ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7187/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 859 din 21 iunie 2010, Tribunalul Buzău a admis contestația formulată de reclamanții B.E. și P.V., astfel cum a fost precizată, a constatat că reclamanții B.E. și P.V. și respectiv pârâții T.M., G.C., M.G., S.M.D. și S.C.A. au dreptul la măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilele situate în comuna Smeeni, jud. Buzău, constând în suprafața de 2,4622 ha, teren intravilan, identificat de expert O.M., prin raportul de expertiză judiciar întocmit, în tarlaua 11 A și respectiv terenul în suprafață de 1,9079 ha, situat în intravilanul comunei Smeeni, pentru care s-a întocmit PUG-ul satelor Udați-Mânzu și Udați-Lucieni, aprobat prin H.C.L.

nr. 50 din 06 august 2001, terenuri ce au fost evaluate de expert la 5 euro/mp și respectiv pentru conacul și anexele aferente ce au fost identificate și evaluate de expert T.M. la valoarea de 172.000 lei RON prin raportul de expertiză extrajudiciară aflat la dosar, măsuri ce vor fi acordate părților cu respectarea prevederilor Titlului VII din Legea nr. 247/2005, în calitate de moștenitori ai defunctei M.V.P. după cum urmează: - cota de 1/3 reclamanților B.E. și P.V. în calitate de nepoți de fiu, P.V.M., decedat la data de 06 martie 1996; - cota de 1/3 pârâtelor G.C. și M.G. în calitate de nepoate de fiică și respectiv T.M., aceasta din urmă prin reprezentarea soțului său T.C.O., nepot de fiică, decedat pe parcursul judecății, respectiv la data de 07 aprilie 2010; - cota de 1/3 pârâților S.M.D.

în calitate de nepoată de fiică și respectiv S.C.A., ce vine prin reprezentarea soțului său S.A.R., nepot de fiică, decedat la data de 07 octombrie 2005 după înregistrarea notificării. A fost obligată pârâta Primăria Smeeni la plata sumei de 4.312 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, după cum urmează: suma de 2.154 RON către reclamanți și suma de 2.158 RON către pârâții T.M., G.C., M.G., S.M.D. și S.C.A. Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut în fapt următoarele: După intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, conform art. 22, reclamanții, împreună cu P.M., au formulat notificarea nr. 480 din 19 iulie 2001 adresată Prefecturii Buzău, prin care au solicitat acordarea de despăgubiri bănești pentru imobilul proprietatea lor, situat în comuna Smeeni, jud. Buzău, sat.

Udați, compus din teren în suprafață de 4816 mp, locuință din cărămidă, acoperită cu tablă, compusă din 7 camere și anexe conform planului, în suprafață construită totală de 278 mp și construcții din lemn în suprafață de 86 mp. Cu privire la imobil, în notificare se arată că a fost expropriat prin Legea nr. 187/1945 și Decretul nr. 83/1949, fără ca la acel moment să fie despăgubiți, imobilul fiind evaluat la 3.500.000.000 lei sau 110.000 dolari. În susținerea notificării au fost depuse acte, respectiv certificat din 14 iulie 1993, proces-verbal de preluare încheiat la 18 martie 1945. Ulterior se înaintează Prefecturii Buzău o completare la notificarea inițial formulată, prin care se solicită să le fie restituită întreaga suprafață de teren, respectiv 369 ha, cu mențiunea că aceasta era aferentă conacului, construcția fiind edificată în mijlocul proprietății.

Se arată în completarea formulată că întreaga avere mobilă și imobilă a fost preluată la data de 19 martie 1949 de Gospodăria Agricolă de Stat Cilibia. La data de 14 noiembrie 2001, sub nr. 11663, la Prefectura Buzău s-a înregistrat notificarea formulată de numitul P.V.I. prin care solicită acordarea de despăgubiri bănești sau retrocedarea în natură a imobilului și terenului aferent care a fost proprietatea familiei sale, situat în comuna Smeeni, sat. Udați, jud. Buzău, compus din 10 ha teren, locuințe din cărămidă, acoperite cu tablă, compusă din 7 camere și anexe conform planului, în suprafață de 278 mp și clădiri din lemn în suprafață totală de 86 m 2 , ce au fost preluate în baza Legii nr. 187/1945 și respectiv Decretului nr. 83/1949, pentru care nu a primit despăgubiri.

Prin notificare se apreciază valoarea imobilelor notificate tot la suma de 110.000 dolari sau 3.500.000.000 lei. Și această notificare a fost însoțită de acte doveditoare ce atestă calitatea de persoană îndreptățită, respectiv acte de stare civilă, dovada de proprietate și dovada de preluare. La aceeași instituție la data de 8 noiembrie 2001 a fost comunicată notificarea nr. 6036/2001 prin care numiții T.C.O., M.G. (născută T.), S.M.D. și S.A.R., în calitate de moștenitori legali ai defunctei P.M., în calitate de nepoți și respectiv strănepoți, solicitau restituirea suprafeței de 2 ha teren intravilan unde era construit conacul moșiei, compus din mai multe încăperi și anexe pentru adăpostirea inventarului agricol, pentru construcții fiind solicitate despăgubiri bănești, terenul fiind solicitat în natură.

Și aceștia au depus în dovedirea notificării acte, respectiv actul dotal autentificat din 18 august 1912, proces-verbal de expropriere, certificat eliberat de arhivele statului, Decizia nr. 4890 din 16 octombrie 1996, certificat de moștenitor din 07 octombrie 1998. Ca urmare a nesoluționării notificării, cei 5 notificatori menționați mai sus au revenit la notificarea inițială, așa cum rezultă din Adresa din 13 mai 2003. Referitor la calitatea de persoane îndreptățite în sensul prevederilor Legii nr. 10/2001, a reclamanților și respectiv a celor 5 pârâți introduși ulterior în cauză, tribunalul a reținut în fapt următoarele: Prin actul autentificat din 18 august 1912 - M.I.P., la căsătoria cu V.P., își constituie ca zestre suma de 18.000 lei, Moșia Udați-Mânzu din județul Buzău, situată în comuna Albești, Plasa drumului în toată întinderea sa precum și bunuri mobile în valoare de 5000 lei.

Din Sentința civilă nr. 25 pronunțată de Tribunalul Ilfov, secția civilă, rezultă că defuncta M.I.P. a fost căsătorită cu numitul C.A., căsătorie din care au rezultat 5 copii, respectiv A.C., A.E.M., A.A., A.C.I. și A.M. și care a fost declarată desfăcută în favoarea ambilor soți la data de 21 februarie 1911. Prin hotărârea de divorț s-a recunoscut celor 5 copii dreptul la o treime din averea părinților, conform art. 285 C. civ. La data de 24 mai 1923, așa cum rezultă din procesul-verbal nr. X, comisia de expropriere a Comunei Pogoanele jud. Buzău constată că nu este cazul de a se expropria nimic din Moșia Udați-Mânzu pendinte de satul Udați, Com. Albești, jud. Buzău ce aparține M.P. și celor cinci copii ai acesteia, menționați mai sus, în indiviziune.

Din actul de donație autentificat din 20 ianuarie 1947, aflat la dosar, tribunalul reține că M.V.P. donează fiului său M.P. 12,5 ha teren categoria arabil, luncă-sloată parte productivă, parte neproductivă și islaz sărătura - din Moșia Udați-Mânzu, în indiviziune cu restul moșiei sale, cu dispensă de raport de succesiune. Din înscrisul aflat la dosar rezultă că - potrivit fișei moșiei Udați-Mânzu aflată în Dosarul 135/1919 - 1941 - suprafața totală a moșiei defunctei M.P. era de 448,3055 ha din care 422,8012 ha suprafață la care s-a calculat cota conform D.L. nr. 3697/1918; 288,9140 ha teren cultivabil rămas proprietarului conform scării de expropriere din D.L. nr. 3697/1918; suprafață expropriată prin D.L.

nr. 3697/1918 - 195,8000 ha. Din același înscris rezultă că din suprafața totală de 442 ha și 8012 mp - 281,8674 ha reprezenta cota defunctei M.P. și 140,9338 ha cota celor 5 copii ai defunctei rezultați din prima căsătorie. Din procesul-verbal aflat la dosar rezultă că suprafața totală a moșiei la data de 15 august 1916 era de 450 ha, după exproprierea din anul 1919 și cea din 1921 suprafața rămasă fiind de 356 ha și 47 ari cu următoarele categorii de folosință: arături - 339,47 ha; drumuri - 4 ha, conac 2 ha, sărături 8 ha, stuf-baltă 3 ha. Din totalul suprafeței se cuvin 135 ha celor 5 copii, 7,47 ha fostului soț C.A. și 214 ha defunctei M.P. De altfel, din planul identificării în teren a fostei Moșii Udați-Mânzu rezultă că suprafața totală era de 355,50 ha.

Suprafața de 355,50 ha, așa cum rezultă din certificatul din 06 octombrie 1992, reiese că a fost preluată după cum urmează: 295,50 ha expropriată conform Legii nr. 187/1945, iar suprafața de 50 ha în baza Decretului nr. 83/1949. De altfel și din planul Moșiei Udați-Mânzu, planuri ce au fost avute în vedere de expert O.M., rezultă că întreaga moșie a avut suprafața de 448,3055 ha - aceasta aflându-se în proprietatea defunctei și a fiilor săi, nefiind menționat și soțul acesteia C.A., căruia, așa cum s-a menționat mai sus, îi revenise suprafața de 7,47 ha. Conform certificatului de moștenitor emis la data de 10 octombrie 1972, de pe urma defunctei P.M., născută P., decedată la data de 20 ianuarie 1963, au rămas ca moștenitori T.E.M.

- fiică, cu o cotă de 2/16; S.A. - fiică, cu o cotă de 2/16; A.C. - fiu, cu o cotă de 2/16; P.M. - fiu cu o cotă de 2/16 din masa succesorală. Din certificatul de moștenitor nr. 268 din 07 octombrie 1998 - aflat la fila 64 dosar, rezultă că de pe urma defunctului S.C. - fiul lui S.A., decedat la data de 2 octombrie 1998, au rămas ca moștenitori S.A.R. și S.M.D., în calitate de copii, cu o cotă de ****VI fiecare. După formularea notificării de către cei doi fii ai defunctului S.C., notificatorul S.A.R.

a decedat, așa cum rezultă din certificatul nr. 196 din 21 noiembrie 2005 - singurul moștenitor al acestuia fiind S.C.A., ce a fost introdusă în cauză la cererea reclamanților la termenul din 10 decembrie 2008. Din certificatul de moștenitor din din 4 august 1959, aflat la dosar, rezultă că la decesul celui de-al doilea soț al defunctei M.P., intervenit la data de 3 februarie 1959 - singurul moștenitor acceptant al acestuia a fost soția sa P.M., fiind renunțător singurul fiu al acestora P.V.M. De pe urma unicului fiu al defunctei P.M., rezultat din cea de-a doua căsătorie a acesteia, respectiv P.V.M., decedat la data de 6 martie 1996, așa cum rezultă din certificatul de moștenitor din 23 octombrie 1996, au rămas ca moștenitori reclamantul P.V., în calitate de fiu, cu o cotă de 3/16; P.M.

- soție supraviețuitoare - cu o cotă de 4/16, P.V.I., fiu cu o cotă de 3/16; P.E. - actuală B.E., reclamanta din proces - în calitate de fiică, cu o cotă de 3/16 și B.D. - fiică cu o cotă de 3/16. Așa cum rezultă din certificatul de moștenitor din 26 aprilie 2010, pe parcursul judecății, respectiv la data de 07 aprilie 2010 a decedat și pârâtul T.C.O., singura moștenitoare a acestuia fiind soția supraviețuitoare T.M. în calitate de legatar universal, care a fost introdusă în cauză la termenul din 12 mai 2010. În conformitate cu dispozițiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 republicată, nu intră sub incidența legii terenurile al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată și prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997.

După intrarea în vigoare a Legii nr. 18/1991, prin Decizia nr. 4890 din 16 octombrie 1996 emisă de Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor s-a stabilit dreptul de proprietate pentru suprafața de 9,5 ha în acțiuni la SC R. SA Verguleasa, pentru defuncta P.M., cu moștenitori - S.C., S.M.D., S.A.R., T.C.O., G.C. și M.G. Din Decizia nr. 472 pronunțată de Tribunalul Buzău în ședința publică din 20 aprilie 1994 - aflată la dosar, tribunalul reține că prin Sentința civilă nr. 7437 din 17 noiembrie 1992 Judecătoria Buzău a admis plângerea petiționarilor P.M., S.C., S.M.D., S.A.R., T.C.O., G.C. și M.G. și a dispus reconstituirea dreptului de proprietate acestora pentru suprafața de 10 ha teren din care 5000 mp în natură, în calitate de moștenitori ai defunctei M.P., iar restul în acțiuni - fiind respinsă cererea de reconstituire formulată de petiționarul P.M.

pentru suprafața de 10 ha teren în nume propriu. Această sentință, însă, a fost modificată în sensul că a fost admisă plângerea formulată de P.M., i-a fost stabilit acestuia dreptul de proprietate în nume propriu asupra a 10 ha teren, stabilindu-se că nu mai are dreptul la celelalte 10 ha teren reconstituite în calitate de moștenitor al defunctei P.M., fiind menținută sentința cu privire la reconstituirea dispusă de instanța fondului cu privire la cele 10 ha teren rămas de pe urma aceleiași defuncte moștenitorilor săi rezultați din prima căsătorie a acesteia. Din hotărârea sus-menționată rezultă că instanțele au avut în vedere întreaga suprafață de teren avută în proprietate de defuncta P.M., respectiv cele 355 ha deținute în anul 1945, din care i-au fost preluate 295 ha în baza Legii nr. 187/1945, diferența de 50 ha fiindu-i preluată în baza Decretului nr. 83/1949, iar suprafața de 12,5 ha fiind donată fiului său P.M.

Din titlurile aflate la dosar rezultă că în baza Legii nr. 18/1991 de pe urma defunctei P.M., născută P., au fost reconstituite ca urmare a hotărârii mai sus menționate, două suprafețe a 10 ha teren, după cum urmează: 10 ha conform titlului din 19 februarie 2002 - defunctei P.M., cu moștenitori S.C., S.M.D., S.A.R., T.C.O., G.C., M.G., pe raza comunei Gherăseni, jud. Buzău și 10 ha numitului P.V.M. - fiul defunctei, pe raza comunei Smeeni, jud. Buzău. Prin Hotărârea nr. 346/2006, emisă conform Legii nr. 247/2005, defunctei P.M. - soția defunctului P.M., i s-a reconstituit alături de P.I., P.V., B.D. și P.E., în calitate de moștenitori ai defunctului P.V., suprafața de 50 ha, din care 20 ha în natură, categoria pășune și pentru 30 ha despăgubiri, ca urmare a validării hotărârii Comisiei Locale de fond funciar Smeeni.

Din raportul de expertiză întocmit de expert O.M., raport ce a fost completat ca urmare a admiterii obiecțiunilor formulate de părți, tribunalul a reținut că la acest moment obiectul prezentei acțiuni, respectiv al Legii nr. 10/2001, îl pot face doar suprafețele aflate în intravilanul localității Smeeni, respectiv suprafața de 2,4622 ha situat în tarlaua HA și respectiv din suprafață de 1,9079 ha - pentru care s-a întocmit PUG-ul satelor Udați-Mânzu și Udați-Lucieni - aprobat prin H.C.L. nr. 50 din 06 mai 2005, teren identificat de expert la 5 euro/m 2 , suprafață ce a făcut obiectul reconstituirii în favoarea altor persoane îndreptățite și pe care au fost edificate legal construcții, astfel că nu poate face obiectul reconstituirii în natură în favoarea moștenitorilor fostei proprietare, M.P., urmând a se stabili măsuri reparatorii în echivalent.

Referitor la construcția conac și anexele aferente, astfel cum ele au fost descrise în notificările formulate, tribunalul a reținut că ele s-au aflat în proprietatea defunctei P.M. (fostă P.) și au fost preluate în baza Decretului nr. 83/1949, așa cum rezultă din procesul-verbal de expropriere încheiat la data de 4 martie 1949, proces-verbal în care a fost menționat ca proprietar V.P. -soțul M.P., care de altfel a fost proprietară a acestora, așa cum rezultă din actul de constituire dotă la încheierea căsătoriei cu acesta - așa cum am menționat în considerentele ce preced. În conformitate cu prevederile art. II pct. 4 din Legea nr. 10/2001, republicată, în cazul în care lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcțional întregul teren afectat, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent pentru întregul imobil.

În aceste condiții, ca urmare a demolării imobilului construcții, imobil ce a fost identificat și evaluat de expert T.M., așa cum rezultă din raportul de expertiză extrajudiciar aflat la dosar la suma de 140.000 lei conacul și 32.000 lei anexele - ne aflăm în situația prevăzută de art. II alin. (2) din Legea nr. 1/2001, republicată, persoana îndreptățită urmând a beneficia de măsuri reparatorii în echivalent. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamanții B.E. și P.V. precum și pârâții G.C., M.G., S.M.D. și S.C.A.

iar prin Decizia civilă nr. 223 din 28 octombrie 2010 a Curții de Apel Ploiești s-au respins ca nefondate apelurile reținându-se următoarele considerente: În ceea ce privește motivul de apel comun apelurilor formulate de reclamanți și de pârâți, ce vizează greșita apreciere de către instanța de fond a faptului că terenurile ce au format obiectul notificării, situate în extravilan, așa cum au fost ele identificate prin raportul de expertiză efectuat în cauză, nu formează obiectul Legii nr. 10/2001, fiind aplicabile disp. art. 8 din acest act normativ, instanța de apel a reținut că acesta e neîntemeiat, de vreme ce textul legal invocat prevede expres că nu intră sub incidența Legii nr. 10/2001 terenurile situate în extravilanul localităților la data preluării abuzive sau la data notificării.

În consecință, dat fiind că din raportul de expertiză întocmit de expert O.M., reiese că doar suprafețele de 2,4622 ha situat în tarlaua HA și respectiv de 1,9079 ha - pentru care s-a întocmit PUG-ul satelor Udați-Mânzu și Udați-Lucieni - aprobat prin H.C.L. nr. 50 din 06 mai 2005, teren identificat de expert la 5 euro/m 2 , suprafață ce a făcut obiectul reconstituirii în favoarea altor persoane îndreptățite și pe care au fost edificate legal construcții, se află în intravilanul localității Smeeni, în mod legal s-a reținut că aceste suprafețe, raportat la disp.

art. 11 alin. (4) din lege („în cazul în care lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcțional întregul teren afectat, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent pentru întregul imobil"), nu pot face obiectul reconstituirii în natură în favoarea moștenitorilor fostei proprietare, M.P., urmând a se stabili măsuri reparatorii în echivalent, pentru cele situate în extravilan nefiind aplicabile dispozițiile Legii nr. 10/2001. Dat fiind că în procesul civil operează principiul disponibilității în stabilirea cadrului procesual atât în ceea ce privește părțile, cât și în ceea ce privește obiectul cauzei, în mod corect, față de solicitarea apărătorului reclamanților, formulată în ședința publică din data de 26 noiembrie 2008, în sensul introducerii în cauză în calitate de pârâți, pentru a asigura opozabilitatea hotărârii, a moștenitorilor defunctei P.M., T.C.O., M.G., G.C., S.M.D.

și S.A.R., prima instanță nu a pronunțat hotărârea apelată și în contradictoriu cu numiții P.V.I., P.M. și B.E.. Din acest considerent Curtea urmează a reține ca neîntemeiat și primul motiv de apel formulat de reclamanți. Dat fiind că din dovezile de plată a onorariului de expert reiese că prima instanță a reținut în mod corect cuantumul cheltuielilor de judecată efectuate de părți în prezenta cauză, astfel încât și cel de-al treilea motiv de apel invocat de reclamanți nu este fondat. Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții B.E. și P.V. solicitând în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., modificarea ei în sensul admiterii apelului astfel cum a fost formulat.

Criticile aduse hotărârii instanței de apel vizează următoarele aspecte: Se susține că instanța a lăsat nesoluționată cauza în parte, în ce privește situația terenurilor susținându-se și încălcarea dispozițiilor art. 2 din Legea nr. 10/2001, cu atât mai mult cu cât titlul de proprietate al autorilor reclamanților este mai vechi, preferabil și totodată invincibil. Cum imobilele au fost preluate abuziv, ele trebuie să fie restituite în termenul art. 1 alin. (1) coroborat cu art. 2 alin. (1) lit. a) și art. 4 și 9 din Legea nr. 10/2001. Recurenții mai invocă în susținerea recursului și incidența art. 1 din Protocolul 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului care se aplică prioritar legii naționale în temeiul art. 11 alin. (2) și art. 20 alin. (2) din Constituția României.

Ca atare, susțin recurenții, restituirea în natură a imobilelor se impune drept unica măsură reparatorie pentru privarea de proprietate. Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs, a dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele: Față de obiectul dedus judecății, de situația faptică a imobilelor din litigiu rezultată din expertizele efectuate de expert O.M. și T.M. instanța de apel a făcut o legală apreciere a raporturilor juridice dintre părți și a incidenței dispozițiilor art. 11 pct. 4 din Legea nr. 10/2001.

De altfel este de reținut că instanța de apel a examinat situația imobilelor din litigiu raportat la concluziile efective ale expertizelor efectuate în cauză, ce au evidențiat fără posibilitate de echivoc că obiect al Legii nr. 10/2001 și al acțiunii îl pot face doar suprafețele aflate în intravilanul localității Smeeni, respectiv suprafața de 2,4622 ha situat în tarlaua 11 A și respectiv 1,9079 ha pentru care însă s-a întocmit PUG-ul satelor Udați-Mânzu și Udați-Lucieni - aprobat prin H.C.L. nr. 50 din 6 mai 2005, teren ce a făcut însă obiectul reconstituirii în favoarea altor persoane îndreptățite și pe care în mod legal au fost edificate construcții, situație în care nu mai poate opera restituirea în natură, ci doar stabilirea unor măsuri reparatorii în echivalent.

Din această perspectivă, a imposibilități restituirii imobilelor în natură, susținerile recurenților sunt nefondate, nefiind îndeplinite nici cerințele art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Nefondate sunt de altfel și criticile reclamanților legate de faptul că instanța trebuia să dea prioritate titlului lor, care este mai vechi și preferabil, în condițiile în care obiectul litigiului îl constituie nesoluționarea notificării formulate în temeiul Legii nr. 10/2001, și nu o acțiune în revendicare pe calea dreptului comun, sau al comparării de titluri.

De altfel este de reținut, că prin Decizia civilă nr. 94 din 19 martie 2008 a Curții de Apel Ploiești, prin care s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, s-a reținut (cu putere de lucru judecat) că obiectul litigiului îl constituie neîndeplinirea obligației de soluționare a notificării în termenul de 60 de zile, situație în care instanțele au examinat cauza în limitele învestirii și al principiului disponibilității. Nefondat este și motivul de recurs ce vizează nerespectarea principiului tantum devolutum qantum apellatum, în condițiile în care instanța de apel a examinat cauza în limitele cererii de apel, în ce privește stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță în raport de obiectul dedus judecării și de principiul disponibilității.

Astfel, față de cele expuse, nefiind îndeplinite cerințele art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții B.E. și P.V. împotriva Deciziei nr. 223 din 28 octombrie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 octombrie 2011.