ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7187/2011

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7187/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 859 din 21 iunie

2010, Tribunalul Buzău a admis contestația formulată de reclamanții B.E. și

P.V., astfel cum a fost precizată, a constatat că reclamanții B.E. și P.V. și

respectiv pârâții T.M., G.C., M.G., S.M.D. și S.C.A. au dreptul la măsuri

reparatorii în echivalent pentru imobilele situate în comuna Smeeni, jud.

Buzău, constând în suprafața de 2,4622 ha, teren intravilan, identificat de

expert O.M., prin raportul de expertiză judiciar întocmit, în tarlaua 11 A și

respectiv terenul în suprafață de 1,9079 ha, situat în intravilanul comunei

Smeeni, pentru care s-a întocmit PUG-ul satelor Udați-Mânzu și Udați-Lucieni,

aprobat prin H.C.L. nr. 50 din 06 august 2001, terenuri ce au fost evaluate de

expert la 5 euro/mp și respectiv pentru conacul și anexele aferente ce au fost

identificate și evaluate de expert T.M. la valoarea de 172.000 lei RON prin

raportul de expertiză extrajudiciară aflat la dosar, măsuri ce vor fi acordate

părților cu respectarea prevederilor Titlului VII din Legea nr. 247/2005, în

calitate de moștenitori ai defunctei M.V.P. după cum urmează:

- cota de 1/3

reclamanților B.E. și P.V. în calitate de nepoți de fiu, P.V.M., decedat la

data de 06 martie 1996;

- cota de 1/3

pârâtelor G.C. și M.G. în calitate de nepoate de fiică și respectiv T.M.,

aceasta din urmă prin reprezentarea soțului său T.C.O., nepot de fiică, decedat

pe parcursul judecății, respectiv la data de 07 aprilie 2010;

- cota de 1/3

pârâților S.M.D. în calitate de nepoată de fiică și respectiv S.C.A., ce vine

prin reprezentarea soțului său S.A.R., nepot de fiică, decedat la data de 07

octombrie 2005 după înregistrarea notificării.

A fost obligată

pârâta Primăria Smeeni la plata sumei de 4.312 RON cu titlu de cheltuieli de

judecată, după cum urmează: suma de 2.154 RON către reclamanți și suma de 2.158

RON către pârâții T.M., G.C., M.G., S.M.D. și S.C.A.

Pentru a decide

astfel, tribunalul a reținut în fapt următoarele:

După intrarea în

vigoare a Legii nr. 10/2001, conform art. 22, reclamanții, împreună cu P.M., au

formulat notificarea nr. 480 din 19 iulie 2001 adresată Prefecturii Buzău, prin

care au solicitat acordarea de despăgubiri bănești pentru imobilul proprietatea

lor, situat în comuna Smeeni, jud. Buzău, sat. Udați, compus din teren în

suprafață de 4816 mp, locuință din cărămidă, acoperită cu tablă, compusă din 7

camere și anexe conform planului, în suprafață construită totală de 278 mp și

construcții din lemn în suprafață de 86 mp. Cu privire la imobil, în notificare

se arată că a fost expropriat prin Legea nr. 187/1945 și Decretul nr. 83/1949,

fără ca la acel moment să fie despăgubiți, imobilul fiind evaluat la

3.500.000.000 lei sau 110.000 dolari.

În susținerea

notificării au fost depuse acte, respectiv certificat din 14 iulie 1993,

proces-verbal de preluare încheiat la 18 martie 1945.

Ulterior se

înaintează Prefecturii Buzău o completare la notificarea inițial formulată,

prin care se solicită să le fie restituită întreaga suprafață de teren,

respectiv 369 ha, cu mențiunea că aceasta era aferentă conacului, construcția

fiind edificată în mijlocul proprietății. Se arată în completarea formulată că

întreaga avere mobilă și imobilă a fost preluată la data de 19 martie 1949 de

Gospodăria Agricolă de Stat Cilibia.

La data de 14

noiembrie 2001, sub nr. 11663, la Prefectura Buzău s-a înregistrat notificarea

formulată de numitul P.V.I. prin care solicită acordarea de despăgubiri bănești

sau retrocedarea în natură a imobilului și terenului aferent care a fost

proprietatea familiei sale, situat în comuna Smeeni, sat. Udați, jud. Buzău,

compus din 10 ha teren, locuințe din cărămidă, acoperite cu tablă, compusă din

7 camere și anexe conform planului, în suprafață de 278 mp și clădiri din lemn

în suprafață totală de 86 m

2

, ce au fost preluate în baza Legii nr.

187/1945 și respectiv Decretului nr. 83/1949, pentru care nu a primit

despăgubiri.

Prin notificare se

apreciază valoarea imobilelor notificate tot la suma de 110.000 dolari sau

3.500.000.000 lei.

Și această notificare

a fost însoțită de acte doveditoare ce atestă calitatea de persoană

îndreptățită, respectiv acte de stare civilă, dovada de proprietate și dovada

de preluare.

La aceeași instituție

la data de 8 noiembrie 2001 a fost comunicată notificarea nr. 6036/2001 prin

care numiții T.C.O., M.G. (născută T.), S.M.D. și S.A.R., în calitate de

moștenitori legali ai defunctei P.M., în calitate de nepoți și respectiv

strănepoți, solicitau restituirea suprafeței de 2 ha teren intravilan unde era

construit conacul moșiei, compus din mai multe încăperi și anexe pentru

adăpostirea inventarului agricol, pentru construcții fiind solicitate

despăgubiri bănești, terenul fiind solicitat în natură.

Și aceștia au depus

în dovedirea notificării acte, respectiv actul dotal autentificat din 18 august

1912, proces-verbal de expropriere, certificat eliberat de arhivele statului,

Decizia nr. 4890 din 16 octombrie 1996, certificat de moștenitor din 07

octombrie 1998.

Ca urmare a

nesoluționării notificării, cei 5 notificatori menționați mai sus au revenit la

notificarea inițială, așa cum rezultă din Adresa din 13 mai 2003.

Referitor la

calitatea de persoane îndreptățite în sensul prevederilor Legii nr. 10/2001, a

reclamanților și respectiv a celor 5 pârâți introduși ulterior în cauză,

tribunalul a reținut în fapt următoarele:

Prin actul

autentificat din 18 august 1912 - M.I.P., la căsătoria cu V.P., își constituie

ca zestre suma de 18.000 lei, Moșia Udați-Mânzu din județul Buzău, situată în

comuna Albești, Plasa drumului în toată întinderea sa precum și bunuri mobile

în valoare de 5000 lei.

Din Sentința civilă

nr. 25 pronunțată de Tribunalul Ilfov, secția civilă, rezultă că defuncta

M.I.P. a fost căsătorită cu numitul C.A., căsătorie din care au rezultat 5

copii, respectiv A.C., A.E.M., A.A., A.C.I. și A.M. și care a fost declarată

desfăcută în favoarea ambilor soți la data de 21 februarie 1911.

Prin hotărârea de

divorț s-a recunoscut celor 5 copii dreptul la o treime din averea părinților,

conform art. 285 C. civ.

La data de 24 mai

1923, așa cum rezultă din procesul-verbal nr. X, comisia de expropriere a

Comunei Pogoanele jud. Buzău constată că nu este cazul de a se expropria nimic

din Moșia Udați-Mânzu pendinte de satul Udați, Com. Albești, jud. Buzău ce

aparține M.P. și celor cinci copii ai acesteia, menționați mai sus, în

indiviziune.

Din actul de donație

autentificat din 20 ianuarie 1947, aflat la dosar, tribunalul reține că M.V.P.

donează fiului său M.P. 12,5 ha teren categoria arabil, luncă-sloată parte

productivă, parte neproductivă și islaz sărătura - din Moșia Udați-Mânzu, în

indiviziune cu restul moșiei sale, cu dispensă de raport de succesiune.

Din înscrisul aflat

la dosar rezultă că - potrivit fișei moșiei Udați-Mânzu aflată în Dosarul

135/1919 - 1941 - suprafața totală a moșiei defunctei M.P. era de 448,3055 ha

din care 422,8012 ha suprafață la care s-a calculat cota conform D.L. nr.

3697/1918; 288,9140 ha teren cultivabil rămas proprietarului conform scării de

expropriere din D.L. nr. 3697/1918; suprafață expropriată prin D.L. nr.

3697/1918 - 195,8000 ha.

Din același înscris

rezultă că din suprafața totală de 442 ha și 8012 mp - 281,8674 ha reprezenta

cota defunctei M.P. și 140,9338 ha cota celor 5 copii ai defunctei rezultați

din prima căsătorie.

Din procesul-verbal

aflat la dosar rezultă că suprafața totală a moșiei la data de 15 august 1916

era de 450 ha, după exproprierea din anul 1919 și cea din 1921 suprafața rămasă

fiind de 356 ha și 47 ari cu următoarele categorii de folosință: arături -

339,47 ha; drumuri - 4 ha, conac 2 ha, sărături 8 ha, stuf-baltă 3 ha. Din

totalul suprafeței se cuvin 135 ha celor 5 copii, 7,47 ha fostului soț C.A. și

214 ha defunctei M.P. De altfel, din planul identificării în teren a fostei

Moșii Udați-Mânzu rezultă că suprafața totală era de 355,50 ha.

Suprafața de 355,50

ha, așa cum rezultă din certificatul din 06 octombrie 1992, reiese că a fost

preluată după cum urmează: 295,50 ha expropriată conform Legii nr. 187/1945,

iar suprafața de 50 ha în baza Decretului nr. 83/1949.

De altfel și din

planul Moșiei Udați-Mânzu, planuri ce au fost avute în vedere de expert O.M.,

rezultă că întreaga moșie a avut suprafața de 448,3055 ha - aceasta aflându-se

în proprietatea defunctei și a fiilor săi, nefiind menționat și soțul acesteia

C.A., căruia, așa cum s-a menționat mai sus, îi revenise suprafața de 7,47 ha.

Conform

certificatului de moștenitor emis la data de 10 octombrie 1972, de pe urma

defunctei P.M., născută P., decedată la data de 20 ianuarie 1963, au rămas ca

moștenitori T.E.M. - fiică, cu o cotă de 2/16; S.A. - fiică, cu o cotă de 2/16;

A.C. - fiu, cu o cotă de 2/16; P.M. - fiu cu o cotă de 2/16 din masa succesorală.

Din certificatul de

moștenitor nr. 268 din 07 octombrie 1998 - aflat la fila 64 dosar, rezultă că

de pe urma defunctului S.C. - fiul lui S.A., decedat la data de 2 octombrie

1998, au rămas ca moștenitori S.A.R. și S.M.D., în calitate de copii, cu o cotă

de ****VI fiecare. După formularea notificării de către cei doi fii ai

defunctului S.C., notificatorul S.A.R. a decedat, așa cum rezultă din

certificatul nr. 196 din 21 noiembrie 2005 - singurul moștenitor al acestuia

fiind S.C.A., ce a fost introdusă în cauză la cererea reclamanților la termenul

din 10 decembrie 2008.

Din certificatul de

moștenitor din  din 4 august 1959, aflat la dosar, rezultă că la decesul celui

de-al doilea soț al defunctei M.P., intervenit la data de 3 februarie 1959 -

singurul moștenitor acceptant al acestuia a fost soția sa P.M., fiind

renunțător singurul fiu al acestora P.V.M.

De pe urma unicului

fiu al defunctei P.M., rezultat din cea de-a doua căsătorie a acesteia,

respectiv P.V.M., decedat la data de 6 martie 1996, așa cum rezultă din

certificatul de moștenitor din 23 octombrie 1996, au rămas ca moștenitori

reclamantul P.V., în calitate de fiu, cu o cotă de 3/16; P.M. - soție

supraviețuitoare - cu o cotă de 4/16, P.V.I., fiu cu o cotă de 3/16; P.E. -

actuală B.E., reclamanta din proces - în calitate de fiică, cu o cotă de 3/16

și B.D. - fiică cu o cotă de 3/16.

Așa cum rezultă din

certificatul de moștenitor din 26 aprilie 2010, pe parcursul judecății,

respectiv la data de 07 aprilie 2010 a decedat și pârâtul T.C.O., singura moștenitoare

a acestuia fiind soția supraviețuitoare T.M. în calitate de legatar universal,

care a fost introdusă în cauză la termenul din 12 mai 2010.

În conformitate cu

dispozițiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 republicată, nu intră sub

incidența legii terenurile al căror regim juridic este reglementat prin Legea

fondului funciar nr. 18/1991, republicată și prin Legea nr. 1/2000 pentru

reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor

forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii nr. 18/1991 și ale Legii nr.

169/1997.

După intrarea în

vigoare a Legii nr. 18/1991, prin Decizia nr. 4890 din 16 octombrie 1996 emisă

de Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra

terenurilor s-a stabilit dreptul de proprietate pentru suprafața de 9,5 ha în

acțiuni la SC R. SA Verguleasa, pentru defuncta P.M., cu moștenitori - S.C.,

S.M.D., S.A.R., T.C.O., G.C. și M.G.

Din Decizia nr. 472

pronunțată de Tribunalul Buzău în ședința publică din 20 aprilie 1994 - aflată

la dosar, tribunalul reține că prin Sentința civilă nr. 7437 din 17 noiembrie

1992 Judecătoria Buzău a admis plângerea petiționarilor P.M., S.C., S.M.D.,

S.A.R., T.C.O., G.C. și M.G. și a dispus reconstituirea dreptului de

proprietate acestora pentru suprafața de 10 ha teren din care 5000 mp în

natură, în calitate de moștenitori ai defunctei M.P., iar restul în acțiuni -

fiind respinsă cererea de reconstituire formulată de petiționarul P.M. pentru

suprafața de 10 ha teren în nume propriu. Această sentință, însă, a fost

modificată în sensul că a fost admisă plângerea formulată de P.M., i-a fost

stabilit acestuia dreptul de proprietate în nume propriu asupra a 10 ha teren,

stabilindu-se că nu mai are dreptul la celelalte 10 ha teren reconstituite în

calitate de moștenitor al defunctei P.M., fiind menținută sentința cu privire

la reconstituirea dispusă de instanța fondului cu privire la cele 10 ha teren

rămas de pe urma aceleiași defuncte moștenitorilor săi rezultați din prima

căsătorie a acesteia.

Din hotărârea

sus-menționată rezultă că instanțele au avut în vedere întreaga suprafață de

teren avută în proprietate de defuncta P.M., respectiv cele 355 ha deținute în

anul 1945, din care i-au fost preluate 295 ha în baza Legii nr. 187/1945,

diferența de 50 ha fiindu-i preluată în baza Decretului nr. 83/1949, iar

suprafața de 12,5 ha fiind donată fiului său P.M.

Din titlurile aflate

la dosar rezultă că în baza Legii nr. 18/1991 de pe urma defunctei P.M.,

născută P., au fost reconstituite ca urmare a hotărârii mai sus menționate,

două suprafețe a 10 ha teren, după cum urmează: 10 ha conform titlului din 19

februarie 2002 - defunctei P.M., cu moștenitori S.C., S.M.D., S.A.R., T.C.O.,

G.C., M.G., pe raza comunei Gherăseni, jud. Buzău și 10 ha numitului P.V.M. -

fiul defunctei, pe raza comunei Smeeni, jud. Buzău.

Prin Hotărârea nr.

346/2006, emisă conform Legii nr. 247/2005, defunctei P.M. - soția defunctului

P.M., i s-a reconstituit alături de P.I., P.V., B.D. și P.E., în calitate de

moștenitori ai defunctului P.V., suprafața de 50 ha, din care 20 ha în natură,

categoria pășune și pentru 30 ha despăgubiri, ca urmare a validării hotărârii

Comisiei Locale de fond funciar Smeeni.

Din raportul de

expertiză întocmit de expert O.M., raport ce a fost completat ca urmare a admiterii

obiecțiunilor formulate de părți, tribunalul a reținut că la acest moment

obiectul prezentei acțiuni, respectiv al Legii nr. 10/2001, îl pot face doar

suprafețele aflate în intravilanul localității Smeeni, respectiv suprafața de

2,4622 ha situat în tarlaua HA și respectiv din suprafață de 1,9079 ha - pentru

care s-a întocmit PUG-ul satelor Udați-Mânzu și Udați-Lucieni - aprobat prin

H.C.L. nr. 50 din 06 mai 2005, teren identificat de expert la 5 euro/m

2

,

suprafață ce a făcut obiectul reconstituirii în favoarea altor persoane

îndreptățite și pe care au fost edificate legal construcții, astfel că nu poate

face obiectul reconstituirii în natură în favoarea moștenitorilor fostei

proprietare, M.P., urmând a se stabili măsuri reparatorii în echivalent.

Referitor la

construcția conac și anexele aferente, astfel cum ele au fost descrise în

notificările formulate, tribunalul a reținut că ele s-au aflat în proprietatea

defunctei P.M. (fostă P.) și au fost preluate în baza Decretului nr. 83/1949,

așa cum rezultă din procesul-verbal de expropriere încheiat la data de 4 martie

1949, proces-verbal în care a fost menționat ca proprietar V.P. -soțul M.P.,

care de altfel a fost proprietară a acestora, așa cum rezultă din actul de

constituire dotă la încheierea căsătoriei cu acesta - așa cum am menționat în

considerentele ce preced.

În conformitate cu

prevederile art. II pct. 4 din Legea nr. 10/2001, republicată, în cazul în care

lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcțional întregul teren

afectat, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent pentru întregul

imobil.

În aceste condiții,

ca urmare a demolării imobilului construcții, imobil ce a fost identificat și

evaluat de expert T.M., așa cum rezultă din raportul de expertiză extrajudiciar

aflat la dosar la suma de 140.000 lei conacul și 32.000 lei anexele - ne aflăm

în situația prevăzută de art. II alin. (2) din Legea nr. 1/2001, republicată,

persoana îndreptățită urmând a beneficia de măsuri reparatorii în echivalent.

Împotriva acestei

hotărâri au declarat apel reclamanții B.E. și P.V. precum și pârâții G.C.,

M.G., S.M.D. și S.C.A. iar prin Decizia civilă nr. 223 din 28 octombrie 2010 a

Curții de Apel Ploiești s-au respins ca nefondate apelurile reținându-se

următoarele considerente:

În ceea ce privește

motivul de apel comun apelurilor formulate de reclamanți și de pârâți, ce

vizează greșita apreciere de către instanța de fond a faptului că terenurile ce

au format obiectul notificării, situate în extravilan, așa cum au fost ele

identificate prin raportul de expertiză efectuat în cauză, nu formează obiectul

Legii nr. 10/2001, fiind aplicabile disp. art. 8 din acest act normativ,

instanța de apel a reținut că acesta e neîntemeiat, de vreme ce textul legal

invocat prevede expres că nu intră sub incidența Legii nr. 10/2001 terenurile

situate în extravilanul localităților la data preluării abuzive sau la data

notificării. În consecință, dat fiind că din raportul de expertiză întocmit de

expert O.M., reiese că doar suprafețele de 2,4622 ha situat în tarlaua HA și

respectiv de 1,9079 ha - pentru care s-a întocmit PUG-ul satelor Udați-Mânzu și

Udați-Lucieni - aprobat prin H.C.L. nr. 50 din 06 mai 2005, teren identificat

de expert la 5 euro/m

2

, suprafață ce a făcut obiectul reconstituirii

în favoarea altor persoane îndreptățite și pe care au fost edificate legal

construcții, se află în intravilanul localității Smeeni, în mod legal s-a

reținut că aceste suprafețe, raportat la disp. art. 11 alin. (4) din lege („în

cazul în care lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcțional

întregul teren afectat, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent pentru

întregul imobil"), nu pot face obiectul reconstituirii în natură în

favoarea moștenitorilor fostei proprietare, M.P., urmând a se stabili măsuri reparatorii

în echivalent, pentru cele situate în extravilan nefiind aplicabile

dispozițiile Legii nr. 10/2001.

Dat fiind că în

procesul civil operează principiul disponibilității în stabilirea cadrului

procesual atât în ceea ce privește părțile, cât și în ceea ce privește obiectul

cauzei, în mod corect, față de solicitarea apărătorului reclamanților,

formulată în ședința publică din data de 26 noiembrie 2008, în sensul

introducerii în cauză în calitate de pârâți, pentru a asigura opozabilitatea

hotărârii, a moștenitorilor defunctei P.M., T.C.O., M.G., G.C., S.M.D. și

S.A.R., prima instanță nu a pronunțat hotărârea apelată și în contradictoriu cu

numiții P.V.I., P.M. și B.E.. Din acest considerent Curtea urmează a reține ca

neîntemeiat și primul motiv de apel formulat de reclamanți.

Dat fiind că din

dovezile de plată a onorariului de expert reiese că prima instanță a reținut în

mod corect cuantumul cheltuielilor de judecată efectuate de părți în prezenta

cauză, astfel încât și cel de-al treilea motiv de apel invocat de reclamanți nu

este fondat.

Împotriva acestei

hotărâri au declarat recurs reclamanții B.E. și P.V. solicitând în temeiul art.

304 pct. 9 C. proc. civ., modificarea ei în sensul admiterii apelului astfel

cum a fost formulat.

Criticile aduse

hotărârii instanței de apel vizează următoarele aspecte:

Se susține că

instanța a lăsat nesoluționată cauza în parte, în ce privește situația

terenurilor susținându-se și încălcarea dispozițiilor art. 2 din Legea nr.

10/2001, cu atât mai mult cu cât titlul de proprietate al autorilor

reclamanților este mai vechi, preferabil și totodată invincibil.

Cum imobilele au fost

preluate abuziv, ele trebuie să fie restituite în termenul art. 1 alin. (1)

coroborat cu art. 2 alin. (1) lit. a) și art. 4 și 9 din Legea nr. 10/2001.

Recurenții mai invocă

în susținerea recursului și incidența art. 1 din Protocolul 1 la Convenția

Europeană a Drepturilor Omului care se aplică prioritar legii naționale în

temeiul art. 11 alin. (2) și art. 20 alin. (2) din Constituția României.

Ca atare, susțin

recurenții, restituirea în natură a imobilelor se impune drept unica măsură

reparatorie pentru privarea de proprietate.

Examinând hotărârea

atacată prin prisma motivelor de recurs, a dispozițiilor art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Față de obiectul

dedus judecății, de situația faptică a imobilelor din litigiu rezultată din

expertizele efectuate de expert O.M. și T.M. instanța de apel a făcut o legală

apreciere a raporturilor juridice dintre părți și a incidenței dispozițiilor

art. 11 pct. 4 din Legea nr. 10/2001.

De altfel este de

reținut că instanța de apel a examinat situația imobilelor din litigiu raportat

la concluziile efective ale expertizelor efectuate în cauză, ce au evidențiat

fără posibilitate de echivoc că obiect al Legii nr. 10/2001 și al acțiunii îl

pot face doar suprafețele aflate în intravilanul localității Smeeni, respectiv

suprafața de 2,4622 ha situat în tarlaua 11 A și respectiv 1,9079 ha pentru

care însă s-a întocmit PUG-ul satelor Udați-Mânzu și Udați-Lucieni - aprobat

prin H.C.L. nr. 50 din 6 mai 2005, teren ce a făcut însă obiectul

reconstituirii în favoarea altor persoane îndreptățite și pe care în mod legal

au fost edificate construcții, situație în care nu mai poate opera restituirea

în natură, ci doar stabilirea unor măsuri reparatorii în echivalent.

Din această

perspectivă, a imposibilități restituirii imobilelor în natură, susținerile

recurenților sunt nefondate, nefiind îndeplinite nici cerințele art. 304 pct. 9

C. proc. civ.

Nefondate sunt de

altfel și criticile reclamanților legate de faptul că instanța trebuia să dea

prioritate titlului lor, care este mai vechi și preferabil, în condițiile în

care obiectul litigiului îl constituie nesoluționarea notificării formulate în

temeiul Legii nr. 10/2001, și nu o acțiune în revendicare pe calea dreptului

comun, sau al comparării de titluri.

De altfel este de

reținut, că prin Decizia civilă nr. 94 din 19 martie 2008 a Curții de Apel

Ploiești, prin care s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de

fond, s-a reținut (cu putere de lucru judecat) că obiectul litigiului îl

constituie neîndeplinirea obligației de soluționare a notificării în termenul

de 60 de zile, situație în care instanțele au examinat cauza în limitele

învestirii și al principiului disponibilității.

Nefondat este și

motivul de recurs ce vizează nerespectarea principiului tantum devolutum qantum

apellatum, în condițiile în care instanța de apel a examinat cauza în limitele

cererii de apel, în ce privește stabilirea situației de fapt și aplicarea legii

de către prima instanță în raport de obiectul dedus judecării și de principiul

disponibilității.

Astfel, față de cele

expuse, nefiind îndeplinite cerințele art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recursul

urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat

recursul declarat de reclamanții B.E. și P.V. împotriva Deciziei nr. 223 din 28

octombrie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu

minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 17 octombrie 2011.