ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3823/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 6

martie 2002 și înregistrată pe rolul Judecătoriei Brașov nr. 5310/2002

reclamanții T.A., M.E. și R.E. au chemat în judecată pe pârâții V.G. și V.V. și

B.E. Brașov, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună

grănițuirea dintre terenul coproprietatea reclamanților în suprafață de 559,80 mp

situat în Predeal, înscris în C.F. nr. 21686 Brașov nr.top.13412/1/a/2/24/1/b

de acela învecinat aparținând pârâților V.G. și V. înscris în C.F. nr. 14084

Brașov sub nr.top.13412/1/a/2/24/1/a în suprafață totală de 657,61 mp și

respectiv de cel al pârâtei B.E., înscris în C.F. 203 nr. top.

13412/1/a/2/24/1/b; să se dispună obligarea pârâților să lase reclamanților în

deplină proprietate terenul ocupat de aceștia fără drept și să se dispună

obligarea acestora să mute gardul pe aliniamentul ce se va stabili ca fiind

linia de graniță dintre proprietăți, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii reclamanții

arată că, în fapt, fiecare dintre părțile arătate sunt proprietari, conform

datelor oferite de evidența imobiliară. Pârâții au încălcat linia de hotar

dintre proprietăți, schimbând aliniamentul acestuia și ocupând o suprafață de

teren din cel ce aparține reclamanților, motiv pentru care se impune determinarea

liniei de hotar reale și respectarea acesteia de către fiecare dintre părți.

În drept, se invocă dispozițiile

art. 584 C. civ., art. 480 C. civ. și art. 274 C. proc. civ.

În apărare, pârâții V.G. și V.V. au

depus la dosar întâmpinare solicitând respingerea acțiunii formulate de

reclamanți, sens în care se invocă excepția autorității de lucru judecat,

raportat la existența unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile

prin care a fost anterior soluționată o altă cerere în grănițuire, precum și excepția

prescripției dreptului reclamantelor de a solicita revendicarea terenului.

La termenul din 4 aprilie 2002

instanța a invocat din oficiu excepția lipsei calității procesuale pasive a

pârâtei B.E. Brașov, excepție care a fost unită cu fondul, conform art. 137 C.

proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 7442 din 11

septembrie 2003, Judecătoria Brașov a admis excepția lipsei calității

procesuale pasive a pârâtei B.E. Brașov.

A admis în fapt acțiunea formulată

de reclamantele T.A., M.E. și R.E.

A stabilit linia de hotar între

imobilul proprietatea reclamantelor situat în Predeal, județul Brașov constând

în teren în suprafață de 559,80 mp înscris în C.F. 21686 Brașov

nr.top.13412/1/a/2/24/1/b, parte de uz comun și imobilul proprietatea fără

titlu V.G. și V.V., situat în Predeal, județul Brașov, constând în teren în

suprafață de 657,65 mp înscris în C.F. 14084 Brașov nr.top. 13412/1/a/2/24/1/9

pe linia notată cu roșu și delimitată pe planșa nr. 3 între punctele

A-B-C-D-E-F în raportul de expertiză tehnică topografică nr. 1491/2003 efectuat

în cauză de doamna expert M.E.

A obligat pârâții V.G. și V.V. să

mute gardul pe aliniamentul mai sus arătat, respectiv pe linia A-B-C-D-E-F,

după cum urmează: în punctul 26 gardul se va retrage cu 0,90 m spre

proprietatea pârâților V.; în punctul 27 gardul se va retrage cu 0,90 m spre

proprietatea pârâților V.; în punctul 28 gardul se va retrage cu 0,60 m spre

proprietatea pârâților V.; în punctul E gardul se va muta cu 1 m spre

proprietatea reclamanților T.A., M.E. și R.E.

A obligat pârâții V.G. și V. să lase

reclamantelor în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață

de 11,10 mp, identificat în raportul de expertiză la care s-a făcut ulterior

referire, pe planșa nr. 3 între punctele A-B-C-D-28-27-26.

A respins acțiunea formulată de

reclamante împotriva pârâtei B.E. Brașov, ca fiind îndreptată împotriva unei

persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

A compensat parțial cheltuielile de

judecată.

Prin decizia civilă nr. 130/Ap din

20 noiembrie 2003 a Curții de Apel Brașov, a fost respins apelul declarat de

pârâții V.G. și V.V. împotriva acestei sentințe.

Pentru a se pronunța astfel, instanțele

au reținut, în esență, că pârâții au montat gardul mai sus de linia de hotar,

spre interiorul proprietății reclamantelor, ocupând fără drept o porțiune din

terenul aflat în proprietatea acestora.

Au mai reținut instanțele că,

potrivit raportului de expertiză, pârâta B.E. Brașov nu este proprietară a unui

teren învecinat cu cel al reclamantelor și cu atât mai puțin a unui teren care

să fie amplasat între terenurile în litigiu.

Totodată, instanța de apel a reținut

că, înscrierea în C.F. garantând existența dreptului real, nu și întinderea

obiectului material asupra căruia acel drept există și că, în acest caz, dacă

s-a constatat o nepotrivire, pârâții nu-și pot invoca propria culpă în

neformularea unei acțiuni în rectificare de C.F.

Împotriva deciziei pronunțate de

instanța de apel au formulat recurs pârâții V.G. și V.V., invocând dispozițiile

art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. și susținând în esență că în mod greșit a

reținut instanța de apel că aceștia ar fi trebuit să formuleze o acțiune în

rectificare de carte funciară, câtă vreme aceștia au posesia terenului,

începând cu anul 1967, astfel că trebuia reținută lipsa de interes pentru

promovarea unei asemenea acțiuni.

Au mai susținut recurenții că

aprecierea instanței de apel, potrivit căreia în anul 1998 ar fi avut loc

„mutarea” gardului se bazează pe interpretarea greșită a probelor administrate

în cauză, în speță neexistând nici o uzurpare, gardul având același amplasament

din anul 1967.

O altă critică a recurenților

vizează împrejurarea că instanțele nu au ținut seama de certificatul de regim

și aliniere nr. 601/1967 și nici de autorizația nr. 9103/1967.

Recursul este nefondat pentru

considerentele care urmează:

Astfel cum se poate observa din

configurația numerelor topografice ale parcelelor în litigiu, acestea au luat

naștere în urma operațiunii de dezmembrare a parcelei nr.top. inițial

13412/1/a/2/24/1. Schița de dezmembrare ce a stat la baza înscrierii acestei

operațiuni în cartea funciară este deci esențială în determinarea configurației

și a conturului corect al proprietăților părților în litigiu.

Din suprapunerea pe planul de

situație al orașului Predeal a configurației parcelelor în litigiu evidențiate

în schița de dezmembrare a rezultat linia ce delimitează în mod corect proprietatea

reclamanților de cel al pârâților, această linie de graniță fiind evidențiată

în raportul de expertiză întocmit în cauză (anexă–planșa nr. 3).

În urma unei analize judicioase a

înscrisurilor aflate la dosarul cauzei în mod corect au reținut instanțele

împrejurarea potrivit căreia gardul nu este amplasat pe linia reală și corectă

de graniță, acesta încălcând proprietatea reclamanților în punctele 26, 27 și

28 – cu 0,90 m; 0,90 m și respectiv 0,60 mp și în punctul E, cu 1,00 m.

În ceea ce privește susținerea

recurenților, potrivit căreia în mod greșit a reținut instanța de apel că

aceștia ar fi trebuit să formuleze o acțiune în rectificare de carte funciară,

este de menționat că această susținere nu este justificată.

În mod legal a reținut astfel, instanța

de apel că, dacă s-au constatat deficiențe apreciabile în teren față de

suprafețele tabulare, pârâții nu-și pot invoca propria culpă în neformularea

unei acțiuni în rectificare de carte funciară, având în vedere că înscrierea în

cartea funciară garantează existența dreptului real, dar nu și întinderea

obiectului material asupra căruia acel drept există.

Potrivit dispozițiilor art. 584 C. civ.,

grănițuirea reprezintă o operațiune de determinare prin semne exterioare a

limitelor dintre proprietăți învecinate, realizarea acesteia fiind posibilă fie

prin convenția părților, fie pe cale judecătorească, în caz de conflict între

proprietari. Grănițuirea poate avea loc nu numai atunci când între proprietăți

nu au existat vreodată semne exterioare de hotar ci și în situația în care

acestea există, dar sunt controversate.

Totodată, nu poate fi reținută

critica vizând împrejurarea că instanțele nu au ținut seama de certificatul de

regim și aliniere nr. 601/1967 și nici de autorizația nr. 9103/1967;

În acest sens, este de menționat că,

în mod corect au reținut instanțele că, esențiale în stabilirea graniței sunt

schița de dezmembrare în urma căreia au luat naștere cele două parcele

învecinate și planul de situație și că astfel cum s-a constatat la fața

locului, distanța actuală dintre colțul inițial al casei, anterior extinderii

efectuate de pârâți și gardul actual este de 6 m (cu 1 m mai mult față de

distanța de 4 m la care se face referire în certificat), împrejurare ce se

explică tocmai prin aceea că gardul a fost deplasat înspre interior

proprietății reclamantelor.

Astfel fiind și având în vedere

dispozițiile art. 480 C. civ., în mod legal s-a dispus obligarea pârâților să

lase reclamantelor în deplină proprietate și liniștită posesie terenul așa cum

a fost identificat.

Față de considerentele mai sus

arătate, urmează a respinge, ca nefondat, recursul formulat de pârâți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul

formulat de pârâții V.G. și V.V. împotriva deciziei civile nr. 130/Ap din 20

noiembrie 2003 a Curții de Apel Brașov.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 mai 2005.