ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 95/2006
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 95/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin încheierea civilă nr. 6018 din
8 octombrie Judecătoria Sibiu a respins cererea executorului bancar G.L.Ș.,
privind încuviințarea începerii executării silite prin poprirea sumelor de
bani, titlurilor de valoare sau a altor bunuri mobile necorporale datorate
debitoarei SC M.C.P. SRL de că terțul poprit B.C.C. SA Sibiu până la concurența
sumei de 5.653.000.000 lei plus dobânzile aferente, sume solicitate de
creditoarea B.C.R. SA Novaci, instanța reținând în esență că în cauză nu sunt
îndeplinite condițiile prevăzute de art. 452 C. proc. civ., respectiv nu există
nici un raport juridic între debitoare SC M.C.P. SRL și B.C.C., nefiind făcută
dovada calității de terț poprit a acestei bănci.
Împotriva încheierii a declarat apel
creditoarea B.C.R. SA, agenția Novaci, criticând-o pentru netemeinicie și
nelegalitate și arătând că dispozițiile art. 452 C. proc. civ., trebuiau
coroborate cu cele prevăzute de art. 460 alin. (2) C. proc. civ., privind
desființarea popririi în situația în care terțul poprit nu datorează suma de
bani debitorului poprit, proba raportului juridic la care se face referire
fiind necesară numai după încuviințarea și înființarea popririi.
Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă,
prin decizia nr. 467/ A pronunțată în camera de consiliu din 24 martie 2004 a
respins ca nefondat apelul creditoarei reținând în esență că art. 452 C. proc.
civ., impune în mod imperativ drept condiție fundamentală pentru încuviințarea
începerii executării silite prin poprire existența unor raporturi juridice
între debitor și terța persoană care i-ar datora acesteia suma de bani, titluri
de valoare sau alte bunuri incorporale.
Împotriva hotărârii instanței de
apel în termen legal creditoarea a declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 9 C.
proc. civ.
Prin motivele de recurs, creditoarea
arată că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu
încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
În contextul acestui motiv recurenta
menționează că instanța a apreciat în mod greșit că se impunea respingerea
cererii de încuviințare pentru lipsa dovezii calității de terț poprit că
dispozițiile art. 452 C. proc. civ. se coroborează imperativ cu dispozițiile art.
460 alin. (2) C. proc. civ., care reglementează desființarea popririi, în
situația în care terțul poprit nu datorează sume de bani debitorului poprit.
Recurenta menționează că proba
raportului juridic arătat trebuie să fie efectuată în mod imperativ numai după
încuviințarea și înființarea popririi. Simpla adresă de înființare a popririi
nu aduce atingere drepturilor procesuale și nici patrimoniului băncii terț
poprit în situația în care ulterior s-ar efectua proba lipsei calității
procesuale pasive.
Procedând astfel, conchide recurenta
s-ar încălca și dispozițiile art. 452 C. proc. civ., deoarece s-ar înlătura
celeritatea și caracterul de surpriză al acestei forme de executare silită.
Recurenta – creditoare a solicitat
admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate în sensul încuviințării
executării silite prin poprire împotriva debitoarei în baza titlurilor
executorii materializate în contract de credit investit cu formulă executorie.
Recursul declarat de creditoare nu
este fondat.
Analizând decizia atacată prin
prisma motivelor de recurs, a actelor și lucrărilor aflate la dosar, Înalta
Curte apreciază că hotărârea este legală.
Astfel instanța de apel ca și
instanța de fond corect au reținut faptul că nu s-a făcut dovada existenței
unor raporturi juridice între debitoare și terțul – poprit în sensul
dispozițiilor art. 452 C. proc. civ., pentru a face astfel dovada calității de
terț poprit a acestei bănci.
În consecință, având în vedere că
decizia atacată este legală, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.,
Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul creditoarei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de
creditoarea B.C.R. SA, agenția Gorj, împotriva deciziei nr. 467/ A din Camera
de Consiliu de la 24 martie 2004 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă, ca
nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 17 ianuarie 2006.