ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 162/2006

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea pronunțată în

ședința Camerei de Consiliu de la 11 februarie 2004 de Judecătoria Buftea –

Tribunalului București, în dosarul nr. 67/2004, a fost încuviințată executarea

silită imobiliară la cererea formulată de creditoarea B.R.D. – G.S.G. SA cu

sediul social în București, împotriva debitoarei SC P. SA cu sediul social în

Județul Ilfov.

În fundamentarea acestei soluții

instanța de fond a reținut că prin adresa înregistrată sub nr. 67/2004 a fost

înaintată de G.I.E., executor bancar în cadrul corpului executorilor bancari ai

B.R.D. - G.S.G. SA, cererea de încuviințare a executării silite imobiliare,

având ca debitor pe SC P. SA, constatându-se din întreaga documentație

existentă că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 56 din Legea nr. 58/1998

și art. 373

1

C. proc. civ., creanța creditoarei fiind certă, lichidă

și exigibilă. Executarea silită vizează satisfacerea creanței în sumă totală de

9.450.952,15 dolari S.U.A. (din care 8.422.167 dolari S.U.A. credit și

1.028.785,15 dolari S.U.A. dobânzi) obligație izvorâtă din contractul de credit

din 16 martie 1999 și actele adiționale ulterioare, precum și din contractul de

ipotecă autentificat la 7 martie 2002 și actul adițional la aceasta din 14

martie 2002 de către B.N.P. M.V. înscrise în C.F. a localității Snagov și a

localității Gruiu, prin care se garantează suma de 47.010 dolari S.U.A.,

înscrisuri ce reprezintă titluri executorii.

Curtea de Apel București, secția a

VI-a comercială, prin decizia comercială nr. 310 din 16 iunie 2004 a respins ca

nefondat apelul declarat de apelanta SC P. SA împotriva încheierii din Camera

de Consiliu de la data de 11 februarie 2004, pronunțată de Judecătoria Buftea

în dosarul nr. 67/2004, în contradictoriu cu intimata B.R.D. – G.S.G. SA

București.

Instanța de apel a stabilit că la

încuviințarea cererii de executare silită a fost avut în vedere că, în

conformitate cu art. 379 C. proc. civ., creanța este certă, lichidă și

exigibilă, instanța de fond respectând toate cerințele legale.

Împotriva deciziei nr. 310 din 16

iunie 2004, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a

promovat recurs debitoarea SC P. SA, care a criticat această hotărâre

judecătorească pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectele că a fost

dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, deoarece creanța nu este

certă, lichidă și exigibilă, imobilul urmărit nu mai este proprietatea

debitoarei acest imobil urmărit este greșit identificat, greșit au fost

respinse probele cu interogatoriu și expertiză financiar – bancară solicitate de

debitoare au fost încuviințate două executări silite asupra aceluiași imobil,

fiind invocat ca temei de drept al cererii de recurs dispozițiile art. 304 pct.

9 C. proc. civ.

Intimatul creditor B.R.D. – G.S.G.

SA București a depus întâmpinare, prin care a cerut respingerea recursului.

Înalta Curte, analizând materialul

probator administrat în cauză, raportat la motivele de recurs dar și la

excepția invocată din oficiu de instanță și pusă în discuția părților, privind

necompetența Înaltei Curți de Casație și Justiție precum și de inadmisibilitate

a recursului, în raport de dispozițiile art. 373

1

alin. (2)

coroborate cu art. 725 alin. (1) C. proc. civ., urmează a admite recursul

declarat de debitoarea SC P. SA, pentru următoarele considerente.

Este de necontestat că obiectul

cauzei în constituie încuviințarea executării silite imobiliare, în condițiile art.

373

1

din codul de procedură, la cererea formulată de contestatoarea

B.R.D. – G.S.G. SA București prin executor bancar împotriva debitoarei SC P.

SA.

În materia executării silite,

guvernată de dispozițiile art. 371

1

și următoarele C. proc. civ.,

obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu se

aduce la îndeplinire de bunăvoie, iar în caz contrar prin executare silită,

care are loc până la realizarea dreptului recunoscut prin titlul executoriu.

Cadrul legal instituit de

reglementările cuprinse în art. 373

1

alin. (2) C. proc. civ., așa

cum a fost modificat prin Legea nr. 219 din 6 iulie 2005 de aprobare a O.U.G. nr.

138/2000, imperativ stabilește că instanța încuviințează executarea silită prin

încheiere dată în camera de consiliu, fără citarea părților, iar încheierea

prin care președintele instanței admite cererea de încuviințare a executării

silite nu este supusă nici unei căi de atac. La rândul său, art. 725 alin. (1) C.

proc. civ., modificat prin O.U.G. nr. 138/2000 aprobată prin Legea nr. 219 din 6

iulie 2005, stipulează în mod expres că dispozițiile legii noi de procedură se

aplică din momentul intrării ei în vigoare și proceselor în curs de judecată

începute sub legea veche, precum și executărilor silite începute sub acea lege.

Pentru aceste rațiuni juridice,

urmează a admite recursul declarat de debitoarea SC P. SA prin lichidator judiciar

SC R.P.T.C. SRL București, împotriva deciziei nr. 310 din 16 iunie 2004,

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, pe care în

temeiul art. 304 pct. 9 raportat la art. 312 pct. 5 C. proc. civ., o casează și

va trimite cauza Tribunalului București ca instanță de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

debitoarea SC P. SA prin lichidator judiciar SC R.P.T.C. SRL București,

împotriva deciziei nr. 310 din 16 iunie 2004 a Curții de Apel București, secția

a VI-a comercială, casează decizia recurată și trimite cauza Tribunalului

București ca instanță de recurs.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 19 ianuarie 2006.