ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3604/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 5

din 29 martie 2005, Curtea de Apel Tg. Mureș, secția penală, a respins, ca

nefondată, plângerea formulată de petiționara T.E. împotriva rezoluției din 15

octombrie 2004 dată în dosarul nr. 135/P/2004 al Parchetului de pe lângă Curtea

de Apel Tg. Mureș.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de fond a reținut următoarele:

La data de 18 ianuarie 2005,

pe rolul Curții de Apel Tg. Mureș se înregistrează cauza având ca obiect

plângerea formulată de petiționara T.E. împotriva rezoluției din 21 decembrie 2004

din dosarul nr. 983/VIII/2004 dată de prim procurorul Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Tg. Mureș.

În plângerea astfel

formulată petiționara a invederat faptul că prin rezoluția din 21 decembrie 2004

a prim-procurorului Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Tg. Mureș s-a

respins plângerea pe care dânsa a înțeles să o formuleze împotriva rezoluției

din 15 octombrie 2004, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față

de M.I., prim procuror de pe lângă Judecătoria Gheorghieni pentru săvârșirea infracțiunii

de abuz în serviciu contra intereselor persoanei și că dânsa apreciază

soluțiile date netemeinice și nelegale deoarece nu se bazează pe o cercetare

amănunțită și obiectivă a cauzei.

În vasta motivare a

plângerii formulate, petiționara a invederat faptul că este reprezentantul

legal al Fundației S. (persoană juridică fondată în conformitate cu

dispozițiile Legii nr. 21/1924 prin sentința civilă nr. 33/1996 și are sediul

în Gheorghieni), dar că este și mandatara domnului J.P., reprezentant legal al

F.S.H.H.R. din Olanda. S-a arătat că, în data de 28 octombrie 2003, prin

contract de vânzare-cumpărare autentic având nr. 2788 fundația reprezentată de

petiționară a dobândit în proprietate terenul intravilan în suprafață de 1449 mp.,

situat administrativ în str. Marton Aron. Prin acest act la care petiționara a

făcut trimitere, a dobândit drept de proprietate asupra casei de locuit și a

anexelor situate pe acest teren fundația olandeză, dar totodată a operat și

ieșirea din indiviziune și dezmembrarea ce impuneau a fi realizate pentru

proprietarii celorlalte imobile ce erau edificate pe acest teren. S-a susținut

că pe acest teren pe care erau deja edificate construcții, fundația olandeză

dorea demolarea acestora și edificarea unei noi clădiri care să aibă destinația

de magazin de prezentare și depozit, demers pentru care au fost realizate toate

procedurile de obținere a autorizațiilor necesare. S-a susținut că înainte de a

depune documentația necesară pentru obținerea autorizațiilor necesare

petiționara a fost amenințată de către ceilalți doi proprietari că va fi

împiedicată să construiască orice edificat și că doamna M.C. a avertizat-o că

fiica dânsei care este procuror, oricum va interveni și bloca lucrările. Petiționara

a ținut să invedereze faptul că aceste amenințări s-au și materializat în

chemări ale sale în biroul prim-procuroului Parchetului de pe lângă Judecătoria

Gheorghieni, respectiv în biroul doamnei procuror M.I. și că în urma

întâlnirilor repetate dintre dânsa și prim-procuror au început șicanele împotriva

sa și formularea de reclamații repetate la autoritățile administrative ale

orașului Gheorghieni. S-a arătat că prim-procurorul de pe lângă Judecătoria

Gheorghieni a amenințat-o că îi va întocmi dosar penal pentru a-i opri astfel

construcția clădirii demarate pe terenul situat în Gheorghieni str. Marton. În

urma demersurilor, astfel întreprinse de către intimată, organele abilitate au

dispus sistarea lucrărilor de construcții, astfel demarate, iar în urma

litigiilor izbucnite pe cale judecătorească între petiționară și vecinii săi

soluționarea acestor litigii s-ar fi făcut în favoarea vecinilor săi (a fam. C.)

ca urmare a intervențiilor efectuate de către intimată direct judecătorilor

investiți cu soluționarea respectivelor cereri. Petiționara a înțeles să

invedereze faptul că, de la începutul lunii septembrie 2004, amenințările

directe sau indirecte ale intimatei împotriva sa s-au intensificat, că la toate

organele abilitate din raza Județului Harghita unde este chemată să dea diverse

declarații i se spune că doamna prim-procuror insistă în rezolvarea situației

și că prin aceste acte continue de hărțuire și amenințare exercitate de

intimată este prejudiciată atât material cât și moral. S-a mai invederat de

petiționară că rezoluția ce înțelege să o conteste se bazează doar pe

susținerile nedovedite ale doamnei prim procuror, iar rezoluția nebazându-se pe

analizarea punctelor de vedere expuse de către părțile din prezenta cauză.

În final, petiționara a

solicitat ca în cauză să se facă aplicabilitatea dispozițiilor art. 278

1

pct. 2 alin. (8) lit. b) C. proc. pen.

Instanța investită cu

soluționarea plângerii, analizând-o, reține că în urma efectuării actelor

premergătoare în dosarul nr. 135/P/2004 al Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel Tg. Mureș s-a emis la data de 15 octombrie 2004 rezoluția prin care

procurorul șef de secție de la această unitate a Ministerului Public a dispus

neînceperea urmăririi penale cu privire la M.I. prim procuror al Parchetului de

pe lângă Judecătoria Gheorghieni, județul Harghita întrucât faptele imputate

acesteia nu sunt prevăzute de legea penală. În această rezoluție, astfel emis

și menținută prin rezoluția Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Tg. Mureș din

data de 21 decembrie 2004, s-au reținut în esență că petiționara T.E. a formulat

plângere împotriva prim procurorului de pe lângă Judecătoria Gheorghieni

deoarece aceasta prin atitudinea manifestată împiedică efectuarea unor lucrări

de construire a unei hale de depozitare a mobilei transportate din Olanda la

Gheorghieni pentru F.S.H.H.R. din Olanda. În urma cercetărilor efectuate a

rezultat că atât făptuitoarea cât și vecinii ei au constatat că petiționara

prin construcția ale cărei lucrări le-a demarat intenționează să efectueze

lucrări din sfera industrială a mobilei, fapt ce s-ar solda pentru vecini cu

poluare fonică, chimică, etc. în condițiile în care astfel de ateliere

industriale sunt interzise ca amplasament în centrul orașului Gheorghieni. S-a

mai stabilit că litigiile purtate între petiționară și familia C. s-au purtat cu

stricta respectare a dispozițiilor procesual-civile române, imixtiunea făptuitoarei

fiind exclusă și că demersurile întreprinse de vecinii imobilului proprietatea

petiționarei, au fost întreprinse în calitatea lor de simpli cetățeni față de

organele administrative abilitate, organe administrative care au emis actele ce

se impuneau față de reclamațiile primite. Ca urmare a acestor aspecte reținute procurorului

căruia i s-a repartizat spre instrumentare plângerea a emis rezoluția anterior

menționată, rezoluție care așa cum s-a mai menționat a fost confirmată prin

rezoluția din 21 decembrie 2004, cu nr. 983/VIII/2004. Petiționara în

exercitarea dreptului său procesual consacrat și garantat de dispozițiile art.

278

1

alin. (1) C. proc. pen., a înțeles să formuleze plângere

împotriva acestei rezoluții pentru motivele expuse în partea introductivă a

prezentelor considerente.

Este de subliniat faptul că

în urma atentei studieri a materialului probator aflat în dosarul nr. 135/P/2004

a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Tg. Mureș, se desprind următoarele

concluzii:

Suspiciunile petiționarei

legate de faptul că datorită profesiei și funcției pe care o ocupă intimata ar

exercita demersuri ce frizează sfera penalului sunt nefondate. Actele premergătoare

efectuate în cauză demonstrează că atât familia C. cât și numita M.C. au

demarat, pentru apărarea dreptului lor de proprietate, împotriva fundației reprezentată

de petiționară demersurile ce se impuneau pentru ca aceasta să le permită o

exercitare deplină a dreptului lor de proprietate (prin respectarea dreptului

de servitute de trecere) și pentru a obține de la organele administrației

locale toate avizele necesare pentru edificarea unui imobil care să

adăpostească desfășurarea unei activități productive. Acțiunile întreprinse de

familia C. și numita M.C., au fost întreprinse cu stricta respectare a legii în

cauză nedovedindu-se în nici un mod faptul că intimata datorită funcției pe

care o deține ar fi exercitat față de petiționară faptele pe care aceasta i le

impută. Este imposibil de concluzionat în urma studierii actelor premergătoare

ce au stat la baza emiterii rezoluției criticate că ignorând regulile deontologice

ce guvernează profesia de procuror și obligațiile instituite în sarcina unui

magistrat prin dispozițiile Legii nr. 303/2004, intimata ar fi desfășurat

activitățile descrise de petiționară expunându-se astfel rigorilor legii

penale. Nici una din probele cauzei nu demonstrează că susținerile petiționarei

au fundament real deoarece aceste acțiuni de hărțuire și amenințare ce ar fi

fost exercitate de intimată nu există în materialitatea lor astfel de acțiuni

nefiind incriminate de legea penală.

În mod corect procurorul

care a instrumentat cauza a constatat că în cauză nu se poate dispune începerea

urmăririi penale împotriva intimatei deoarece faptele imputate acesteia nu sunt

prevăzute de legea penală. Această soluție a procurorului ce a emis în dosarul nr.

135/P/2004 rezoluția din data de 15 octombrie 2004 se impune a fi menținută ea

fiind legală și temeinică.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs petiționara T.E.

Verificând actele dosarului,

Curtea constată că recursul este nefondat.

Din actele premergătoare

efectuate de procuror, reiese faptul că atât M.C. cât și familia C. au demarat

pentru apărarea dreptului lor la proprietate, acțiunile civile ce se impuneau.

Aceste acțiuni au fost întreprinse

cu respectarea legii, în cauză nefăcându-se dovada că intimata în virtutea

funcției ce o deține, ar fi exercitat față de petiționară faptele pe care

aceasta i le impută.

Nici unul dintre actele

administrate în cauză nu demonstrează faptul că susținerile petiționarei sunt

reale, în mod corect prim procurorul care a instrumentat cauza, dispunând neînceperea

urmăririi penale față de intimată.

Pentru aceste motive, în

baza art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte

va respinge, ca nefondat, recursul declarat petiționara T.E. împotriva

sentinței penale nr. 5 din 29 martie 2005 a Curții de Apel Tg. Mureș, secția

penală.

În baza dispozițiilor art. 192

alin. (2) C. proc. pen., va obligat recurenta petiționară la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de petiționara T.E. împotriva sentinței penale nr. 5 din 29

martie 2005 a Curții de Apel Tg. Mureș, secția penală.

Obligă recurenta petiționară

la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 600.000 lei.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 9 iunie 2005.