ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3345/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Asupra recursului de față și cu privire la excepția de necompetență materială invocată, în soluționarea cauzei, constată următoarele: Curtea de Conturi a României, prin decizia nr. 1405 bis din 24 noiembrie 2004, învestită să soluționeze aplicarea amenzii prevăzute la art. 127 din Legea nr. 94/1992, astfel cum a fost modificată, ca urmare a procesului-verbal de constatare întocmit de Direcția de Control Financiar Ulterior a Camerei de Conturi Arad, la 29 octombrie 2004, a dispus amendarea pârâtului L.M., cu suma de 30.000.000 lei, pentru abaterile astfel constatate. Pentru a pronunța această decizie, Curtea de Conturi a reținut că L.M.

se face vinovat de săvârșirea abaterilor prevăzute și sancționate de art. 127 din Legea nr. 94/1992, modificată, constând în neaducerea la îndeplinire a măsurilor stabilite și consemnate într-un proces-verbal de control anterior, respectiv prin decizia nr. 5 din 3 martie 2004. Prin această decizie, măsurile stabilite urmau a fi aduse la îndeplinire până la data de 9 aprilie 2004, ceea ce, însă, nu s-a realizat, după cum s-a reținut la data de 29 octombrie 2004. Împotriva acestei decizii a declarat recurs, pârâtul L.M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și precizând, în esență, că măsura dispusă s-a bazat pe o necunoaștere totală a stării de fapt, mai cu seamă că a și fost pus în imposibilitatea de a-și asigura apărarea în fața Curții de Conturi, acest drept fiindu-i încălcat.

Înalta Curte, din oficiu, a pus în discuția părților, motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., apreciind că soluționarea în fond a cauzei de față de către Curtea de Conturi s-a făcut cu încălcarea competenței altei instanțe. Recursul de față este fondat și va fi admis, în sensul și pentru considerente expuse în cele ce urmează. Conform prevederilor din O.U.G. nr. 117/2003, după intrarea în vigoare a acestui act normativ, întreaga activitate jurisdicțională a instanțelor Curții de Conturi se preia de către instanțele judecătorești, în cuprinsul art. 2 al aceluiași act normativ stabilindu-se modalitatea concretă de preluare a dosarelor, în raport cu competențele instanțelor judecătorești ordinare.

Cum în cauza de față Curtea de Conturi pronunțând decizia atacată, a desfășurat în mod evident o activitate jurisdicțională, fără a mai avea, însă, în mod legal la data respectivă, atribuții de această natură, urmează ca în conformitate cu prevederile art. 312 și 313 C. proc. civ., să fie admis recursul de față, să fie casată decizia pronunțată, cu trimiterea cauzei, spre soluționare, Tribunalului Arad, ca instanță competentă potrivit noilor prevederi procedurale sus-menționate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de L.M. împotriva deciziei nr. 1405 bis din 24 noiembrie 2004 a Curții de Conturi. Casează decizia atacată și trimite cauza, spre competentă soluționare, la Tribunalul Arad. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 mai 2005.