ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1843/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 707/ PI din 9 noiembrie 2005, Tribunalul Timiș a dispus condamnarea inculpatului V.V.R. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 183 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la 10 ani de închisoare. În baza art. 61 C. pen., a revocat beneficiul liberării condiționate pentru restul de 344 zile de închisoare din pedeapsa de 3 ani și 6 luni aplicată prin sentința penală nr. 926 din 24 august 1998 definitivă prin decizia penală nr. 315 din 14 iunie 1999 a Tribunalului Giurgiu și a dispus contopirea restului menționat cu pedeapsa aplicată, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 10 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b), raportat la art. 40 C. pen., s-au contopit pedepsele în pedeapsa cea mai grea la care s-a adăugat un spor de un an închisoare, urmând ca inculpatul să execute în total 11 ani închisoare. S-au aplicat dispozițiile art. 71 – art. 64 C. pen. S-a computat din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive de la 22 octombrie 2003 și s-a menținut starea de arest a inculpatului. În baza art. 117 alin. (2) și art. 32 C. pen., s-a dispus expulzarea din România a inculpatului după executarea pedepsei. În baza art. 14, 346 C. proc. pen. și a art. 998 C. civ., s-a dispus obligarea inculpatului să plătească părții civile K.C. pentru minora K.R.A.M. la o despăgubire lunară cu titlu de cheltuieli de întreținere în cuantum de 800.000 lei începând cu data de 26 aprilie 2004 până la majoratul minorei.

Au fost respinse pretențiile de 6 milioane lei formulate de K.C., reprezentând cheltuieli de înmormântare, ca nedovedite. În sfârșit, a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că: Inculpatul pentru a-și procura acte de identitate, pașaport și permis de conducere pe numele său, s-a înțeles să dea suma de 500 mărci germane numiților B.C. și K.C., concubina sa. Aceștia fiind de acord să procure actele solicitate, inculpatul a mai oferit suma de 2000 mărci germane la data primirii actelor. Totodată i-a dat C.K. suma de 100 mărci germane pentru cheltuieli ocazionale. După aceste discuții, cei doi au convenit să-l înșele pe inculpat, în sensul de a obține bani fără însă a-i procura actele.

În 22 aprilie 2001 inculpatul a aflat de planul celor doi și s-a hotărât să-i caute pentru a-și recupera banii. Cu acest scop s-a deplasat la locuința acestora solicitând restituirea sumelor. Cum l-a găsit doar pe B.C. și acesta a susținut că banii sunt la concubina sa, inculpatul s-a enervat și a început să-l lovească cu pumnii. În aceste condiții B.C. a fost de acord să meargă cu inculpatul la locuința C.K. Ajunși la presupusa adresă, B.C. i-a relatat inculpatului că aceasta se află în altă parte, moment în care inculpatul a exercitat noi violențe, în urma cărora B.C. a căzut și și-a pierdut cunoștința. Speriat, lovindu-se cu capul de o placă de beton, inculpatul și concubina sa au transportat victima în apartamentul inculpatului și i-au acordat măsuri de prim ajutor.

Realizând gravitatea faptei cei doi s-au retras în locuința concubinei I.A., care a destăinuit părinților despre cele întâmplate. Mama vitregă a A. a sunat-o pe C.K. informând-o despre starea victimei, condiții în care au fost sesizate organele de poliție iar victima transportată la spital, unde a și decedat datorită hemoragiei și dilacerării cerebrale consecutive a unui traumatism cranio-cerebral. După comiterea faptei inculpatul a părăsit teritoriul României, deplasându-se în mai multe țări printre care și Austria unde a și fost arestat. Prin sentința penală nr. 648/PI/2004, Tribunalul Timiș a condamnat pe inculpat, la 10 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 183 C. pen. Pe tot parcursul procesului penal inculpatul a declarat că știe limba română, că tocmai de acest aspect să profite și să formuleze apel.

Prin decizia penală nr. 418/ A din 29 noiembrie 2004, Curtea de Apel Timișoara, secția penală, a admis apelul și a dispus refacerea urmăririi penale în prezența interpretului de limbă bulgară. Împotriva acestei decizii a formulat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, motivat de faptul că inculpatul cunoaște limba română întrucât, în cadrul altor proceduri judiciare nu a solicitat translator. Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia penală nr. 2283 din 5 aprilie 2005, a respins, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara. Drept urmare, a fost reluată urmărirea penală în condițiile legale. Împotriva acestei sentințe inculpatul a declarat apel, susținând pe de o parte necesitatea reindividualizării pedepsei mult prea severă, iar pe de altă parte că victima avea un cuțit, iar ulterior l-a provocat inducându-l în eroare.

Prin decizia penală nr. 26/ A din 16 ianuarie 2006, Curtea de Apel Timișoara a respins, ca nefondat, apelul inculpatului. Împotriva hotărârii pronunțată de instanța de control judiciar inculpatul a formulat recurs, solicitând aplicarea circumstanței atenuante a provocării și reducerea pedepsei aplicate. Examinând cauza prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 1 și 14 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată recursul nefondat. 1. Critica vizând greșita situație de fapt în raport de care nu s-a reținut starea de provocare, este nefondată, vinovăția inculpatului stabilindu-se pe baza declarațiilor administrate iar faptul că victima se afla sub influența alcoolului este o apărare de circumstanță, nefiind întrunite condițiile prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen.

Așadar, încadrarea juridică dată faptei este corectă, fiind rezultatul unei analize judicioase a mijloacelor de probă aflate în dosar. 2. În ce privește critica referitoare la greșita individualizare a pedepsei este fondată, Curtea apreciază că scopul preventiv-educativ al pedepsei aplicate poate fi atins și prin înlăturarea sporului de un an închisoare. Pe cale de consecință, Curtea, în temeiul prevederilor art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursul inculpatului și va dispune conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul V.V.R. împotriva deciziei penale nr. 26/ A din 16 ianuarie 2006 a Curții de Apel Timișoara. Casează decizia penală sus-menționată și sentința penală nr. 707/ PI din 9 noiembrie 2005 a Tribunalului Timiș, numai cu privire la sporul de pedeapsă aplicat în temeiul art. 61 C. pen., pe care îl înlătură, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare. Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 22 octombrie 2003 la 22 martie 2006. Onorariul în sumă de 100 RON, pentru apărarea din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul pentru interpretul de limbă bulgară se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 22 martie 2006.