ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3823/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 6 martie 2002 și înregistrată pe rolul Judecătoriei Brașov nr. 5310/2002 reclamanții T.A., M.E. și R.E. au chemat în judecată pe pârâții V.G. și V.V. și B.E. Brașov, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună grănițuirea dintre terenul coproprietatea reclamanților în suprafață de 559,80 mp situat în Predeal, înscris în C.F. nr. 21686 Brașov nr.top.13412/1/a/2/24/1/b de acela învecinat aparținând pârâților V.G. și V. înscris în C.F. nr. 14084 Brașov sub nr.top.13412/1/a/2/24/1/a în suprafață totală de 657,61 mp și respectiv de cel al pârâtei B.E., înscris în C.F.

203 nr. top. 13412/1/a/2/24/1/b; să se dispună obligarea pârâților să lase reclamanților în deplină proprietate terenul ocupat de aceștia fără drept și să se dispună obligarea acestora să mute gardul pe aliniamentul ce se va stabili ca fiind linia de graniță dintre proprietăți, cu cheltuieli de judecată. În motivarea acțiunii reclamanții arată că, în fapt, fiecare dintre părțile arătate sunt proprietari, conform datelor oferite de evidența imobiliară. Pârâții au încălcat linia de hotar dintre proprietăți, schimbând aliniamentul acestuia și ocupând o suprafață de teren din cel ce aparține reclamanților, motiv pentru care se impune determinarea liniei de hotar reale și respectarea acesteia de către fiecare dintre părți.

În drept, se invocă dispozițiile art. 584 C. civ., art. 480 C. civ. și art. 274 C. proc. civ. În apărare, pârâții V.G. și V.V. au depus la dosar întâmpinare solicitând respingerea acțiunii formulate de reclamanți, sens în care se invocă excepția autorității de lucru judecat, raportat la existența unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile prin care a fost anterior soluționată o altă cerere în grănițuire, precum și excepția prescripției dreptului reclamantelor de a solicita revendicarea terenului. La termenul din 4 aprilie 2002 instanța a invocat din oficiu excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei B.E. Brașov, excepție care a fost unită cu fondul, conform art. 137 C. proc.

civ. Prin sentința civilă nr. 7442 din 11 septembrie 2003, Judecătoria Brașov a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei B.E. Brașov. A admis în fapt acțiunea formulată de reclamantele T.A., M.E. și R.E. A stabilit linia de hotar între imobilul proprietatea reclamantelor situat în Predeal, județul Brașov constând în teren în suprafață de 559,80 mp înscris în C.F. 21686 Brașov nr.top.13412/1/a/2/24/1/b, parte de uz comun și imobilul proprietatea fără titlu V.G. și V.V., situat în Predeal, județul Brașov, constând în teren în suprafață de 657,65 mp înscris în C.F. 14084 Brașov nr.top. 13412/1/a/2/24/1/9 pe linia notată cu roșu și delimitată pe planșa nr. 3 între punctele A-B-C-D-E-F în raportul de expertiză tehnică topografică nr. 1491/2003 efectuat în cauză de doamna expert M.E.

A obligat pârâții V.G. și V.V. să mute gardul pe aliniamentul mai sus arătat, respectiv pe linia A-B-C-D-E-F, după cum urmează: în punctul 26 gardul se va retrage cu 0,90 m spre proprietatea pârâților V.; în punctul 27 gardul se va retrage cu 0,90 m spre proprietatea pârâților V.; în punctul 28 gardul se va retrage cu 0,60 m spre proprietatea pârâților V.; în punctul E gardul se va muta cu 1 m spre proprietatea reclamanților T.A., M.E. și R.E. A obligat pârâții V.G. și V. să lase reclamantelor în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață de 11,10 mp, identificat în raportul de expertiză la care s-a făcut ulterior referire, pe planșa nr. 3 între punctele A-B-C-D-28-27-26. A respins acțiunea formulată de reclamante împotriva pârâtei B.E.

Brașov, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă. A compensat parțial cheltuielile de judecată. Prin decizia civilă nr. 130/Ap din 20 noiembrie 2003 a Curții de Apel Brașov, a fost respins apelul declarat de pârâții V.G. și V.V. împotriva acestei sentințe. Pentru a se pronunța astfel, instanțele au reținut, în esență, că pârâții au montat gardul mai sus de linia de hotar, spre interiorul proprietății reclamantelor, ocupând fără drept o porțiune din terenul aflat în proprietatea acestora. Au mai reținut instanțele că, potrivit raportului de expertiză, pârâta B.E. Brașov nu este proprietară a unui teren învecinat cu cel al reclamantelor și cu atât mai puțin a unui teren care să fie amplasat între terenurile în litigiu.

Totodată, instanța de apel a reținut că, înscrierea în C.F. garantând existența dreptului real, nu și întinderea obiectului material asupra căruia acel drept există și că, în acest caz, dacă s-a constatat o nepotrivire, pârâții nu-și pot invoca propria culpă în neformularea unei acțiuni în rectificare de C.F. Împotriva deciziei pronunțate de instanța de apel au formulat recurs pârâții V.G. și V.V., invocând dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. și susținând în esență că în mod greșit a reținut instanța de apel că aceștia ar fi trebuit să formuleze o acțiune în rectificare de carte funciară, câtă vreme aceștia au posesia terenului, începând cu anul 1967, astfel că trebuia reținută lipsa de interes pentru promovarea unei asemenea acțiuni.

Au mai susținut recurenții că aprecierea instanței de apel, potrivit căreia în anul 1998 ar fi avut loc „mutarea” gardului se bazează pe interpretarea greșită a probelor administrate în cauză, în speță neexistând nici o uzurpare, gardul având același amplasament din anul 1967. O altă critică a recurenților vizează împrejurarea că instanțele nu au ținut seama de certificatul de regim și aliniere nr. 601/1967 și nici de autorizația nr. 9103/1967. Recursul este nefondat pentru considerentele care urmează: Astfel cum se poate observa din configurația numerelor topografice ale parcelelor în litigiu, acestea au luat naștere în urma operațiunii de dezmembrare a parcelei nr.top. inițial 13412/1/a/2/24/1.

Schița de dezmembrare ce a stat la baza înscrierii acestei operațiuni în cartea funciară este deci esențială în determinarea configurației și a conturului corect al proprietăților părților în litigiu.

Din suprapunerea pe planul de situație al orașului Predeal a configurației parcelelor în litigiu evidențiate în schița de dezmembrare a rezultat linia ce delimitează în mod corect proprietatea reclamanților de cel al pârâților, această linie de graniță fiind evidențiată în raportul de expertiză întocmit în cauză (anexă–planșa nr. 3). În urma unei analize judicioase a înscrisurilor aflate la dosarul cauzei în mod corect au reținut instanțele împrejurarea potrivit căreia gardul nu este amplasat pe linia reală și corectă de graniță, acesta încălcând proprietatea reclamanților în punctele 26, 27 și 28 – cu 0,90 m; 0,90 m și respectiv 0,60 mp și în punctul E, cu 1,00 m. În ceea ce privește susținerea recurenților, potrivit căreia în mod greșit a reținut instanța de apel că aceștia ar fi trebuit să formuleze o acțiune în rectificare de carte funciară, este de menționat că această susținere nu este justificată.

În mod legal a reținut astfel, instanța de apel că, dacă s-au constatat deficiențe apreciabile în teren față de suprafețele tabulare, pârâții nu-și pot invoca propria culpă în neformularea unei acțiuni în rectificare de carte funciară, având în vedere că înscrierea în cartea funciară garantează existența dreptului real, dar nu și întinderea obiectului material asupra căruia acel drept există. Potrivit dispozițiilor art. 584 C. civ., grănițuirea reprezintă o operațiune de determinare prin semne exterioare a limitelor dintre proprietăți învecinate, realizarea acesteia fiind posibilă fie prin convenția părților, fie pe cale judecătorească, în caz de conflict între proprietari. Grănițuirea poate avea loc nu numai atunci când între proprietăți nu au existat vreodată semne exterioare de hotar ci și în situația în care acestea există, dar sunt controversate.

Totodată, nu poate fi reținută critica vizând împrejurarea că instanțele nu au ținut seama de certificatul de regim și aliniere nr. 601/1967 și nici de autorizația nr. 9103/1967; În acest sens, este de menționat că, în mod corect au reținut instanțele că, esențiale în stabilirea graniței sunt schița de dezmembrare în urma căreia au luat naștere cele două parcele învecinate și planul de situație și că astfel cum s-a constatat la fața locului, distanța actuală dintre colțul inițial al casei, anterior extinderii efectuate de pârâți și gardul actual este de 6 m (cu 1 m mai mult față de distanța de 4 m la care se face referire în certificat), împrejurare ce se explică tocmai prin aceea că gardul a fost deplasat înspre interior proprietății reclamantelor.

Astfel fiind și având în vedere dispozițiile art. 480 C. civ., în mod legal s-a dispus obligarea pârâților să lase reclamantelor în deplină proprietate și liniștită posesie terenul așa cum a fost identificat. Față de considerentele mai sus arătate, urmează a respinge, ca nefondat, recursul formulat de pârâți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca nefondat, recursul formulat de pârâții V.G. și V.V. împotriva deciziei civile nr. 130/Ap din 20 noiembrie 2003 a Curții de Apel Brașov. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 mai 2005.