ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1290/2011

Asupra recursului de față constată

următoarele:

Prin sentința nr. 11.CC din 26 septembrie 2008, Curtea

de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a

stabilit competența de soluționare a acțiunii civile formulată de Executorul

Judecătoresc C.G. în contradictoriu cu Biroul Executorului Judecătoresc G.C.V.,

A.F.P. Mizil, Primăria orașului Mizil, SC E.M.N. SA, SC C. SA, A.N.A.R. SA, SC U.S.,

SC R.V.O. SA în favoarea Judecătoriei Râmnicu Sărat.

În soluționarea conflictului negativ de competență, instanța

a reținut că în raport de dispozițiile art.11 din Legea nr.188/2000, în cazul

unui conflict ivit între două birouri de executori judecătorești aflate în

circumscripția unor instanțe diferite, competența de soluționare revine

judecătoriei pe raza căreia se află biroul executorului cel dintâi sesizat, în

cazul în speță Judecătoria Râmnicu Sărat.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs Biroul Executorului Judecătoresc C.G., înregistrat pe rolul Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, la

data de 17 noiembrie 2008.

La 7 octombrie 2009, Înalta Curte a

suspendat judecata cauzei, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.,

constatând lipsa nejustificată a părților, în condițiile în care nici una

dintre acestea nu a solicitat judecata în lipsă.

Dosarul a fost repus pe rol, din

oficiu, la 12 noiembrie 2010, în vederea discutării perimării, în acord cu

dispozițiile art. 252 alin. (1) C. proc. civ.

Înalta Curte constată aplicabile în

cauză dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ. care prevăd că orice cerere

de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă

cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva

incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an.

Din redactarea textului de lege

menționat, care sancționează pasivitatea procedurală a părților, reiese

caracterul imperativ al excepției invocate, instanța având îndrituirea și

corelativ obligația de a veghea asupra respectării dispozițiilor de ordine

publică care au drept efect stingerea, dintr-o împrejurare culpabilă părții, a procesului

civil.

Perimarea se înfățișează însă nu

numai ca o sancțiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de

lege dar și ca o prezumție tacită de desistare, dedusă din faptul nestăruinței

vreme îndelungată în judecată, având astfel un caracter mixt.

Cum în cauză dosarul a rămas în

nelucrare de la 7 octombrie 2009, data suspendării judecării cauzei pentru

lipsa părților și până la 12 noiembrie 2010, data repunerii din oficiu a cauzei

pe rol, din vina părților nefiind întocmit nici un act de procedură în termenul

legal prevăzut, prin aplicarea art. 248 alin. (1) C. proc. civ., se va constata

perimat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat

de reclamantul Biroul Executorului Judecătoresc C.G. împotriva sentinței nr. 11.CC

din 26 septembrie 2008 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze

cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16

februarie 2011.