La 20 decembrie 1994, Curtea Administrativă a anulat decizia din motive procedurale. În urma, la 3 februarie 1995, Ministerul Federal a respins cererea reclamantului de transfer de competență, declarând că, în conformitate cu Legea privind comerțul modificată (Gewerbeordnung) , autoritatea competentă în prezent pentru cererile de tip al reclamantului a fost Autoritatea de District Administrativ, și anume Oficiul Municipal Linz (Magistrat) La 19 decembrie 1995, Curtea de Administrație a confirmat această decizie. 7 martie și 2 aprilie 1996, a depus cereri de transfer de competență la Guvernatorul Regional. La 10 mai 1996, Guvernatorul Regional a respins cererea reclamantului. În urma instrucțiunilor privind remediile suplimentare (Rechtsmittelbelehrung), reclamantul a depus o plângere la Curtea Constituțională împotriva acestei decizii. La 30 septembrie 1997, Curtea Constituțională și-a respins plângerea pentru lipsa de prospectivă de succes și, la cererea reclamantului, a transferat cazul la Curtea Administrativă. La 17 aprilie 1998, Curtea Administrativă a respins plângerea reclamantului pentru neepuizarea recourslor interne, raționând că nu a făcut apel la Ministrul Federal al Afacerilor Economice. Referindu-se la instrucțiunile eronate privind soluțiile suplimentare ale deciziei guvernatorului regional din 10 mai 1996, reclamantul a depus o cerere de reinstaurare a procedurii (Wiedereinsetzsantrag) și, în același timp, a depus un apel împotriva deciziei respective la adresa ministrului federal al afacerilor economice. La 1 iulie 1998, guvernatorul regional a permis reinstaurarea în proceduri. Între timp, însă, Oficiul Municipal Linz, la 23 ianuarie 1997, a respins cererea reclamantului de licență industrială. La 21 iulie 1997, guvernatorul regional a confirmat această decizie. În decembrie 1997, Curtea Constituțională a refuzat să se ocupe de plângerea reclamantului pentru lipsa de prospectivă de succes și, la cererea reclamantului din 29 decembrie 1997, a transferat cazul la Curtea Administrativă. La 12 martie 1998, reclamantul, în conformitate cu ordinul Tribunalului Administrativ de remediere a efectelor procedurale, a depus alte cereri. La 9 septembrie 1998, Curtea Administrativă și-a respins plângerea ca fiind nefondată. COMPLAINTĂ Reclamantul se plânge în temeiul articolului 6 din Convenție cu privire la lungimea necorespunzătoare a procedurii administrative referitoare la cererea sa de licență industrială. În plus, el se plânge că afacerea sa nu a fost hotărâtă de un tribunal independent și imparțial, deoarece Curtea Administrativă nu poate fi considerată un tribunal în sensul acestui articol pentru că nu are competența deplină. art. 6 § 1 din Convenție. Curtea consideră că nu poate determina, pe baza dosarului, admisibilitatea acestei plângeri și că, prin urmare, este necesar, în conformitate cu art. 54 § 3 litera (b) din Regulamentul Curții, să anunțe această plângere guvernului contestat. (2) Reclamantul se plânge în temeiul articolului 6 din Convenție că Curtea Administrativă nu este un tribunal în sensul acestui articol, deoarece nu are competență deplină. art. 6 din Convenție, în măsura în care se menționează după cum urmează: „1. În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile, fiecare are dreptul la o audiere corectă și publică ... de către un tribunal independent și imparțial instituit prin lege.” Cu toate acestea, Curtea observă că domeniul de aplicare al examinării Curții administrative a fost considerat suficient pentru a satisface cerințele articolului 6 din Convenție în cererile anterioare, cu excepția cazului în care declină competența (a se vedea, de exemplu, Hotărârea Zumtobel c. Austria din 12 septembrie 1993, Serie A nr. 268-A, p. 13-14, §§ 31-32, Müller și alții v. Austria, nr. 26507/95, hotărârea nr. 23.11.99). În acest caz, nu există nici o indicație că Curtea Administrativă s-a considerat incompetentă să decidă în fondul plângerii reclamantului, după care această parte a cererii este manifestament nefondată în sensul art. 35 § 3 din Convenție și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 § 4. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să suspende examinarea plângerii reclamantului cu privire la durata procedurii; declara inadmisibila restul cererii. Președintele grefierului Vincent Berger Georg Ress

THIRD SECTION

PARTIAL DECISION

AS TO THE ADMISSIBILITY OF

Application no. 45289/99

by Martin BRUNNTHALER

against Austria

The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on

28 February 2002 as a Chamber composed of

Mr

G.

Ress

,

President

,

Mr

L.

Caflisch

,

Mr

P.

Kūris

,

Mr

R.

Türmen

,

Mr

J.

Hedigan

,

Mrs

H.S.

Greve

Mrs

E.

Steiner

,

judges

,

and

Mr

V.

Berger

,

Section Registrar

,

Having regard to the above application lodged with the European Commission of Human Rights on 3 November 1998,

Having regard to Article 5 § 2 of Protocol No. 11 to the Convention, by which the competence to examine the application was transferred to the Court,

Having deliberated, decides as follows:

THE FACTS

The applicant, Martin Brunnthaler, is an Austrian national, who was born in 1949 and lives in Linz. He is a chimney sweeper by profession. Before the Court he is represented by Mr

Helmut Blum, a lawyer practising in Linz.

The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows.

On 4 August 1988 the applicant filed a request for an industrial licence

(Konzession)

to start chimney sweep activity in a specified administrative territory for chimney sweeping

(Kehrgebiet)

. It does not appear that any decision was taken in this regard.

Following a new regulation concerning the division of those administrative areas which entered into force in December 1991, the applicant, on 14 January 1992, modified his request.

As the Upper Austria Regional Governor

(Landeshauptmann)

did not decide on his request, the applicant, on 20 June 1992, filed a request for transfer of jurisdiction

(Devolutionsantrag)

with the Federal Minister of Economic Affairs

(Bundesminister für wirtschaftliche Angelegenheiten).

On 3 June 1993 the Federal Minister of Economic Affairs allowed his request for transfer but dismissed his application for the industrial licence.

The applicant filed a complaint with the Administrative Court.

On 20 December 1994 the Administrative Court quashed the decision on procedural grounds.

Subsequently, on 3 February 1995 the Federal Ministry rejected the applicant’s request for a transfer of jurisdiction, finding that, according to the amended Trade Act

(Gewerbeordnung)

, the authority now competent for applications of the applicant’s kind was the Administrative District Authority, namely the Linz Municipal Office

(Magistrat)

.

On 19 December 1995 the Administrative Court confirmed this decision.

As the Municipal Office did not decide on his request, the applicant, on

7 March and on 2 April 1996, filed requests for transfer of jurisdiction with the Regional Governor.

On 10 May 1996 the Regional Governor rejected the applicant’s request.

Following the instructions as to further remedies

(Rechtsmittelbelehrung)

, the applicant filed a complaint with the Constitutional Court against this decision.

On 30 September 1997 the Constitutional Court rejected his complaint for lack of prospect of success and, upon the applicant’s request, transferred the case to the Administrative Court.

On 17 April 1998 the Administrative Court rejected the applicant’s complaint for non-exhaustion of domestic remedies, reasoning that he had failed to raise an appeal with the Federal Minister for Economic Affairs.

Referring to the erroneous instructions as to further remedies of the decision of the Regional Governor of 10 May 1996, the applicant filed a request for proceedings to be reinstituted

(Wiedereinsetzungsantrag)

and, at the same time, filed an appeal against that decision with the Federal Minister for Economic Affairs.

On 1 July 1998 the Regional Governor allowed the reinstitution into proceedings.

Meanwhile, however, the Linz Municipal Office, on 23 January 1997, dismissed the applicant’s request for an industrial licence.

On 21 July 1997 the Regional Governor confirmed this decision.

In December 1997 the Constitutional Court declined to deal with the applicant’s complaint for lack of prospect of success and, upon the applicant’s request of 29 December 1997, transferred the case to the Administrative Court.

On 12 March 1998 the applicant, in compliance with the Administrative Court’s order for remedying of procedural effects, filed further submissions.

On 9 September 1998 the Administrative Court dismissed his complaint as being unfounded.

COMPLAINTS

The applicant complains under Article 6 of the Convention about the unreasonable length of the administrative proceedings relating to his request for an industrial licence. Further, he complains that his matter was not decided by an independent and impartial tribunal, as the Administrative Court cannot be regarded as a tribunal within the meaning of that article because it did not have full jurisdiction.

THE LAW

Article 6 § 1 of the Convention.

The Court considers that it cannot, on the basis of the file, determine the admissibility of this complaint and that it is therefore necessary, in accordance with Rule 54 § 3 (b) of the Rules of Court, to give notice of this complaint to the respondent Government.

Article 6 of the Convention, insofar as relevant reads as follows:

“1.

In the determination of his civil rights and obligations everyone is entitled to a fair and public hearing ...by an independent and impartial tribunal established by law.”

However, the Court observes that the scope of the Administrative Court’s review has been considered as being sufficient to satisfy the requirements of Article 6 of the Convention in previous applications unless it declines jurisdiction (see for example

Zumtobel v. Austria

judgment of 12 September 1993, Series A no. 268-A, p. 13-14, §§ 31-32,

Müller and Others

v. Austria, no. 26507/95, decision of 23.11.99). In the present case, there is no indication that the Administrative Court considered itself incompetent to decide on the merits of the applicant’s complaint.

It follows that this part of the application is manifestly ill-founded within the meaning of Article 35 § 3 of the Convention and must be rejected in accordance with Article 35 § 4.

For these reasons, the Court unanimously

Decides

to adjourn the examination of the applicant’s complaint about the length of the proceedings;

Declares

inadmissible the remainder of the application.

Vincent

Berger

Georg

Ress

Registrar

President