ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2030/2011

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosarul cauzei,

constată următoarele:

Tribunalul

București, secția a II-a penală, prin Sentința nr. 670 din 4 octombrie 2010, în

baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b

1

) C. proc.

pen., a achitat pe inculpatul S.P. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de

art. 83 alin. (2) raportat la art. 35 alin. (2) și (3) lit. b) din Legea nr.

84/1998.

În baza art. 18

1

C. pen. raportat

la art. 91 lit. c) C. proc. pen. a aplicat inculpatului sancțiunea cu caracter

administrativ a amenzii în cuantum de 1.000 RON.

În baza art. 118 alin. (1) lit. f) C. pen. a

dispus confiscarea celor 42 de bijuterii aflate în deținerea Direcției Generale

a Finanțelor Publice - Activitatea de Trezorerie și Contabilitate Publică -

Municipiul București și trecerea acestora în patrimoniul statului.

Inculpatul a fost obligat la cheltuieli

judiciare statului.

Pentru a se hotărî astfel, a reținut

următoarele:

La 27 februarie 2007 organele de cercetare

penală s-au sesizat din oficiu în legătură cu activitatea inculpatului S.P.,

administrator al SC „C.I.G." SRL cu sediul în București str. B. despre

care existau indicii că oferă spre vânzare prin mai multe puncte de lucru ale

societății amintite bijuterii care poartă fără drept o marcă înregistrată.

În continuarea cercetărilor, la 28 februarie

2007 s-a procedat la efectuarea unor controale care s-au desfășurat la 5 puncte

de lucru ale societății SC „C.I.G." SRL, ocazie cu care au fost

identificate un număr de 42 bijuterii care purtau semnele mărcii V., după cum

urmează:

- la punctul de lucru situat în șos. C. au

fost identificate 16 inele și 4 perechi de cercei;

- la punctul de lucru situat în șos. C. au

fost identificate 2 brățări și un inel;

- la punctul de lucru situat din str. V.L. au

fost identificate 2 perechi de cercei și 4 inele;

- la punctul de lucru din șos. P. au fost

identificate 3 inele și o brățară;

- la punctul de lucru din b-dul B. au fost

identificate 8 inele și un pandantiv.

Marca V. aparține companiei G.V. SPA cu

sediul în Manzoni nr. 38, Milano, reprezentată în România de către Societatea

civilă de avocatură T. & T., considerent pentru care s-a luat legătura cu

aceasta din urmă pentru a se stabili dacă bijuteriile în cauză sunt sau nu

contrafăcute.

Prin adresa din 12 martie 2007 SCA T. &

T. a comunicat că în urma verificării celor 42 de bijuterii acestea nu sunt

produse originale ci contrafăcute, întrucât în urma examinării s-a constatat că

bijuteriile respective nu prezintă elementele de originalitate și siguranță ale

produselor originale.

Cele 42 de bijuterii din aur au fost depuse

de către organele de poliție, conform procesului-verbal din 18 aprilie 2007, la

Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București - Activitatea

de Trezorerie și Contabilitate Publică, procesul-verbal fiind înregistrat la

unitatea de depozitare.

Cu ocazia audierii învinuitului S.P., acesta

a declarat că bijuteriile în cauză provin din activitatea de amanet desfășurată

de societate și erau puse în vânzare pentru recuperarea sumelor împrumutate.

În continuarea cercetărilor au fost ridicate

note de intrare a bijuteriilor de aur în regim de consignația iar din

conținutul acestora a rezultat că bijuteriile V. au fost recunoscute și

înregistrate ca atare în notele de intrare.

În ceea ce privește proveniența bijuteriilor,

au fost depuse la dosar un număr de 5 contracte de amanet prin care se face

dovada că 17 bijuterii au fost preluate în acest regim de la terțe persoane.

Împotriva acestei sentințe penale a declarat

apel inculpatul S.P. care a solicitat admiterea apelului, desființarea

hotărârii apelate și rejudecând în fond printr-o nouă reapreciere a

materialului probator administrat în cauză, achitarea sa în temeiul art. 11

pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. și înlăturarea măsurii

confiscării.

Curtea de Apel București, secția II-a penală,

luând spre examinare sentința pronunțată de Tribunalul București a constatat că

această instanță a analizat în mod judicios probele administrate în cauză așa

cum rezultă din considerentele sentinței penale apelate, și prin Decizia penală

nr. 36/A din 28 ianuarie 201, a respins apelul ca nefondat.

Nemulțumit și de această hotărâre, inculpatul

S.P. a atacat-o cu recurs.

Inculpatul nu și-a motivat recursul și, deși

legal citat nu s-a prezentat pentru a-l susține.

Examinând cauza, în limitele de casare

prevăzute de art. 385

9

C. proc. pen., Înalta Curte constată că

recursul este nefondat.

Din probele administrate prima instanță a

reținut și motivat că organele de cercetare s-au sesizat din oficiu la 27

februarie 2007 de faptul că SC „C.I.G." București al cărei administrator

este inculpatul S.P. oferă spre vânzare prin mai multe puncte de lucru,

bijuterii care poară fără drept o marcă înregistrată.

În urma verificării celor 42 de bijuterii

indicate în vederea controlării s-a stabilit că nu sunt produse originale ci

contrafăcute, ele nu prezintă elementele de originalitate și siguranță ale

produselor originale.

Din conținutul notelor de intrare a

bijuteriilor de aur în regim de consignație, rezultă că bijuteriile V., au fost

recunoscute și înregistrate ca atare în notele de intrare, în acest sens notele

de intrare din 25 martie 2006 și din 12 octombrie 2006.

Așa fiind, temeinic și legal instanța de fond a

constatat că fapta inculpatului de a oferi spre vânzare în cadrul punctelor de

lucru cele 42 de bijuterii din aur care purtau însemnele V., fără a avea

acordul titularului mărcii V. întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii prevăzute de art. 83 alin. (2) raportat la art. 35 alin. (3) și 3

lit. b) din Legea nr. 84/1998.

Apărările inculpatului că nu a știut că

semnele inscripționate pe bijuteriile în cauză aparțin mărcii V. și că sunt

protejate pe teritoriul României precum și faptul că notele de intrare prin

care se consemnează expres că este vorba de bijuterii V. au fost întocmite de

salariați ai societății au fost înlăturate motivat.

S-a arătat că inculpatul desfășura în mod

curent activități de comerț cu bijuterii, societatea pe care o administra având

5 puncte de lucru în București, astfel că nu se poate prevala de necunoașterea

notelor de intrare a bunurilor care ulterior au fost expuse spre a fi vândute.

În raport de probele administrate, de modul

de săvârșire a faptei și de urmărire concrete ale acesteia, prima instanță a

apreciat că fapta nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni și l-a

achitat pe inculpat în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit.

b

1

) C. proc. pen. și în baza art. 18

1

C. proc. pen.

raportat la art. 91 lit. c) din același cod sancțiunea cu caracter

administrativ a amenzii în sumă de 1.000 RON, soluție menținută și de instanța

de apel.

Așa fiind, Înalta Curte constatând că

soluțiile pronunțate în cauză sunt legale și temeinice va respinge conform art.

385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul ca fiind nefondat.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C.

proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpatul S.P. împotriva Deciziei penale nr. 36/A din 28 ianuarie 2011 a

Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de

200 RON cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 17 mai

2011.