ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3777/2011

Asupra

recursului de față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 20 ianuarie

2010, pronunțată în dosarul nr. 1682/59/2009, Curtea de Apel Craiova a admis

cererea de suspendare formulată de revizuentul M.G. și a suspendat cauza

conform dispozițiilor art. 244 alin. (l) pct. l C. proc. civ.

De asemenea,

prin încheierea din 5 mai 2010, Curtea de Apel Craiova a respins cererea de

repunere pe rol a cauzei formulată de intimata C.E.J. de pe lângă Curtea de

Apel Timișoara.

Împotriva

acestei încheieri au promovat recurs intimații, C.E.J. de pe lângă Curtea de

Apel Timișoara și C.D.C.E.J. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.

Sesizată cu soluționarea

cererii de recurs, Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 164 din

14 ianuarie 2011 a respins recursul declarat ca inadmisibil, având în vedere

dispozițiile art. 244

1

alin. (1) C. proc. civ., care prevăd că „asupra

suspendării judecării procesului, instanța se va pronunța prin încheiere care

poate fi atacată cu recurs în mod separat, cu excepția celor pronunțate în

recurs” și faptul că hotărârea atacată cu recurs a fost pronunțată într-o cauză

ce formează obiectul unei revizuiri, irevocabilă, pronunțată,a rândul ei într-o

hotărâre în recurs.

La data de 24

ianuarie 2011, intimatul M.G. a formulat contestație în anulare împotriva

Deciziei nr. 164 din 14 ianuarie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, întemeiată pe dispozițiile

art. 317 alin. (2) și art. 318 C. proc. civ.

Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin decizia

nr. 2600 din 6 mai 2011, a respins contestația în anulare ca lipsită de interes

reținând, în esență că, în cauză contestatorul nu mai justifică un interes

întrucât a obținut câștig de cauză în fața instanței de recurs prin respingerea

recursului formulat de intimatele C.E.J. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara

și C.D.C.E.J. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara împotriva încheierii din 5

mai 2010 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

Or cum

interesul reprezintă o condiție a exercitării acțiunii în contencios

administrativ, nu se poate justifica promovarea prezentei contestații în anulare.

Și împotriva

acestei hotărâri M.G. a formulat cerere de revizuire.

Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, analizând

cererea formulată în raport cu actele dosarului și dispozițiile legale

aplicabile, constată că aceasta este inadmisibilă, pentru următoarele

considerente:

Potrivit

prevederilor art. 322 C. proc. civ., se poate cere revizuirea unei „hotărâri

rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei

hotărâri date de o instanță de recurs atunci când evocă fondul”.

Rezultă, așadar

că pentru a se putea cere revizuirea unei hotărâri date de instanța de recurs,

legiuitorul a impus condiția ca această instanță să fi evocat fondul, ceea ce

implică fie stabilirea unei alte stări de fapt decât cea care fusese reținută

în fazele de judecată anterioare, fie aplicarea altor dispoziții legale la

împrejurările de fapt ce fuseseră stabilite, în oricare din ipoteze urmând să

se dea o altă dezlegare raportului juridic dedus judecății.

Cu alte cuvinte,

hotărârile instanțelor de recurs care evocă fondul sunt acelea prin care se

admite recursul și, după caz, se modifică în tot sau în parte hotărârea

recurată respectiv se casează în tot sau în parte hotărârea recurată și se

rejudecă, la același termen de judecată, pricina în fond, urmare casării cu

reținere, precum și hotărârile prin care instanțele de recurs rejudecă pricina

în fond, la un alt termen de judecată decât cel la care a avut loc admiterea

recursului și casarea cu reținere a hotărârii recurate.

În speță, cum

prin Decizia nr. 2600 din 6 mai 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

de contencios administrativ și fiscal, s-a respins contestația în anulare

formulată de M.G. ca lipsită de interes, este evident că această hotărâre nu

poate forma obiect al cererii de revizuire.

În aceste

condiții, având în vedere că revizuirea este o cale extraordinară de atac

admisibilă numai în condițiile limitativ prevăzute de lege, de strictă

interpretare, se va dispune respingerea ca inadmisibilă a cererii de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

cererea de revizuire formulată de M.G. împotriva Deciziei nr. 2600 din 6 mai

2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ

și fiscal, ca inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 28 iunie 2011.