ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5709/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea nr. 1119 din 14 septembrie 2004, pronunțată de Judecătoria Negrești Oaș, s-a admis cererea formulată de executorul judecătoresc M.B. și a fost încuviințată executarea silită a titlului executoriu, sentința nr. 4673 din 7 iulie 1994, pronunțată de Judecătoria Satu Mare, la cererea creditorilor S.L., T.C., R.I. și C.L., în contradictoriu cu debitorul Inspectoratul Școlar Județean Satu Mare, instanța apreciind că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 372, art. 373 și art. 371 1 C. proc. civ. Împotriva acestei încheieri a declarat apel debitorul Inspectoratul Școlar Județean Satu Mare. Curtea de Apel Oradea, prin decizia nr. 1238 din 7 decembrie 2004 a anulat apelul ca netimbrat, constatând incidența prevederilor art. 20 pct. 3 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.

Împotriva acestei hotărâri debitorul Inspectoratul Școlar Județean Satu Mare a declarat recurs, invocând motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 8, 9 și 10 C. proc. civ. Recursul se va admite pentru următoarele considerente. Încheierea primei instanțe s-a dat în camera de consiliu, fără citarea părților, după dispoziția din art. 373 1 alin. (2) C. proc. civ., procedura în materia încuviințării executării silite fiind, fără echivoc, necontencioasă. Conform art. 721 C. proc. civ. „Dispozițiile codului de față alcătuiesc procedura de drept comun în materie civilă...”, iar în Cartea a III-a (art. 331–339 C. proc. civ.) sunt „Dispozițiile generale privitoare la procedurile necontencioase”, astfel că norma din art. 373 1 C. proc.

civ. se interpretează celei din art. 331–339 C. proc. civ. Potrivit art. 339 alin. (3) C. proc. civ., „Apelul împotriva încheierii date de președintele judecătoriei se judecă de tribunal ...”, iar dispoziția art. 373 alin. (2) C. proc. civ. prevede că „instanța de executare este judecătoria ...”, care „încuviințează executarea silită prin încheiere dată în camera de consiliu, fără citarea părților” [art. 373 1 alin. (2)]. Norma imperativă relativă la compunerea instanței de executare, de judecător unic, este prevăzută în art. 56 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, în vigoare la data judecării în primă instanță și în apel. Textul art. 56 alin. (1) pct. 1 lit. a( din aceeași lege atribuie și judecătorului stagiar competența soluționării cererii de încuviințare a executării silite și a celei de investire cu formulă executorie.

Ambele proceduri intermediare, între faza judiciară a procesului civil și faza executării silite, sunt necontencioase și caracterizate printr-o examinare sumară a titlului, nu printr-o judecată, limitându-se la un control formal de legalitate al acestuia. Așadar, soluționarea cererii de către un judecător (chiar și stagiar) nu poate să atribuie competența judecării apelului curții de apel, iar când cererea se soluționează de președintele instanței apelul să rămână de competența tribunalului [art. 339 alin. (3) teza I C. proc. civ.]. O asemenea divizare a competenței judecării apelului în aceeași cerere nu poate fi primită, fiind în contradicție cu principiul unicității căilor de atac, astfel că formularea din art. 339 alin. (3) C. proc.

civ. „apelul împotriva încheierii date de președintele judecătoriei” trebuie interpretată nu exclusivist literal, ci, în primul rând, sistematic și teleologic. În consecință, apelul a fost judecat de o instanță necompetentă, Curtea de Ape Oradea, ceea ce atrage casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei, conform art. 312 5 C. proc. civ. pentru judecarea apelului la Tribunalul Satu Mare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de debitorul Inspectoratul Școlar al Județului Satu Mare împotriva deciziei nr. 1238/A din 7 decembrie 2004 a Curții de Apel Oradea, secția civilă, pe care o casează și trimite cauza pentru competentă soluționare la Tribunalul Satu Mare. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 iunie 2005.