ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 16/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 4951 din 8

septembrie 2011 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a respins excepția de nelegalitate invocată de C.M.C.,

în contradictoriu cu pârâții Instituția Prefectului Județului Gorj-Serviciul

Public Comunitar, Regim Permise de Conducere și Înmatriculări Vehicule și

Ministerul Administrației și Internelor, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța

această soluție instanța de fond a reținut că reclamanta nu invocă motive de

nelegalitate a prevederilor art. 7 din Ordinul M.A.I. nr. 1501/2006, ci a

criticat modul în care pârâtul interpretează acest text, astfel că a respins

excepția de nelegalitate, ca neîntemeiată. Argumentele folosite de reclamantă

în susținerea acestei excepții pot fi valorificate ca susțineri de fond, în

combaterea celor susținute de partea adversă, însă nu pot constitui motive de

nelegalitate a actului administrativ.

Împotriva hotărârii

instanței de fond reclamanta C.M.C. a declarat recurs, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea

recursului se arată că instanța de fond în mod nelegal a respins excepția de

nelegalitate.

Se mai arată că

potrivit art. 95, 90, 25 din Tratatul CE Curtea Europeană de Justiție a

apreciat că este interzisă perceperea taxei între statele membre.

Examinând cauza și

sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu dispozițiile

legale incidente, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta

Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente.

Excepția de

nelegalitate invocată de reclamanta C.M.C. și cu soluționarea căreia a fost

sesizată Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ

și fiscal, vizează prevederile art. 7 alin. (1) lit. j) din Ordinul ministrului

administrației și internelor nr. 1501 din 13 noiembrie 2006 privind procedura

înmatriculării, înregistrării, radierii și eliberarea autorizației de

circulație provizorie sau pentru probe a vehiculelor, potrivit cărora

"Înmatricularea permanentă sau înmatricularea temporară se efectuează pe

baza următoarelor documente: [….] j) începând cu data de 1 ianuarie 2007,

dovada plății taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, stabilită

potrivit legii; [….]".

În mod întemeiat

instanța de fond a dispus, prin hotărârea atacată, respingerea ca nefondată a

excepției de nelegalitate invocată de reclamant.

Se constată, în

primul rând, că în cadrul procedurii reglementate de art. 4 din Legea nr.

554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare,

instanța de contencios administrativ investită cu soluționarea unei excepții de

nelegalitate este abilitată să verifice doar concordanța actului administrativ

supus analizei cu actele normative cu forță juridică superioară în temeiul și

în executarea cărora a fost emis, ținând seama de principiul ierarhiei și

forței juridice a actelor normative, consacrat de art. 1 alin. (5) din

Constituția României, și art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele

de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată,

cauzele de nelegalitate urmând a fi analizate prin raportare la dispozițiile

legale în vigoare la momentul emiterii actului.

Cu alte cuvinte, cu

ocazia soluționării excepției de nelegalitate, instanța trebuie să verifice dacă

actul administrativ sau textul atacat din actul administrativ în analiză

îndeplinește următoarele cerințe de legalitate:

- actul a fost

adoptat sau emis de către autoritatea competentă material și teritorial și în

limitele competenței ce-i revine;

- conținutul actului

este conform cu conținutul legii în baza căreia este emis și cu actele

normative cu forță juridică superioară; - actul corespunde scopului urmărit de

legea pe care o pune în executare;

- actul a fost

adoptat sau emis în forma specifică actelor administrative și cu respectarea

procedurii și normelor de tehnică legislativă prevăzute de lege;

- actul administrativ

este actual și oportun.

Ordinul ministrului

administrației și internelor nr. 1501/2006 a fost emis în executarea

prevederilor art. 19 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile

publice, republicată, în forma în vigoare în perioada de referință, potrivit

cărora "Procedura înmatriculării, înregistrării, radierii și eliberării

autorizației de circulație provizorie sau pentru probe a vehiculelor se

stabilesc prin ordin al ministrului administrației și internelor" și el a

fost edictat în virtutea atribuțiilor conferite acestui organ al administrației

centrale de către dispozițiile O.U.G. nr. 30/2007 privind organizarea și funcționarea

Ministerului Administrației și Internelor, cu modificările și completările

ulterioare.

Prevederea conținută

de textul art. 7 alin. (1) lit. j) din Ordinul ministrului administrației și

internelor nr. 1501 din 13 noiembrie 2006 privind procedura înmatriculării,

înregistrării, radierii și eliberarea autorizației de circulație provizorie sau

pentru probe a vehiculelor, potrivit căreia înmatricularea permanentă sau

înmatricularea temporară a autovehiculelor se face, după 1 ianuarie 2007,

printre altele, numai după efectuarea dovezii plății taxei speciale pentru

autoturisme și autovehicule, stabilită potrivit legii, își are temeiul în

dispozițiile art. 214

1

- 214

3

din Legea nr. 571/2003

privind C. fisc., cu modificările și completările ulterioare, care, cu referire

la exigibilitatea și plata taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule la

bugetul de stat, prevedeau expres că această taxă se plătea cu ocazia primei

înmatriculări în România.

Este adevărat că

dispozițiile art. 214

1

- 214

3

din Legea nr. 571/2003

privind C. fisc., cu modificările și completările ulterioare, au fost abrogate

prin art. 14 alin. (2) din O.U.G. nr. 50/2008 pentru instituirea taxei de

poluare pentru autovehicule, dar și în noua ambianță normativă prevederile art.

7 alin. (1) lit. j) din Ordinul ministrului administrației și internelor nr.

1501 din 13 noiembrie 2006 își păstrează caracterul legal. Într-adevăr, taxa pe

poluare pentru autovehicule, instituită prin ordonanța de urgență menționată,

este tot o taxă "stabilită potrivit legii", prin art. 5 alin. (5) din

actul normativ menționat fiind stipulat fără echivoc că "Dovada plății

taxei va fi prezentată cu ocazia înmatriculării autovehiculului aflat în una

din situațiile prevăzute la art. 4", cu alte cuvinte: cu ocazia primei

înmatriculări a unui autovehicul în România; la repunerea în circulație a unui

autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care se

face referire la art. 3 și 9; la reintroducerea în parcul național a unui

autoturism, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul național, i

s-a restituit ultimului proprietar valoarea reziduală a taxei, în conformitate

cu prevederile art. 8.

Având în vedere că

obiectul cauzei îl constituie soluționarea unei excepții de nelegalitate a unei

prevederi dintr-un act administrativ unilateral cu caracter normativ, emis în

executarea unor dispoziții legale din dreptul național, nu pot fi primite

considerațiile recurentului referitoare la aplicabilitatea directă și

prioritară, în această procedură, a dreptului Uniunii Europene, astfel că

revine exclusiv instanței învestite cu fondul litigiului competența de a

realiza interpretarea dispozițiilor contestate și aplicarea lor în raport de

circumstanțele de fapt și de drept și de aspectele de ordin practic ale

pricinii deduse judecății.

Astfel fiind, Înalta

Curte constată că susținerile și criticile recurentei sunt neîntemeiate și nu

pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și

legală.

În consecință, pentru

considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C.

proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge recursul

declarat de C.M.C. împotriva Sentinței civile nr. 4951 din 8 septembrie 2011 a

Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 10 ianuarie 2012.