ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 860/2011

Asupra recursurilor de față ; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele : Prin sentința penală nr. 126 din 19 noiembrie 2010, Curtea de Apel Suceava a respins plângerea formulată de petenții B.L. și B.S., împotriva rezoluțiilor nr. 308/P/2009 din 22 aprilie 2010 și nr. 183/II/2/2010 din 7 iunie 2010 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, ca nefondată și a menținut rezoluțiile atacate. A obligat petenții să plătească statului suma de câte 25 lei fiecare și intimatului T.I. suma de câte 500 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin plângerea penală adresată Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție și trimisă spre competentă soluționare Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, persoanele vătămate B.L.

și B.S. au solicitat a se efectua cercetări față de executorul judecătoresc T.I. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen., constând în aceea că acesta, în mod abuziv, a refuzat să pună în executare sentința civilă nr. 3236/2005 a Judecătoriei Suceava, cauzându-le vătămări intereselor lor legale. Efectuându-se acte premergătoare în cauză au rezultat următoarele: Prin sentința civilă nr. 3236 din 12 octombrie 2005 a Judecătoriei Suceava, rămasă definitivă și irevocabilă, Comisia comunală de aplicare a Legii nr. 18/1991 Todirești, prin președintele acesteia, a fost obligată la plata în favoarea statului a unei amenzi civile de 50 lei pentru fiecare zi de întârziere, începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la executarea obligației de punere în posesie a reclamanților B.L.

și B.S., cu suprafața de 46 ari teren agricol pe raza comunei Todirești, stabilită prin decizia civilă nr. 483 din 04 martie 2004 a Curții de Apel Suceava, precum și la plata în favoarea reclamanților a sumei de 4000 lei, reprezentând daune interese. La data de 16 martie 2006 B.S. și B.L. au solicitat executorului judecătoresc T.I. declanșarea procedurii de executare silită împotriva debitoarei Comisia comunală de aplicare a Legii nr. 18/1991 Todirești, prin președintele acesteia, în vederea recuperării sumei de 4000 le, reprezentând daune interese. Prin încheierea Judecătoriei Suceava din 22 martie 2006 s-a încuviințat executarea silită în baza titlului executoriu sus menționat, formându-se, astfel, dosarul de executare silită nr. 60/2006.

Executorul judecătoresc a somat debitoarea la data de 27 martie 2006 să execute de bună voie obligația prevăzută în titlul executoriu, respectiv să achite suma de 4.414,45 lei, iar la 21 iunie 2006, la cererea creditoarei, a solicitat Primăriei comunei Todirești - Serviciul contabilitate să procedeze la indisponibilizarea sumelor de bani aflate în contul debitoarei, în vederea recuperării debitului datorat. Ulterior, creditorii s-au adresat Judecătoriei Suceava cu acțiune civilă având ca obiect validarea popririi, cerere care însă a fost respinsă ca nefondată prin sentința civilă nr. 3206 din 03 octombrie 2006, rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia nr. 61 din 16 ianuarie 2007 a Tribunalului Suceava, secția civilă, pe considerentul că poprirea a fost înființată cu nerespectarea procedurii prevăzute de art. 452 C. proc.

civ., respectiv că cei doi creditori nu au precizat la care din disponibilitățile bănești se referă executarea (pe salariul președintelui sau alte surse). Petenții au formulat contestație la executare, prin care au solicitat obligarea executorului judecătoresc de a finaliza executarea silită, contestație care, de asemenea, a fost respinsă ca nefondată prin sentința civilă nr. 3544 din 25 august 2008 a Judecătoriei Suceava, rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 2780 din 16 decembrie 2008 a Tribunalului Suceava. Prin rezoluția nr. 308/P/2009 din 22 aprilie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava s-a dispus în baza art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. d) C. proc.

pen. neînceperea urmăririi penale față de T.I. – executor judecătoresc, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen., întrucât în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii. Pentru a dispune această soluție s-a constatat că nu poate fi reținută în sarcina executorului judecătoresc Tătara Ioan săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen., în cauză nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii, sub aspectul laturii subiective. Astfel, s-a stabilit că executorul judecătoresc a încasat de la cei doi creditori, în speță petenții, suma de 130 lei cu titlu de avans onorariu de executare silită și nu 600 lei, așa cum susțin acestea, fapt ce rezultă din chitanța nr. 516 din 01 martie 2006, existentă la dosarul de executare silită.

De asemenea, s-a stabilit că executorul judecătoresc a efectuat acte de executare silită în cauză (a somat debitorul, a dat curs cererii creditorilor de înființare a popririi), însă nu a finalizat procedura cu care a fost investit, întrucât, pe de o parte, instanța de judecată nu a validat poprirea înființată pe considerentul că nu s-au respectat dispozițiile art. 452 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, ulterior, creditorii nu au mai solicitat continuarea executării silite, nesolicitând instanței de judecată nici autorizarea pentru îndeplinirea obligației de a face. Împotriva acestei rezoluții au formulat plângere în baza art. 278 C. proc. pen. petenții, susținând că este nelegală întrucât în mod greșit nu s-a reținut săvârșirea faptei și vinovăția făptuitorului în comiterea infracțiunii pentru care s-au efectuat cercetări.

Prin rezoluția nr. 183/II/2/2010 din 07 iunie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava s-a dispus în baza art. 278 C. proc. pen. respingerea ca neîntemeiată a plângerii formulate de către petenții B.L. și B.S. împotriva rezoluției nr. 308/P/2009 din 22 aprilie 2010 a aceleiași unități de parchet. Pentru a dispune această soluție s-a reținut că din materialul probator administrat în cauză a rezultat că, la cererea petenților, în dosarul de executare silită nr. 60/2006, executorul judecătoresc, după încuviințarea executării silite, a solicitat Primăriei Comunei Todirești – Serviciul Contabilitate – să procedeze la indisponibilizarea sumelor de bani aflate în cont, în vederea recuperării sumei de 4.000 lei, la care primarul, în calitate de președinte al sus menționatei comisii, a fost obligat prin sentința civilă nr. 3236 din 12 octombrie 2005 a Judecătoriei Suceava s-o plătească petenților cu titlu de daune interese.

Nedându-se curs somației, petenții s-au adresat Judecătoriei Suceava cu acțiune, prin care au solicitat validarea popririi pe veniturile bănești ale primarului, cerere care însă, prin sentința civilă nr. 3206 din 03 octombrie 2006 a Judecătoriei Suceava (definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 61 din 16 ianuarie 2007 a Tribunalului Suceava) a fost respinsă ca nefondată, cu motivarea că poprirea a fost înființată cu nerespectarea procedurii prev. de art. 452 C. proc. civ., respectiv că petenții nu au precizat disponibilitățile bănești – salariul președintelui sau alte surse. Contestația la executare făcută de petenți împotriva acestei hotărâri a fost respinsă prin sentința civilă nr. 3544 din 25 august 2008 a Judecătoriei Suceava (definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 2780 din 16 decembrie 2008 a Tribunalului Suceava), cu motivarea că este nefondată.

Așa fiind, s-a constatat că în cauză lipsește latura subiectivă a infracțiunii prev. de art. 246 C. pen., pentru care s-au efectuat cercetări, neputându-se reține vinovăția în săvârșirea faptei, în condițiile în care executorul a inițiat și a urmărit punerea în executare a hotărârii judecătorești [art. 10 lit. d) C. proc. pen.]. Împotriva acestei rezoluții, în termen legal, au formulat plângere în baza art. 278 1 C. proc. pen. petenții, plângere ce formează obiectul prezentului dosar. Examinând plângerea formulată de petenți sub aspectul motivelor invocate, Curtea reține următoarele: Prin sentința civilă nr. 3236 din 12 octombrie 2005 a Judecătoriei Suceava, rămasă irevocabilă, a fost admisă acțiunea în obligație de a face formulată de petenții B.L.

și B.S. și a fost obligată Comisia Comunală de aplicare a Legii nr. 18/1991 Todirești prin președintele acesteia la plata către petenți a sumei de 4.000 lei cu titlu de daune interese. În baza acestei sentințe petenții s-au adresat executorului judecătoresc T.I. pentru recuperarea sumelor la care a fost obligată pârâta debitoare. Prin încheierea din 22 martie 2006 a Judecătoriei Suceava s-a încuviințat executarea silită a titlului executoriu mai sus menționat. Investit cu executarea titlului de către creditori, executorul judecătoresc a somat debitoarea la data de 27 martie 2006 și a cerut Primăriei comunei Todirești – Serviciul Contabilitate să procedeze la indisponibilizarea sumelor de bani aflate în contul debitoarei.

Ulterior, creditorii au cerut instanței de judecată validarea popririi, cerere ce a fost respinsă ca nefondată prin sentința civilă nr. 3206 din 03 octombrie 2006 a Judecătoriei Suceava, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 61 din 16 ianuarie 2007 a Tribunalului Suceava. Petenții au formulat contestație la executare prin care au solicitat obligarea executorului judecătoresc T.I. să pună în executare și să finalizeze executarea silită a dispozițiilor sentinței civile nr. 3236 din 12 octombrie 2005 a Judecătoriei Suceava, contestație care a fost respinsă ca nefondată prin sentința civilă nr. 3544 din 25 august 2008 a Judecătoriei Suceava, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 2780 din 16 decembrie 2008 a Tribunalului Suceava.

Împotriva acestei rezoluții în baza art. 278 1 C. proc. pen. au formulat plângere petiționarii B.L. și B.S. ce a fost respinsă ca nefondată prin sentința penală recurată. Din considerentele sentinței recurate rezultă că nu se poate reține în sarcina executorului judecătoresc săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat recurs petiționarii arătând că executorul judecătoresc nu și-a dus la îndeplinire obligațiile legale privind executarea silită în recuperarea sumei datorată de Comisia Comunală de Fond Funciar a Legii nr. 18/1991 în valoare de 4000 lei și amenda ce se cuvine statului. Critica adusă nu este fondată. Analizând legalitatea și temeinicia sentinței recurată sub aspectul motivelor de recurs invocate cât și din oficiu, conform art. 385 6 alin. (39 C. proc.

pen., sub toate celelalte aspecte Înalta Curte apreciază că recursurile declarate de petiționari nu sunt fondate urmând a fi respinse ca atare pentru considerentele ce urmează. Soluția de neîncepere a urmăririi penale dispusă față de executorul judecătoresc T.I. corespunde actelor premergătoare efectuate în cauză care nu au evidențiat aspecte de natură penală în activitatea desfășurată de acesta. Astfel, executorul judecătoresc a depus diligențele necesare și a efectuat actele de executare silită, impuse de dispozițiile legale ce reglementează această materie. Faptul că intimatul nu a finalizat procedura cu care a fost investit nu poate atrage răspunderea penală a acestuia sub aspectul infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen.

cât timp cererea de validare a popririi a fost respinsă prin sentința civilă nr. 3206 din 3 octombrie 2006 a Judecătoriei Suceava. Reținând că sentința instanței de fond este legală și temeinică, Înalta Curte urmează ca în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să respingă ca nefondate recursurile declarate de petiționari. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de petiționarii B.L. și B.S. împotriva sentinței penale nr. 126 din 19 noiembrie 2010 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurenții petiționari la plata sumelor de câte 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 4 martie 2011.