ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3604/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin sentința penală nr. 5 din 29 martie 2005, Curtea de Apel Tg. Mureș, secția penală, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiționara T.E. împotriva rezoluției din 15 octombrie 2004 dată în dosarul nr. 135/P/2004 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Tg. Mureș. Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele: La data de 18 ianuarie 2005, pe rolul Curții de Apel Tg. Mureș se înregistrează cauza având ca obiect plângerea formulată de petiționara T.E. împotriva rezoluției din 21 decembrie 2004 din dosarul nr. 983/VIII/2004 dată de prim procurorul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Tg.

Mureș. În plângerea astfel formulată petiționara a invederat faptul că prin rezoluția din 21 decembrie 2004 a prim-procurorului Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Tg. Mureș s-a respins plângerea pe care dânsa a înțeles să o formuleze împotriva rezoluției din 15 octombrie 2004, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de M.I., prim procuror de pe lângă Judecătoria Gheorghieni pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanei și că dânsa apreciază soluțiile date netemeinice și nelegale deoarece nu se bazează pe o cercetare amănunțită și obiectivă a cauzei. În vasta motivare a plângerii formulate, petiționara a invederat faptul că este reprezentantul legal al Fundației S. (persoană juridică fondată în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 21/1924 prin sentința civilă nr. 33/1996 și are sediul în Gheorghieni), dar că este și mandatara domnului J.P., reprezentant legal al F.S.H.H.R.

din Olanda. S-a arătat că, în data de 28 octombrie 2003, prin contract de vânzare-cumpărare autentic având nr. 2788 fundația reprezentată de petiționară a dobândit în proprietate terenul intravilan în suprafață de 1449 mp., situat administrativ în str. Marton Aron. Prin acest act la care petiționara a făcut trimitere, a dobândit drept de proprietate asupra casei de locuit și a anexelor situate pe acest teren fundația olandeză, dar totodată a operat și ieșirea din indiviziune și dezmembrarea ce impuneau a fi realizate pentru proprietarii celorlalte imobile ce erau edificate pe acest teren. S-a susținut că pe acest teren pe care erau deja edificate construcții, fundația olandeză dorea demolarea acestora și edificarea unei noi clădiri care să aibă destinația de magazin de prezentare și depozit, demers pentru care au fost realizate toate procedurile de obținere a autorizațiilor necesare.

S-a susținut că înainte de a depune documentația necesară pentru obținerea autorizațiilor necesare petiționara a fost amenințată de către ceilalți doi proprietari că va fi împiedicată să construiască orice edificat și că doamna M.C. a avertizat-o că fiica dânsei care este procuror, oricum va interveni și bloca lucrările. Petiționara a ținut să invedereze faptul că aceste amenințări s-au și materializat în chemări ale sale în biroul prim-procuroului Parchetului de pe lângă Judecătoria Gheorghieni, respectiv în biroul doamnei procuror M.I. și că în urma întâlnirilor repetate dintre dânsa și prim-procuror au început șicanele împotriva sa și formularea de reclamații repetate la autoritățile administrative ale orașului Gheorghieni.

S-a arătat că prim-procurorul de pe lângă Judecătoria Gheorghieni a amenințat-o că îi va întocmi dosar penal pentru a-i opri astfel construcția clădirii demarate pe terenul situat în Gheorghieni str. Marton. În urma demersurilor, astfel întreprinse de către intimată, organele abilitate au dispus sistarea lucrărilor de construcții, astfel demarate, iar în urma litigiilor izbucnite pe cale judecătorească între petiționară și vecinii săi soluționarea acestor litigii s-ar fi făcut în favoarea vecinilor săi (a fam. C.) ca urmare a intervențiilor efectuate de către intimată direct judecătorilor investiți cu soluționarea respectivelor cereri.

Petiționara a înțeles să invedereze faptul că, de la începutul lunii septembrie 2004, amenințările directe sau indirecte ale intimatei împotriva sa s-au intensificat, că la toate organele abilitate din raza Județului Harghita unde este chemată să dea diverse declarații i se spune că doamna prim-procuror insistă în rezolvarea situației și că prin aceste acte continue de hărțuire și amenințare exercitate de intimată este prejudiciată atât material cât și moral. S-a mai invederat de petiționară că rezoluția ce înțelege să o conteste se bazează doar pe susținerile nedovedite ale doamnei prim procuror, iar rezoluția nebazându-se pe analizarea punctelor de vedere expuse de către părțile din prezenta cauză.

În final, petiționara a solicitat ca în cauză să se facă aplicabilitatea dispozițiilor art. 278 1 pct. 2 alin. (8) lit. b) C. proc. pen. Instanța investită cu soluționarea plângerii, analizând-o, reține că în urma efectuării actelor premergătoare în dosarul nr. 135/P/2004 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Tg. Mureș s-a emis la data de 15 octombrie 2004 rezoluția prin care procurorul șef de secție de la această unitate a Ministerului Public a dispus neînceperea urmăririi penale cu privire la M.I. prim procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Gheorghieni, județul Harghita întrucât faptele imputate acesteia nu sunt prevăzute de legea penală. În această rezoluție, astfel emis și menținută prin rezoluția Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Tg.

Mureș din data de 21 decembrie 2004, s-au reținut în esență că petiționara T.E. a formulat plângere împotriva prim procurorului de pe lângă Judecătoria Gheorghieni deoarece aceasta prin atitudinea manifestată împiedică efectuarea unor lucrări de construire a unei hale de depozitare a mobilei transportate din Olanda la Gheorghieni pentru F.S.H.H.R. din Olanda. În urma cercetărilor efectuate a rezultat că atât făptuitoarea cât și vecinii ei au constatat că petiționara prin construcția ale cărei lucrări le-a demarat intenționează să efectueze lucrări din sfera industrială a mobilei, fapt ce s-ar solda pentru vecini cu poluare fonică, chimică, etc. în condițiile în care astfel de ateliere industriale sunt interzise ca amplasament în centrul orașului Gheorghieni.

S-a mai stabilit că litigiile purtate între petiționară și familia C. s-au purtat cu stricta respectare a dispozițiilor procesual-civile române, imixtiunea făptuitoarei fiind exclusă și că demersurile întreprinse de vecinii imobilului proprietatea petiționarei, au fost întreprinse în calitatea lor de simpli cetățeni față de organele administrative abilitate, organe administrative care au emis actele ce se impuneau față de reclamațiile primite. Ca urmare a acestor aspecte reținute procurorului căruia i s-a repartizat spre instrumentare plângerea a emis rezoluția anterior menționată, rezoluție care așa cum s-a mai menționat a fost confirmată prin rezoluția din 21 decembrie 2004, cu nr. 983/VIII/2004.

Petiționara în exercitarea dreptului său procesual consacrat și garantat de dispozițiile art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen., a înțeles să formuleze plângere împotriva acestei rezoluții pentru motivele expuse în partea introductivă a prezentelor considerente. Este de subliniat faptul că în urma atentei studieri a materialului probator aflat în dosarul nr. 135/P/2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Tg. Mureș, se desprind următoarele concluzii: Suspiciunile petiționarei legate de faptul că datorită profesiei și funcției pe care o ocupă intimata ar exercita demersuri ce frizează sfera penalului sunt nefondate. Actele premergătoare efectuate în cauză demonstrează că atât familia C. cât și numita M.C.

au demarat, pentru apărarea dreptului lor de proprietate, împotriva fundației reprezentată de petiționară demersurile ce se impuneau pentru ca aceasta să le permită o exercitare deplină a dreptului lor de proprietate (prin respectarea dreptului de servitute de trecere) și pentru a obține de la organele administrației locale toate avizele necesare pentru edificarea unui imobil care să adăpostească desfășurarea unei activități productive. Acțiunile întreprinse de familia C. și numita M.C., au fost întreprinse cu stricta respectare a legii în cauză nedovedindu-se în nici un mod faptul că intimata datorită funcției pe care o deține ar fi exercitat față de petiționară faptele pe care aceasta i le impută.

Este imposibil de concluzionat în urma studierii actelor premergătoare ce au stat la baza emiterii rezoluției criticate că ignorând regulile deontologice ce guvernează profesia de procuror și obligațiile instituite în sarcina unui magistrat prin dispozițiile Legii nr. 303/2004, intimata ar fi desfășurat activitățile descrise de petiționară expunându-se astfel rigorilor legii penale. Nici una din probele cauzei nu demonstrează că susținerile petiționarei au fundament real deoarece aceste acțiuni de hărțuire și amenințare ce ar fi fost exercitate de intimată nu există în materialitatea lor astfel de acțiuni nefiind incriminate de legea penală. În mod corect procurorul care a instrumentat cauza a constatat că în cauză nu se poate dispune începerea urmăririi penale împotriva intimatei deoarece faptele imputate acesteia nu sunt prevăzute de legea penală.

Această soluție a procurorului ce a emis în dosarul nr. 135/P/2004 rezoluția din data de 15 octombrie 2004 se impune a fi menținută ea fiind legală și temeinică. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petiționara T.E. Verificând actele dosarului, Curtea constată că recursul este nefondat. Din actele premergătoare efectuate de procuror, reiese faptul că atât M.C. cât și familia C. au demarat pentru apărarea dreptului lor la proprietate, acțiunile civile ce se impuneau. Aceste acțiuni au fost întreprinse cu respectarea legii, în cauză nefăcându-se dovada că intimata în virtutea funcției ce o deține, ar fi exercitat față de petiționară faptele pe care aceasta i le impută. Nici unul dintre actele administrate în cauză nu demonstrează faptul că susținerile petiționarei sunt reale, în mod corect prim procurorul care a instrumentat cauza, dispunând neînceperea urmăririi penale față de intimată.

Pentru aceste motive, în baza art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat petiționara T.E. împotriva sentinței penale nr. 5 din 29 martie 2005 a Curții de Apel Tg. Mureș, secția penală. În baza dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obligat recurenta petiționară la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționara T.E. împotriva sentinței penale nr. 5 din 29 martie 2005 a Curții de Apel Tg. Mureș, secția penală. Obligă recurenta petiționară la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 600.000 lei. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 9 iunie 2005.