ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6517/2005

Asupra conflictului negativ de competență de față:

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 3116 din 2

iunie 2004, Judecătoria Galați a respins cererea formulată de reclamanții O.V. și

O.E., în contradictoriu cu pârâții C.M.M. și C.N. și au fost obligați

reclamanții să plătească pârâților suma de 8.500.000 lei cheltuieli de

judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de fond a reținut că prin contractul autentificat sub nr. 1120 din 13

martie 2002 reclamanții au vândut pârâților imobilul situat în municipiul

Galați, compus din suprafața de 608 mp teren și o casă de locuit, cu prețul de

65.000.000 lei, din care s-a plătit la data încheierii contractului suma de

13.000.000 lei, urmând ca suma de 52.000.000 lei să fie plătită la data de 1

decembrie 2002.

La data de 4 noiembrie 2002

reclamanții s-au prezentat în fața notarilor care au autentificat contractul de

vânzare-cumpărare și au declarat că au primit restul de preț.

Declarația a fost autentificată sub

nr. 5186 din 4 noiembrie 2002, fiind radiat privilegiul vânzătorilor conform

art. 1173 alin. (1) C. civ.

Reclamanții au cerut să se anuleze

contractul, arătând că prețul este neserios, dar, față de precizarea că prețul

convenit cu pârâții a fost de 350.000.000 lei și nu de 65.000.000 lei, cât s-a

înscris în act, acțiunea privește caracterul simulat al actului, prin

înscrierea unui preț mai mic decât cel convenit.

Se mai reține că nu s-a făcut dovada

existenței unui act secret în care să fie consemnat un preț mai mare, caz în

care, conform O.G. nr. 12/1998 vânzarea ar fi fost nulă și nici nu s-a dovedit

că reclamanții au fost constrânși să declare un preț mai mic decât cel

stabilit.

Reține instanța că „naivitatea” nu

este o cauză de anulare a actului juridic și că, chiar dacă prețul înscris în

act nu este cel real, vânzătorii semnând declarația dată la notar confirmă

primirea prețului stabilit de părți.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat apel reclamanții, iar Curtea de Apel Galați, prin decizia civilă nr.

1578/A din 22 decembrie 2004, a declinat competența de soluționare a cauzei în

favoarea Tribunalului Galați, reținând că, raportat la obiectul litigiului,

care este evaluabil în bani cu o valoare de sub 1 miliard lei și la

dispozițiile art. 282

1

alin. (1) C. proc. civ., calea de atac este recursul

și nu apelul, iar competența soluționării recursului aparține Tribunalului

Galați.

Primind

dosarul, Tribunalul Galați, prin decizia civilă nr. 257 din 8 iunie 2005, a

declinat competența de soluționare a apelului în favoarea Curții de Apel Galați

și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a înaintat dosarul

Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru a hotărî asupra conflictului.

Tribunalul

a reținut că, față de obiectul cererii, anulare contract, calea de atac

folosită de reclamanți este apel, iar, conform art. 2 pct. 2 și art. 3 pct. 2 C.

proc. civ., competentă să soluționeze apelul este Curtea de Apel Galați.

Înalta Curte, în baza art. 22 alin. (3)

și (5) C. proc. civ., va stabili competența Tribunalului Galați, pentru

următoarele considerente:

Prin acțiunea înregistrată la

Judecătoria Galați, la data de 13 iunie 2003, reclamanții au cerut să se

dispună anularea contractului de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr. 1120

din 13 martie 2002 și repunerea părților în situația anterioară încheierii

actului, iar la data de 2 iunie 2004, când judecătoria a pronunțat sentința

civilă nr. 3116, art. 282

1

alin. (1) C. proc. civ. avea următorul

conținut „Nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă

instanță în cererile introduse pe cale principală privind pensii de

întreținere, litigii al căror obiect are o valoare de până la 1 miliard lei

inclusiv, atât în materie civilă, cât și în materie comercială, acțiunile

posesorii, precum și cele referitoare la înregistrările în registrele de stare

civilă, luarea măsurilor asiguratorii și în alte cazuri prevăzute de lege”.

Potrivit textului citat, hotărârile

date în primă instanță în litigii al căror obiect are o valoare de până la 1

miliard lei inclusiv nu sunt supuse apelului.

În prezenta cauză, obiectul cererii

reclamanților este însuși contractul de vânzare-cumpărare și cum prin anulare

se urmărește sancționarea actului juridic, prin lipsirea lui de efectul

translativ de proprietate și redobândirea de către reclamanți a dreptului de

proprietate

asupra imobilului, la stabilirea căii de atac are relevanță

valoarea bunului care face obiectul contractului.

De aceea, față de valoarea indicată

de reclamanți, de 350.000.000 lei, conform art. 282

1

alin. (1) și art.

299 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea pronunțată de judecătorie este supusă

numai recursului, iar, conform art. 2 pct. 3 C. proc. civ., recursul se

soluționează de tribunal.

Pentru considerentele expuse, se

stabilește competența Tribunalului Galați, căruia i se trimite dosarul pentru

soluționarea recursului declarat de reclamanți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Stabilește competența de soluționare

a căii de atac în favoarea Tribunalului Galați.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 8 septembrie 2005.